AMINTIRI din CANTONAMENTE – 2

ANTRENAMENTE NOCTURNE

Inaintea Jocurilor Olimpice de vara de la Helsinki din 1952, lotul de tir a fost cantonat la Poligonul Tunari. Poligonul a fost modernizat abia intre anii 1953 – 1955, dar in perioada la care ma refer, amenajarile erau
modeste. Ambitia tragatorilor era insa mare si obtinerea medaliei de aur de catre Iosif Sirbu, devenind primul campion olimpic al tarii, certifica acest lucru.
In acea perioada, dorinta de pregatire imbraca uneori forme ciudate.
Panait Calcai, pistolar de viteza, apela de multe ori la antrenamente nocturne. Pe niste scanduri, sub care erau doua stive de caramizi, punea in dreptul fiecarei siluete o lumanare aprinsa si tragea uneori toata noaptea, spre disperarea celorlati sportivi aflati in cantonament.

ANTRENAMENT NOCTURN

Intr-o noapte, in timp ce se pregatea sa inceapa originalul antrenament, de la fereastra unei camere situata la etajul superior al poligonului si din imediata apropiere a “poligonului nocturn”, s-au auzit cinci impuscaturi si toate lumanarile au disparut.
Piky ( Panait Calcai ), cum ii spuneau toti, dupa ce l-a blagoslovit pe faptas, a adunat lumanarile din iarba si le-a aprins din nou.
Liniste. Ridica pistolul si cand sa traga, o noua serie ii darama trei lumanari.
A fost ultimul sau antrenament nocturn.
Cel care il ” secondase “, a fost Gheorghe Lichiardopol ( Gicu ), tot pistolar de viteza si coleg cu Piky.
Printre performantele de seama ale lui Gicu Lichiardopol sunt si cele doua medalii olimpice de bronz obtinute ( Helsinki -1952 si Melbourne -1956 ).

 

RICOSEURI.

Iata o intamplare care se putea sfarsi prost.
Poligonul Tunari din padurea Baneasa.
Eram inaintea Campionatelor Internationale si toti ne antrenam de zor. Cand aveam vreo pauza, ne duceam pe la celelalte standuri sa urmarim cum se pregatesc conationalii nostri.
Intr-una din zile, intr-un asemenea moment, ne-am strans cativa in tribuna din lemn din spatele tragatorilor de pistol viteza.
Pe stand, Mihai D. tragea la seriile de sase secunde. Noi pastram linistea pentru a nu-l deranja. La un moment dat, dupa ce face cateva ridicari ale bratului cu pistolul, se opreste, pune pistolul armat pe masuta de langa el si scotand o batista din buzunarul de la trening, isi tamponeaza mana transpirata.

RICOSEURI NEDORITE

Se rasuceste catre noi, ne saluta cu bratul ridicat si se intoarce pentru a continua tragerea. Nu mai apuca sa ia pistolul, ca lovind din greseala masa, pistolul cade la picioarele sale pe portiunea betonata a standului
si; Bang !…porneste primul foc, pistolul salta din recul in aer, cade si…
Bang !, al doilea foc. Mihai a ramas inlemnit cu privirea catre pistolul care topaia la picioarele lui tragand pana la ultimul cartus.
Noi cei din asistenta, intr-o buluceala nebuna, ne-am trantit in iarba din spatele tribunei, adapostindu-ne.
Imi amintesc ricoseurile proiectilelor care fluierau prin padure, dupa ce se loveau de vreun pom, noi asteptand tematori epuizarea munitiei.
Cand s-a terminat, am ridicat cu grija capetele ca nu cumva, Mihai, sa fi pus sase cartuse in pistol si nu cinci cum era normal.
El era in aceeasi atitudine, alb la fata si cu ochii la pistolul care se “odihnea ” dupa dansul haotic.
Iar am avut noroc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *