Animatie – Ghid orientativ pentru ANIM – AMATORI 1

Pentru a usura activitatea celor ce cuteaza a face film de animatie, am
facut o selectie de sfaturi pe care le voi prezenta pe scurt in cateva expuneri. Unele dintre acestea vor fi etalate doar ca un “Decalog” al activitatii de regie, altele, vor fi expuse ceva mai pe larg si ilustrate.
Am avut in vedere faptul ca nu toti cei ce au semnat regia unor filme
de animatie erau si animatori. Important era sa foloseasca acelasi limbaj cu principalii colaboratori artistici si sa aiba cunostiinte despre regia filmului in general pentru a sti ce sa le ceara.
Cele ce urmeaza, incearca sa-l orienteze pe viitorul realizator si nu sunt
decat cateva repere necesare pentru activitatea pe care urmeaza sa o
desfasoare.

Partea – I-a

CADRUL
Compunerea cadrului si miscarea.

Imaginea pe care spectatorul o vede este cuprinsa intr-un cadru ca rama unui tablou si contine in interior toate informatiile destinate acestuia.
Pentru a comunica mai usor cu cel caruia ii sunt destinate imaginile (cadrele), acestea trebuiesc construite in mod constient
respectand o serie de reguli. Aceste reguli se refera pe de o parte
la incadrarea corespunzatoare, care si ea are regulile ei dar, care, vorba
unui coleg, tine mai mult de ochi si de “bun simt”, decat de canoanele
create in acest sens si pe de alta parte de miscarea in cadru, (jocul
eroilor) care in cazul picturii sau fotografiei, lipseste.
Voi incerca sa va comunic cateva sfaturi, unele asa cum scriam la
inceput, doar enuntandu-le, neavand nevoie de demonstratie ci
doar de intuitie sau intelegere iar altele explicate mai pe larg.

In cadru se cuprinde ceea ce este necesar si nu ce se nimereste
intamplator.
Pentru ca un cadru sa fie usor de inteles si expresiv, “obiectul “
trebuie sa fie incadrat corect potrivit cerintelor. In acest sens se elimina orice incarcatura nefunctionala atat in scenografie cat si in animatie,
“protejand” zona in care se desfasoara miscarea.
Eu am numit zona in care se misca personajele, “ringul de dans”.
Daca privim cu atentie o sala de dans, observam ca intreaga lumina este
concentrata asupra zonei in care perechile danseaza, (a ringului) restul ramanand in semiobscuritate.
Acelasi lucru l-am respectat si in privinta actiunii in cadru, concentrand
atentia spectatorilor in zona in care se intampla ceva.

La constructia cadrului cinematografic se tine totdeauna seama de modificarea compozitiei date in legatura cu miscarea in cadru.
Imbinand cadrele trebuie tinuta seama de constructia lor compozitionala,
pentru a inlesni spectatorului mutarea atentiei de la un cadru la altul.
Compozitia cadrului este o compozitie in miscare.

In cadru, obiectele nu trebuiesc dispuse la intamplare ci in acord cu anumite date stiindu-se ca tema dicteaza continutul.
Daca elementele de decor nu au rol functional ci doar ca ambient,
ele trebuiesc realizate mai estompat (chiar si din iluminare) in asa fel
incat sa nu concure cu desfasurarea actiunii. In unele situatii se foloseste la filmare scharf-ul (claritatea, imagine taioasa, precisa) doar pe personajele din planul apropiat, in timp ce fundalul intra in unscharf (neclar, contur imprecis).

Mers linistit 6La compunerea cadrului trebuie sa se tina seama de un echilibru intre
diversele elemente ale compozitiei, de relevarea si de buna utilizare a intregului spatiu al cadrului.

Continutul cadrului dicteaza compozitia acestuia.
Cu cat cadrul cuprinde mai multe amanunte nefolositoare, cu atat devine
mai grea perceperea lui de catre spectator. Un cadru trebuie sa fie simplu, laconic, clar. Pentru ca spectatorul sa ne inteleaga, pe ecran trebuie sa ne exprimam limpede si precis.
Continutul si compozitia cadrului sunt inseparabile.

Culoarea, lumina si ritmul miscarii trebuiesc corelate in cadrul respectiv,
neomitandu-se legaturile cu scenele anterioare si ulterioare cadrului
in discutie. Uneori trebuiesc construite cadre in care o parte a “principalului”, un detaliu, vorbeste mai bine despre intreg decat intregul cuprins in cadru (cazul prim-planurilor sau al gros-planurilor).

Fuga 7Apropiind sau departand aparatul, concentram atentia spectatorului asupra unor lucruri diferite, deci trebuie sa marim sau sa micsoram
obiectul numai in raport cu ceea ce trebuie aratat, cu alte cuvinte, sa
alegem din cadru doar ceea ce lamureste spectatorul asupra inscenarii.
Atentie insa. Apropiind sau departand aparatul fata de obiect, continutul
cadrului se schimba intotdeauna. Acesta este unul din motivele pentru care asemenea miscari ale aparatului NU SE FAC LA INTAMPLARE !

Urmarire 8Nerespectarea directiei alese pentru deplasarea personajelor, poate duce la completa denaturare a inscenarii.

FOTO A1
Aproape intotdeauna, in directia privirii trebuie lasat in cadru un anumit
spatiu liber. O paginare corecta a animatiei in functie de dialogul
interior sau intre scene este o chestiune de echilibru intre actiuni si
este recomandata pentru o urmarire usoara a firului narativ al filmului.

FOTO A2
– In cazul in care un personaj se deplaseaza cu o viteza mare, spatiul din fata acestuia va fi mai mare in comparatie cu spatiul rezervat unui personaj ce se deplaseaza mai incet – (cazul raff-panoramicelor si al
panoramicelor).

Cadru dezechilibrat 5FOTO A3
– Chiar si atunci cand sunt mai multe personaje in cadru si se deplaseaza in aceiasi directie, va fi lasat un spatiu corespunzator inaintea lor.

FOTO A4
– Un spatiu mai mare lasat in urma personajului in deplasare, creeaza
un dialog intre personajul din cadru si un altul din afara ce ar urma sa intre in urma primului.
Legatura cadraje gresite 3Daca nu intra in cadru, in scena urmatoare, prin montaj, se va introduce obligatoriu o scena cu personajul care se afla in urma celui dintai. Astfel spectatorul va lua cunostiinta de existenta lor asteptand lamurirea relatiei dintre personaje.

FOTO A5 si A6
Doua scene identice dar cadrate diferit nu se leaga prin taietura (montaj
Legatura cadraje gresite 4direct), aparand pe ecran ca o saritura, o decadrare accidentala sau facuta cu un anume motiv, motiv pe care nu-l vom afla niciodata.

FOTO A7
Alegerea unui plan si folosirea panoramarii verticale si orizontale, ajuta la perceperea corecta a distributiei elementelor si a personajelor intr-un spatiu larg, care odata fragmentat pe scene de sine statatoare, panoramice 2aspectatorul va stii in care parte a scenei de ansamblu se
consuma actiunea vizualizata in acel moment.

Aproape totdeauna, compozitia cadrului trebuie realizata in profunzime.
In sensul celor de mai sus, personajele (in desenul animat) vor trebui desenate tinand seama de legile perspectivei atat ca proportii dar si la conceperea miscarii in racursiu cand este necesara. Se va stabili inca de la conceperea story-board-ului unghiul sub care va fi “privit” cadrul.
In acest sens, in filmul de desen animat, decorul pentru fiecare unghi
va trebui redesenat conform inscenarii respective. Acest lucru este cu
atat mai necesar cu cat la acest tip de film decorurile sunt bidimensionale. Oricum, racursiul trebuie justificat. Uneori chiar si de
dragul spectaculosului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *