Month: April 2012

Din almanahul “SCURTA ISTORIE A FILMULUI DE ANIMATIE ROMANESC”

– Printre multele materiale prezentate in cuprinsul almanahului, personal am realizat un decupaj ilustrat ( gen banda desenata) al episodului ” VARANUL ” din serialul ” Aventuri submarine ” si pe care il voi posta azi pe blog.

– Ilustratiile prezente au fost in acelasi timp si un exercitiu
pentru informarea factorilor de decizie de cum va arata viitorul film si
au stat la baza decupajului regizoral de mai tarziu.

– O regula pe care am impus-o la ” Aventuri submarine “, in care fiecare film( episod ) avea o poveste de sine statatoare, a fost aceea ca fiecare inceput si sfarsit sa fie identice tuturor episoadelor aducand inca un argument in sprijinul ideii de serial.

– Nici acest episod nu face exceptie de la aceasta regula, filmul incepand cu nava celor doi frati colindand marile si oceanele lumii in speranta unor noi descoperiri si se incheie, dupa consumarea intamplarilor cu broastele testoase si varanul, cu plecarea navei spre alte aventuri.

– Textele ce insotesc imaginile benzii desenate, sunt adaptari din scenariul literar, chiar daca de cele mai multe ori imaginile vorbesc de la sine nefiind necesare explicatii suplimentare iar ortografia este cea din anii ’80.

– Din nefericire, o serie de alte benzi desenate ale unor colegi de-ai mei, nu le-am putut utiliza datorita starii tehnice necorespunzatoare, dupa cum am mai mentionat,.

– Mi s-a parut totusi mai importanta postarea, daca nu a tuturor, macar a catorva realizatori prezenti in paginile ” Scurtei istorii….. “.
Cu aceste imagini inchei suita de postari a benzilor desenate.

Urmeaza spicuiri din “Caietul de documentare cinematografica 3 – 5 / 1966”
– Continuare –
– ” ANIMA – ANIMAE ” – 23

” Refuzul de a imita “

Inca de la primele sale filme, IMAGINE CU IMAGINE /1952/ si FAZE ALE
FORMEI /1955/, Robert Breer isi afisase net indiferenta pentru miscarea naturala si veridica.
In UN OM SI CAINELE SAU AU PORNIT SA CAUTE AER /1958/, a consimtit in mod exceptional, ca la discretia unui trasaj voit insuficient dar de o extraordinara libertate, sa lase sa apara un personaj plimbandu-si cainele, personaj pe care OMUL ZBURATOR al lui Dunning /1963/ il reia, fara indoiala inconstient, adaugandu-i o splendoare materiala care face aparitia mai comunicabila dar nu mai exemplara.
Printr-un desen in mod voit liber, Breer vrea sa dea evolutiei miscarilor grafice o valoare imprevizibila. Avem de-a face cu dezvoltarea capricioasa, nemotivata, calma a unor evolutii de linii care nu reprezinta nimic, care sunt lipsite de orice asemanare psihologica, de orice pantomima punctata prin aparitia unor semne lizibile ( ca animalele si casele din texturile informaliste din CAPRICII IN CULORIde McLaren ). Aceste bucati de animatie pura intentioneaza in mod constient sa elimine amintirea a ceea ce s-a mai vazut si totodata orice posibilitate de a prevedea ceea ce va urma, pentru a pune in evidenta specificul animatiei.
Dar dupa ce a descoperit intr-o zi ca ochiul omenesc poate aprecia aproape la imagine animarea si poate distinge douzeci si patru de imagini diferite pe secunda, Robert Breer a inceput, de la JAMESTOWN BALLOS /1957/, BLAZES /1961/ sa traga concluziile extreme ale logicii separatoare a imaginilor succesive.
El a realizat filme inregistrand pe fiecare imagine un tablou cu material si cu subiect diferit. Vibratia celor 24 de imagini pe secunda pe care McLaren o exploata cu miscarile spasmodice din BLINKITY BLANK sau cu desenul pe pelicula cadrata, iar John Hubley sau Lapoujade prin texturile plastice in miscare, devine la Breer unicul continut al comunicarii, ceea ce pentru multi dintre spectatori echivaleaza cu un nonsens total.

Va urma –

Din almanahul “SCURTA ISTORIE A FILMULUI DE ANIMATIE ROMANESC”

– De astazi veti putea urmari imaginile realizate in aceeasi maniera a benzilor desenate, de data asta pentru filmul ” KENNO “. Ilustratiile sunt realizate de Calin Cazan si povestesc aventurile unui pilot intergalactic.

 

– Si aici a trebuit sa fragmentez suita de postari din povestirea ” KENNO “, din aceleasi motive ca si la cele realizate de Laurentiu si postate anterior.

– Sper ca ati inteles motivul acestui mod de postare.
De altfel, dupa ultimele ilustratii din Kenno, data viitoare voi incheia postarile cu benzi desenate, cum am spus chiar inainte de imaginile din ” Cantecul grotelor albastre “.

 

 

In continuare selectiuni din “Caietul de documentare cinematografica” astazi urmand ;

– ” ANIMA – ANIMAE ” – 22

– ” Desenul animat si pictura animata ” –
– Continuare –
Dupa opt ani petrecuti in pictura fara sa dedice nici o clipa artei animatiei, Peter Foldes a reorganizat pe neasteptate, anul trecut la Paris, un stand de lucru si a realizat una dupa alta trei lucrari importante ( POFTA PASAREASCA /1964/, AGRESIUNEA si MAI REPEDE – ambele in 1965 ).
Pentru cei care-si amintesc calitatile plastice ale lucrarilor GENEZA ANIMATA si SCURTA VIZIUNE, aceste reusite nu sunt surprinzatoare. Dar mi se pare ca este pentru prima oara cand un desenator – animator izbuteste sa puna la dispozitia fazelor impuse de improvizatie frumusetea unui desen clasic, fara a-l altera.
Caci este vorba intr-adevar de desen si de mare desen in ” miscare “. Aparatul de filmat nu se misca niciodata si maririle progresive ale cadrelor intr-un traveling inainte sunt toate desenate ( de pilda in AGRESIUNE ).
Miscarea desenului nu mai inseamna numai miscarea provenita din deplasarile sau transformarile neincetate ale personajelor, dar si miscarea pasionanta si mereu surprinzatoare a transformarilor stilului de desn, caruia Peter Foldes nu-i impune decat o singura unitate posibila, aceea a mainii sale.
Personajele nu au o identitate grafica sau stilistica fixata o data pentru
totdeauna ( ca in desenul animat clasic unde o fisa impunea tuturor desenatorilor echipei forma si proportiile personajelor ). Adaugand imaginilor imagini, Foldes isi modifica pe parcurs intentia si uneltele, trece de la creion la cerneala sau la penel, de la trasarea lineara a unui personaj singuratic pierdut pe un fond monocrom, la multimi caricaturale din pete multicolore. In evolutia lor, nudurile tragice din AGRESIUNE sau monstrii caricaturali din POFTA PASAREASCA pot oscila de la o linie expresionista si colorata aproape caricatural, la un contur de o puritate greaca,
trecand prin sarje picassiene. Asemenea animarilor lui Lapoujade, tipurile descriere se modifica de la imagine la imagine, iar extremele sau pozitiile fixe ( ca si in animarile lui Hubley ) se incarca uneori cu un supliment de umbre, de culori sau de detalii.
Totusi, dinamismul acestor opere adesea atragatoare nu egaleaza intotdeauna cele mai bune momente de animatie pe care ni le-au dat Hubley, Pojar sau McLaren.
Dar fara indoiala ca fuziunea spontana dintre miscare si desenul original de inalta calitate,fuziunea realizata de acesti creatori care sunt mai mult pictori si desenatori decat animatori, va pune probleme acelor realizatori care sunt mai mult animatori decat pictori si desenatori. Intr-adevar, ei introduc in filmul de animatie calitati plastice si dinamice intimidante, prezenta noua a unor personalitati grafice care poate inlocui usor valorile certe ale unei animatii mai putin sustinute de ambitii picturale si de care contemporanii nostri par foarte dispusi sa se lipseasca.
Va urma –

Banda desenata de astazi si intitulata ” ALBINELE “, a fost realizata de
Zaharia Buzea (Zica) si demonstreaza talentul sau de povestitor.

Tot el, daca va amintiti, a realizat cele doua coperti ale almanahului –
” Scurta istorie a filmului de animatie “, postate chiar de la prima prezentare a evenimentului aniversar.

Zica s-a numarat printre regizorii filmului romanesc de animatie care, prin
subiectele realizate, s-a adresat cu precadere celor mai mici spectatori, copiii.
Postarea prezenta dovedeste cu prisosinta acest lucru.

 

Conform celor stabilite anterior, voi continua postarea de ” spicuiri ” din ” Caietul de documentare cinematografica “.

– Continuare –
– ” ANIMA – ANIMAE ” – 21

– ” Desenul animat si pictura animata ” –

In momentul de fata (1965) , cand nu mai stim prea bine ce va deveni
pictura de sevalet, este foarte interesant sa vedem pe unii pictori si desenatori abordand procedeul imagine cu imagine si impartindu-si timpul intre pictura si animatie, asa cum face de pilda Lapoujade.
Astfel isi fac intrarea in campul animatiei valori plastice neobisnuite si foarte fertile, chiar daca desfasurarea acestui proces nu este intotdeauna controlata in mod exemplar.

Picturii desenate de John si Faith Hubley ii raspunde desenul pictat,
salbatic si intransigent al lui Lapoujade, care in acea foarte frumoasa opera TREI PORTRETE ALE UNEI PASARI CARE NU EXISTA /1963/ se
debaraseaza de usoara imbacseala a primelor sale filme, infatisandu-ne
forme violent reduse si fonduri complexe, in a caror compunere porneste efectiv de la culori pictate in miscare, cu intreaga vibrare de nuante si contururi pe care aceasta o presupune.

Desenul redobandeste si el un loc nou pe ecranul cinematografului
desenat. In timp ce Robert Breer ne prezinta evoluarile unor desene voit informe pentru a sublinia mai bine miscarea imprevizibila a liniilor, Cioni Carpi ( LINII, PASAREA MAYA / 1961/, PISICA AICI SI ACOLO /1962/, PASAREA E BUNA /1963/ desfasoara un desen cam sarac, dar ale carui linii grabite trasate in cerneala sau creion colorat, se succed cu un gust pentru metamorfoza ce se insereaza in traditia desenului animat liber, de la Emile Kohl pana la McLaren.

– Va urma –