ABC-ul miscarii – partea 2

Foto A4AAvand scenariul clar, se incepe “cautarea” personajelor din viitorul film. Se stabileste maniera grafica si creatorul de personaje incepe schitarea lor.
Va prezint o modalitate pe care am folosit-o in anii petrecuti in lumea desenului animat si anume utilizarea
cercului ca baza de construire a viitorilor eroi.

1 – Importanta constructiei pe cerc.

Noi ii spunem pe cerc, dar de fapt in viziunea celui care
construieste un personaj, aceasta operatiune are loc pe o sfera imaginara. Dupa ce traseaza liniile mediane (axele de simetrie ale personajului) acesta incepe sa plaseze toate elementele componente la “locul” lor, de forma si dimensiunile dorite.
Foto A5ASunt imaginate linii directoare ce vor determina forma finala a eroilor.
In Foto A4, A5 si O1 va prezint cateva moduri de construire a unor personaje. In Foto A4 se vede inca unul din motivele pentru care cercul este forma geometrica ideala pentru a construi un personaj.
“Cardinalul”, unul dintre eroii “muschetarilor” este desenat odata intr-un plan mai apropiat, deci mai mare si odata mai mic, deci intr-un plan mai indepartat. Se observa ca ambele desene isi pastreaza proportiile ori cat de mici sau de mari, le-am desena.
Foto D1AUtilizand cercul ca baza a constructiei, am stabilit ca acest personaj se incadreaza in 5 cercuri, unul pentru cap si restul pentru corp. In 5 cercuri mai mari sau 5 cercuri mai mici, forma este identica constructiv, doar ca una este mai departata iar cealalta mai apropiata de privitor. La constructia unui personaj, trebuiesc create toate proportiile atat generale cat si in detaliu pentru toate partile componente ale acestuia. El va fi construit din cat mai multe unghiuri posibile (profil, fata, spate, racursiu, etc.). Un alt rol la fel de important, al constructiei pe cercuri, este acela,
Foto O1 Aca folosind cercuri identice (cu raze egale), putem crea in interiorul lor alte relatii pentru alte personaje. Acest lucru este foarte important, deoarece, nu este suficient sa ai sub control doar un personaj,
mai apropiat sau mai departat ci si pastrarea acelorasi raporturi intre toate personajele filmului respectiv.
Acest lucru se face inca din perioada de pregatire, cand se “cauta” noile personaje si sunt
trasate (la inceput cu aproximatie) in cate cercuri si in ce mod va fi “distribuit” in aceste cercuri personajul principal, apoi in cate cercuri si cum, pentru toate
celelalte personaje. In Foto A5 sunt creionate cateva personaje folosind un cerc etalon, apoi in el sunt cautate relatii pentru alte personaje.
Este doar o schita la prima mana, dar sper ca veti intelege dece este importanta utilizarea acestei metode de a construi si controla personajele intregului film. Poate cineva isi pune intrebarea; dece pe cerc si nu pe cub, de exemplu?
Daca veti invarti un cub in toate sensurile posibile, tot la cerc veti ajunge sau sfera (cum preferati).

2 – Capetele de miscare

Foto O3AIn momentul in care avem stabilite personajele, munca celui care le va pune in miscare poate incepe.
Regizorul ii va prezenta Lay-outul scenei pe care urmeaza sa o execute (am mai vorbit despre acesta si cu alt prilej) si dupa ce intelege ce se intampla in scena respectiva, (timpul acestuia de interpretare fiind la fel cu cel stabilit de regizor), cu schita de decor si
crochiurile explicative a ceeace urmeaza sa se intample, purcede la construirea capetelor de miscare
ale scenei. Capetele, sunt de fapt niste repere desenate prin care personajul va trece in mod obligatoriu.
Ele sunt atitudini diferite, gesturi sau expresii lamuritoare a actiunii din cadru.
Un exemplu in acest sens, sunt capetele, sa le spun
“clasice” de mers si de regula sunt in numar de patru, (A, B, C si D), suficiente pentru ca personajul sa poata pasi. (Foto D1)
In functie de viteza eroului desenat, atitudinea capetelor se schimba.
In Foto O3 prezint cateva atitudini (capete) ale unui personaj fugind precipitat. Aceasta stare este marcata si prin miscarea forfecata a bratelor.

4 thoughts on “ABC-ul miscarii – partea 2”

  1. Buna ziua, va felicit pentru blog si marturisesc ca-l urmaresc lunar, desi pana acum nu am postat. As avea o intrebare. Desenul animat a devenit problematic in Romania, daca nu cumva a disparut cu totul. Exista insa un usor reviriment al unei arte colaterale, numita de ceva vreme a 9-a arta. Mai precis este vorba de banda desenata. Am avut ocazia sa vizionez PERSEPOLIS, un desen animat superb, si am ramas placut suprins sa gasesc in librarii si adaptarea in banda desenata (sau roman grafic, cum au numit-o editorii). As dori sa va intreb daca nu cumva banda desenata ar oferi o bresa desenului animat. Cu totii ne-am dori sa gasim aventurile muschetarilor in ziarele de duminica, peripetiile Mihaelei sau ale lui Balanel si Miaunel. Banda desenata are costuri minime si poate da nastere unor opere valoroase. Francezii si belgienii o demonstreaza cu prisosinta. De ce n-am face si noi la fel? Sunt sigur ca orice ziar sau revista n-ar refuza o oferta venita din partea regizorului Victor Antonescu.

  2. Stimate domnule Liviu Mihai, ma bucur ca urmariti blogul meu si ca sunteti preocupat de filmul de animatie romanesc.
    Aveti dreptate cand va intrebati, daca nu cumva, animatia autohtona, a disparut.
    Urmaresc de mai mult timp fenomenul si nu intrezaresc nici o speranta de revigorare a animatiei romanesti.
    Acum catva timp, am spus ca filmele romanesti de acest gen vor
    fi realizate doar cu statutul de cineamator si doar de cativa impatimiti.
    Cel putin o buna perioada de timp, ne vom lua adio de la seriale si lung metraje, daca nu chiar pentru totdeauna.
    In privinta benzilor desenate iarasi aveti dreptate cand spuneti ca este o arta.
    A cata nu mai are importanta.
    Mi-au placut realizarile unora dintre specialistii genului incepand cu Cezard, parintele lui Arthur le fantome justicier ale carui benzi desenate le-am descoperit pentru prima data in revista Vaillant si continuand cu alti trei maiestri, pe care i-am cunoscut chiar personal.
    Radu Duldurescu (Dures), cum isi semna lucrarile si cu care mi-a facut cunostinta un fost coleg Artin Badea prin anii ’70 , Livia Rusz stabilita de multi ani in Ungaria si Mircea Arapu ,cel care continua aventurile lui Arthur cu aceeasi maiestrie ca si predecesorul sau.
    Sigur ca ar fi interesant ca dupa filmele noastre sa se faca si benzi desenate, dar, personal recunosc ca nu am experienta necesara in acest domeniu.
    Daca m-as prezenta cu patru mape cu desene la o revista si pe fiecare mapa ar fi scris cate un nume al autorilor; Dures, Livia Rusz, Arapu si Victor Antonescu ,prima intrebare ar fi;- Cine-i si Antonescu asta?
    Poate ca o oferta venita din partea mea cu desene realizate de unul din cei trei amintiti mai sus, ar gasi alt ecou, dar asa..
    Nu numele meu ar fi garantia unor lucrari deosebite ci numele oricaruia dintre cei citati de mine.
    Imi pare rau, dar nu ma pot implica intr-un domeniu pe care il respect prea mult si care isi are artistii lui consacrati.
    Oricum propunerea este interesanta si merita gandit la ea.
    Va multumesc inca odata pentru bunele intentii si haideti sa ne mai gandim . Poate apar si solutii.

  3. Va multumesc pentru raspuns si ma bucur ca interventia mea v-a trezit interesul. Mi-as permite sa va dezvalui un mic secret: fac parte din cei care se ocupa cu benzile desenate inca din 1991. Am debutat in revista Universul Copiilor sub indrumarea scriitorului si scenaristului Ovidiu Zotta, publicand neintrerupt timp de 6 ani. Mi-am dorit sa fac desen animat, dar lucrurile au mers pe un fagas pe care totusi nu-l regret. Am lucrat un an in cadrul Studioului Animafilm, unde am avut un dascal extraordinar, regizoarea Despina Buneci. In 1996 am lucrat la varianta romaneasca a revistei Pif, iar isprava mea n-a trecut neobservata. In 2009 am avut onoarea de a fi publicat si in paginile Pif Gadget. Evident, ajutorul colegului si prietenului Mircea Arapu a fost unul pretios.
    Revenind la cele spuse de dumneavoastra va asigur ca nici numele Liviei Rusz nu starneste prea multe ecouri. Va propun o experienta interesanta: intrebati pe oricine daca a auzit de Livia Rusz. Vi se va raspunde ca nu. Artati-i apoi un desen al Liviei Rusz. Efectul e garantat! Memoria vizuala si cea afectiva sunt intotdeauna mai puternice. Va asigur ca si desenele dumneavoastra starnesc aceeasi reactie.
    Cat despre solutii cred ca se pot gasi. Totul e sa le cautam. Ziarele au fost dintotdeauna un suport excelent pentru banda desenata. In plus au capatat si obiceiul – laudabil dealtfel – de a tipari si carti. Mi-ar face placere sa purtam o discutie pe aceasta tema. Forumul Pif Gadget – aflat pe adresa http://z8.invisionfree.com/Pif_Gadget – ne sta la dispozitie. Ni se va alatura cu siguranta si forumistul Placid, nimeni altul decat Mircea Arapu. Va multumesc in speranta ca veti da curs invitatiei mele.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *