May, 2009 - Blogul regizorului Victor Antonescu

A venit 1 iunie !

Speram din tot sufletul ca in aceasta zi, cateva din filmele romanesti de animatie sa apara in fata spectatorilor dar n-a fost sa fie!

M-am amagit cu iluzia ca dupa atatia ani, intr-o zi anume voi putea spune : – In sfarsit am reusit sa ajungem iarasi la spectatorii fideli filmului de animatie romanesc.
Stiu ca v-am dezamagit si pe voi cei ce urmariti vestile ce apar pe blog si imi cer scuze.

Voi prezenta totusi incercarile recente, de a iesi in lume, prin cateva pagini dintr-un catalog, prezentate de curand la Cannes de catre firma pe care am contactat-o pentru a urni odata mecanismul intepenit al accesului tuturor spectatorilor, de toate varstele, la filmele noastre.
E prea putin totusi!

Ciudat este faptul ca pe micul ecran ni se prezinta de catva timp, ce DVD-uri si ce povesti cu filmele de animatie straine vor apare curand iar despre filmele romanesti NICIUN CUVANT!
Semnificativ, nu?

Apropos! Cu cine votati?
Nota…
ANIMATIE = INSUFLETIRE
Intrebarea nu are nici o legatura cu se intampla cu filmul de animatie
romanesc si desigur nici o legatura cu insufletirea!

Va mai amintiti?

Isi mai aminteste cineva basmul rusesc “Floarea de piatra”. Dar “Grauntele fermecat”, sau filmul de animatie de lung metraj “Calutul cocosat”?
Si lista este uriasa.
Cred ca basmele rusesti au fost cele mai sensibile filme pentru copii pe care le-am vazut in copilarie. Pacat ca nu se mai reiau pentru copiii de azi. Ei cu ce au gresit?

Un eseu de exceptie

Cititi cu atentie cele ce urmeaza!
Am primit acum cateva zile un eseu de exceptie pe care vi-l prezint integral cu dorinta sincera de a va abate atentia de la mizeriile zilnice care ne inconjoara si a aduce in sufletele tuturor un zambet plin de speranta.

* Intr-o frumoasa dupa-amiaza, un câine batrân, cu un aer obosit, intra în curtea mea.

Dupa zgarda ce o purta, precum si dupa pântecele bine rotunjit, mi-am dat seama ca era un câine bine îngrijit si venea tocmai dupa ce luase masa.

Se îndrepta calm catre mine, îl mângâiai pe cap si ma urma în casa. Se îndrepta catre un coltisor, se facu ghem si adormi.

Dupa o ora se trezi, se îndrepta catre poarta, pe care o lasasem deschisa, si pleca.

Ziua urmatoare câinele reveni în vizita în curtea mea, intra din nou în casa si se culca în acelasi loc ca în ziua precedenta, si adormi pentru aproximativ o ora.

Acelasi scenariu se repeta timp de câteva saptamâni.

Curioasa, am scris un bilet pe care l-am legat de zgarda câinelui: „As vrea sa-i întâlnesc pe stapânii acestui minunat câine si sa-i întreb daca stiu ca aproape în fiecare dupa-amiaza, câinele lor vine la mine pentru a-si face siesta”.

Urmatoarea zi câinele soseste cu un bilet de raspuns atasat de zgarda: ”Acest câine locuieste într-o casa cu sase copii, dintre care doi au pâna în trei ani. El încearca sa recupereze somnul pierdut. As putea sa-l însotesc si eu mâine?” *

Ce parere aveti?

Mircea Toia

Am scris cu ceva timp in urma, ca foarte multi dintre autorii filmelor
de animatie romanesti, nu vor avea sansa de a mai vedea realizarile
lor aparand pe ecranele(mari sau mici) si nici nu vor avea satisfactia
ca filmele lor au ajuns la cei pentru care au fost create.

Iata ca unul dintre realizatorii serialului si ai lung metrajului de animatie “MISIUNEA SPATIALA DELTA” (” FIUL STELELOR “) ne-a parasit, alaturandu-se celorlalti colegi in echipa tot mai numeroasa de “dincolo”.

Este vorba de regizorul Mircea Toia, unul din veteranii animatiei
romanesti, cel care a folosit cu succes pentru prima data tehnica
“Eclaire” pe care Pascal Radulescu prin anii ’50 incercase fara
succes sa o aplice in filmul de desen animat.

Am scris aceste randuri si pentru cei care doreau sa revada filmele
lui si sa-i rog sa pastreze o clipa de reculegere in memoria sa.

Calmul si echilibrul sau ne va lipsi tuturor celor care l-am cunoscut.
Odihneasca-se in pace!