ANIMATIA Ghid orientativ pentru ANIM – AMATORI 4

SUNETUL
Ultimul capitol l-am rezervat sunetului ca o componenta importanta a realizarii filmului.
filmCa si montajul, coloana sonora, da povestirii respiratie.
Dintre modalitatile de utilizare a sunetului in film, ma voi referi la cateva care mi s-au parut mai utile filmului de animatie.
Am ales in acest sens cateva forme de combinatii vizuale si sonore
pentru a-i sprijini pe cei ce sunt la debutul lor ca realizatori de film.
Aceste informatii le voi prezenta sub forma de cazuri, dupa cum urmeaza;

Cazul 1 – Sunetul este justificat de sursa care-l emite si care este
vizibila intr-una din scenele referitoare la sunetul respectiv.
Imaginile unei locomotive cu aburi insotite de pufaitul acesteia,
o masina intr-un viraj insotita sonor de scrasnetul cauciucurilor, etc., in rezumat, spectatorul va lua cunostiinta de sursa care emite
sunetul asociat imaginii respective.

Cazul 2 – Sunetul este justificat de o sursa invizibila in cadru, dar
presupusa, admisibila.
Un personaj care mergand linistit, tresare la zgomotul strident
al unui claxon insotit si de un scrasnet de frane, fara sa vedem sursa
care a emis sunetele respective. Un personaj se apleaca brusc
si zgomotul unui avion cu reactie care creste rapid in intensitate si descreste la fel de rapid motiveaza perfect reactia personajului fara
a arata si sursa care l-a impresionat.

Cazul 3 – Sunetul este emis de un personaj monolog exprimand gandurile sale. In foarte multe filme, in special in seriale, am intalnit aceasta maniera de a asocia sunetul cu imaginea.
Personajul nu pronunta nici un sunet dar ii auzim propriile ganduri.

Cazul 4 – Sunetul nu este justificat de imagine ci adaugat din partea
autorului pentru a crea atmosfera necesara.
Muzica si efectele se ingemaneaza pentru a sublinia mai puternic
atmosfera de calm si liniste sufleteasca sau de dramatism, de tensiune.
Folosirea efectelor sonore ambientale, rumoare stradala, aplauze, manifestari entuziaste in intrecerile sportive, triluri pasari, etc., ajuta
la crearea unei atmosfere propice inscenarii transmitand spectatorului
toate informatiile necesare pentru a-l transpune in mijlocul actiunii ce i
se deruleaza in fata ochilor.
Ceea ce vede, capata mai multa semnificatie.

Cazul 5 – Tranzitia sunetului. Sursa care a generat sunetul nu mai este
prezenta in cadru, dar sunetul continua sa se auda. Tot in acest caz
este si situatia in care auzim intai sunetul iar apoi luam cunostiinta de
sursa care l-a produs.

Cazul 6 – Intensitatea sunetului si pozitia sursei fata de spectator.
In cazul in care sursa care genereaza sunetul este foarte departe, sunetul se va auzi foarte slab sau deloc si pe masura ce ne apropiem de sursa, sunetul va creste in intensitate. Ceea ce nu auzim intr-un plan general, – de exemplu ticaitul unui orologiu – putem auzi in prim-plan.
In situatia mixarii muzicii cu efectele sonore si cu dialogurile, se va
avea grija sa se protejeze intai dialogurile – sa se auda clar – apoi zgomotele daca sunt justificate de actiunea din cadru si la sfarsit melodia ce va fi doar suportul discret al actiunii.

Cazul 7 – Sunetul asociativ. Unei imagini i se pot atribui efecte sonore care in mod normal nu le auzim dar cu ajutorul carora, cum ar fi bataile inimii sau ticaitul secundarului unui ceas – de exemplu – putem sublinia emotii puternice.
Tot in aceasta categorie se regasesc si efectele sonore specifice
unui personaj, de exemplu un anume scartait a protezei la unul din
picioare care apoi doar auzindu-l, el devine prezent fara insa sa vedem si personajul, vom sti ca este vorba de el si nu de altcineva.

 

Cateva sfaturi.
– In film, efectele sonore au un rol foarte important si in crearea gagurilor.
Toti suntem obisnuiti ca o cauza sa fie urmata de efect si sa asociem la un moment dat de exemplu, deschiderea unui robinet cu zgomotul
firesc al jetului de apa. Daca in loc de jetul de apa am pune o rafala de
mitraliera ar fi o surpriza atat pentru noi si pentru inceput si pentru cel care a declansat-o. Spectatorul va afla ca ori de cate ori se va deschide
robinetul se va auzi o rafala. Cum va reactiona un hot surprins asupra faptului de pagubasul care va deschide robinetul si se va auzi tacanitul
mitralierei? Va ridica bratele sus? Se va tranti la podea acoperindu-si capul cu bratele? Va deschide si el focul, tragand la intamplare sau o va lua la fuga?… Si e doar un exemplu de asociere a unei imagini cu un efect sonor adaugat intentionat.
De cele mai multe ori zgomotele sunt realizate cu ajutorul specialistilor dar pot fi folosite si efecte sonore reale sau prelucrate din fonotecile existente.
Ar fi bine ca inca din faza de realizare a story-board-ului, sa se creioneze
tipul de efecte ce va fi folosit in filmul respectiv si a nu se astepta faza
de montaj cand presat de timp, autorul nu mai acorda importanta necesara selectarii lor.
– In cazul dialogurilor sau inregistrarilor cu actori, daca simt ca actorul intampina greutati in interpretarea textului, personal recomand un mod de lucru mai lejer si anume ca indiferent de text
sa-l las pe actor sa spuna cu propriile-i cuvinte ce trebuie spus, fara insa a denatura sensul.
Am observat cat de degajat este nemaifiind obligat sa-l pronunte intocmai. Sunt unele formulari care exprima acelasi lucru dar care-i sunt mai la indemana. Sigur ca in privinta cuvintelor cheie, actorul trebuie sa respecte textul, dar in rest il las sa fie el.
Si inca ceva. Eu nu sterg inregistrarile dupa ce am optat pentru una din variante. Pot folosi astfel, modul de tragere al “dublelor”
ca la filmarea clasica, unde apoi se alege cea mai buna varianta pentru
scopul propus.

Ca un sumum al tuturor indrumarilor de pana acum va prezint
un ultim sfat dar poate cel mai important pentru a avea o imagine de
ansamblu a intregului film si anume utilizarea metodei ” story-reel”.
In ce consta aceasta metoda?
Odata realizat story-board-ul, care contine dupa cum se stie, insiruirea
tuturor scenenelor cronometrate ale filmului, se filmeaza pe “durata”
si in ordinea numerotarii, toate imaginile acestuia. Vom obtine astfel
o insiruire de planuri statice in care va fi urmarita intreaga povestire
dar fara animatie. La ce serveste aceasta metoda?
Pe acest material se poate incepe deja scrierea muzicii, se pot plasa
dialogurile si stabili daca timpul rezervat acestora are corespondendent
in durata scenelor respective. In caz contrar, se poate interveni fie
scurtand dialogul, fie lungind scena(ele) in cauza, conform intentiilor
realizatorului. Asupra acestui premontaj, se pot opera modificari
privind ordinea scenelor si (sau) introducerea/eliminarea de noi cadre pentru limpezirea naratiunii si gradarea ritmului acesteia.
Aceasta metoda este cu atat mai avantajoasa cu cat ofera un prim
control asupra viitorului film. In acest material, pe masura ce “apare”
miscarea, cadrele statice se vor inlocui cu scenele animate si astfel
viziunea asupra intregii realizari incepe sa capete concretete.

Tot ce am prezentat pana aici sunt doar niste indrumari pentru o
derulare fireasca a evenimentelor. Daca insa vrem sa subliniem
o stare de haos, o zapaceala completa intr-o “scriere cursiva” a
filmului, ignoram toate aceste reguli si construim o inscenare
cat mai anormala dar care are propriile ei reguli.
In filmul ” Scoala amorasilor “, cand tanarul cursant declansaza
intregul balamuc in timpul examinarii, pentru a marca haosul creat,
am construit scene speciale.
In acest scop am apelat la fragmente din scenele anterioare (cunoscute deja de spectator), dar carora le-am dat o alta finalitate.
Prezint un singur exemplu; O tanara aflata undeva la etaj, rupe petalele unei margarete, ca in jocul indragostitilor; – ma iubeste,.. – nu ma iubeste,..
Petalele cad una cate una iesind din cadru.
In scena urmatoare, tanarului trubadur, aflat undeva in strada si cantandu-i serenade iubitei, ii cad in cap ghivece cu flori exact in ritmul caderii petalelor din cadrul anterior.
In filmul de animatie, ti se permite aproape orice. Toate legile care guverneaza firescul in lume, daca stii cum sa le folosesti exact pe dos,
sunt o sursa inepuizabila de gaguri. Trebuie insa respectata o conditie
si anume ; – Atat autorul cat si spectatorul caruia i se adreseaza, trebuie sa cunoasca aceste legi pentru a intra in jocul nou creat si a se amuza de
nefirescul noilor situatii.

3 thoughts on “ANIMATIA Ghid orientativ pentru ANIM – AMATORI 4”

  1. D.Antonescu am citit ce ne ati scris… si chiar am cateva materiale pe care le am realizat tinand cont de indrumarile dv. Sper sa putem sa ne intalnim si sa discutam mai multe ! Va doresc toate cele bune!

  2. Draga Velika,
    Ma bucur ca ai gasit utile informatiile mele. De altfel sunt ultimele indrumari
    pe care le mai postez pe blog. Cred ca am facut destul pentru a-i ajuta pe adevaratii pasionati ai filmului de desen animat. Acum ei trebuie sa experimenteze si incet, incet vor capata curaj si credibilitate. Am primit invitatia ta cu multa placere si sper sa o pot onora. Pana atunci SUCCES !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *