Category: Diverse

Imaginea luata in 1961 reprezinta cursantii dupa orele de desen la Muzeul Satului. Langa profesorul de desen, directorul cursurilor Dl Alexandru Camenita(Papa) cum il alintam noi, nea Niculae Hizan, scenograful majoritatii filmelor lui Gopo si in randul de jos, singurii admisi in sectia de animatie a Studioului Cinematografic “Bucuresti”, Adrian Nicolau, Virgil Mocanu si subsemnatul.

Cu putin timp in urma am avut sansa de a ma reintalni cu cativa fosti colegi, impatimiti ai aceleiasi pasiuni ca si mine, animatia clasica. Cu exceptia lui Costel Seltea, care inca mai realizeaza animatie(in stanga foto) ceilalti doi, Florin Saceanu(in dreapta foto) un reputat pictor de biserici si Marian Mihail(in centrul imaginii) un ilustrator de exceptie, au renuntat la filmul de animatie din aceleasi motive pentru care au renuntat si alti animatori si anume, incertitudinea unei activitati continue si a veniturilor mai mult decat modeste cu care trebuiau sa supravietuiasca.
Pentru a-mi argumenta cele de mai sus, va propun spre delectarea ochiului si sufletului, patru lucrari realizate de Marian Mihail, alese cu dificultate dintre multele ilustratii ce poarta semnatura inconfundabila a autorului lor.
Bravo Mariane!

 

Ultima perioada a anului a fost plina de evenimente care m-au facut sa retraiesc intens o perioada draga din viata si anume exact cea a consacrarii mele ca autor de film si pedagog. Am derulat cu incetinitorul toate acele momente, am revazut chipuri de care m-am legat sufleteste si sunt mandru ca am avut sansa de a-i cunoaste si a lucra cu multi dintre ei. Mi-au revenit in memorie imagini si intamplari din acea perioada. Iata una din ele. Se intampla in anul 1968 cand conducerea studioului a hotarat sa inceapa niste cursuri de pregatire pentru a descoperi noi talente in arta animatiei. Zis si facut! Se fac testari cu numerosi amatori si dupa ce sunt alesi un numar de circa 30 de tineri, incepe pregatirea lor. In acea perioada lucram cu echipa la filmul “Jos Masca” si nici prin cap nu-mi trecea ca voi ajunge sa particip la pregatirea noii generatii de animatori. Intr-una din seri, ma trezesc cu un coleg ca ma solicita sa predau eu in ora urmatoare intrucat cel ce trebuia sa conduca pregatirea nu a putut veni. Si iata-ma in fata tinerilor fara sa am niciun plan (de fapt nici nu exista vreunul).
Mi-am amintit de perioada mea de pregatire si dupa ce mi-am adus unul din caietele de la cursurile de animatie am inceput sa ma implic tot mai serios in scolirea viitorilor mei colegi. Pentru o pregatire eficienta a viitoarelor cadre de animatori, organizatorii cursurilor au apelat la o tanara de la Institutul de Arte Plastice din Bucuresti pentru a poza nud la orele de studiu rezervate desenului dupa model si ca prin minune la aceste ore atelierul era populat de toti sefii administrativi ai studioului care voiau sa vada pe viu daca cursantii se pregatesc serios sau nu pentru noua meserie!
La aceste cursuri l-am cunoscut pe Dinu Serbescu(al patrulea de la stanga), mai tarziu animator si realizator de filme de animatie, multe dintre ele sub obladuirea TVR, si pe Valentin Cain(al doilea) un foarte talentat animator care la putin timp dupa terminarea filmului Robinson Crusoe la care a si lucrat, a avut ocazia de a ramane in vest unde si-a continuat activitatea la o serie de studiouri de animatie. Ei a fost doar doi dintre absolventii cursurilor din 1968 ce apar in imaginea alaturata. Primul din stanga, Bujor Stefanescu si ultimul din dreapta Lucian Mihaesteanu(Il Maestro) cum este cunoscut in Statele Unite sunt poate cele mai solicitati artisti ai momentului. Cu ei am avut fericirea sa colaborez cativa ani mai tarziu (cred ca prin ’70 -’71),dupa ce au absolvit cursurile de animatie. Cel din mijlocul imaginii,un alt tanar talentat care la fel ca multi romani a ales calea exilului este Mircea Manta .
Imi aduc aminte o intamplare cu el. Nu stiu cum, intr-o discutie pe teme sportive am ajuns la Tir. Eu declarandu-mi completa necunoastere, i-am cerut lamuriri suplimentare si Mircea a inceput sa-mi faca o adevarata demonstratie despre acest sport in care eram total “novice”. La sfarsitul demonstratiei la care el se intrecuse cu un alt coleg la fel de tanar ca si el, Constantin Paun(mai tarziu regizor), sa ma lamureasca cu ce se mananca sportul acesta, ma apropii de masa mea de lucru si dintr-un sertar scot legitimatia de Maestru al Sportului si le-o arat. Va puteti imagina ce figuri au facut. Din pacate despre Mircea nu mai am niciun fel de stiri de foarte multa vreme. Stiu ca a activat ca animator pe coasta de vest a Americii si ca studiourile care l-au solicitat sunt dintre cele mai pretentioase. Sper sa-i fie bine pe unde s-o afla. Aceasta imagine am primit-o de la Bujor si dateaza din 1974.

Pe masura ce trece timpul de la consumarea evenimentului imi dau seama ca acest festival are ceva aparte in comparatie cu cele la care am participat de-a-lungul activitatii mele, de altfel si la Anim’est lucrurile au stat cam la fel. Singurul care face exceptie este Dakino care cat de cat respecta traditia avand si o paleta mai larga de genuri cinematografice prezentate dar si ceva mai multa experienta. Ma gandesc ca, daca se vor mai organiza astfel de actiuni ar fi util(nu stiu in ce masura mai intereseaza pe cineva) de stiut cam cum era organizat un festival.

Am sa ma refer telegrafic la festivalul international de animatie de la Mamaia fara insa a avea pretentia ca am spus totul. Miza? Cele patru premii: MARELE PREMIU, premiile PELICANUL de AUR, de ARGINT si de BRONZ! In afara acestor trei premii, organizatorii ofereau si alte premii importante ca: Premiul juriului, premiul pentru plastica animata, pentru calitatea animatiei, pentru …… si lista poate continua. Organizatorii aveau un comitet de conducere cu un director al festivalului in a carui subordine se aflau o serie de oameni cu responsabilitati clare.
De exemplu – cineva(cand spun cineva, nu era doar o persoana, ci un colectiv) se ocupa de tot ceeace reprezinta protocolul, de la trimiterea invitatiilor catre personalitatile marcante din lumea filmului de animatie, fie pentru a fi invitate in juriu fie pentru a participa la o retrospectiva cu cele mai reprezentative filme ale acestora ca de pilda cea a lui Mc Laren.
Biroul de protocol se ocupa de primirea invitatilor si a participantilor, cazarea si aducerea la cunostiinta de noii sositi si unde pot fi contactati, ca sa enumar doar cateva din atributiile lui.
Exista un birou de presa care se ocupa inca de la ideea de a organiza un festival international in Romania pentru a face cunoscuta lumii aceasta actiune dupa ce se informa asupra altor festivaluri de profil, pentru ca perioada desfasurarii lui sa nu se suprapuna cu un alt festival. Pentru acest lucru se consultau buletinele ASIFA. Tot biroul de presa informa participantii cu privire la programul fiecarei zile existand la receptia hotelului, in compartimentele rezervate, mape cu brosuri, pliante, postere, fotografii etc. pe numele fiecarui participant Deasemeni tot acest birou tinea legatura cu ziaristii, televiziunile sau critica de specialitate oferindu-le toate informatiile necesare. Tot acestui birou ii erau repartizati translatorii pentru cateva limbi de circulatie internationala. Un element important al comunicarii cu lumea animatiei era ASIFA(despre care am amintit mai sus) la care sunt afiliate toate asociatiile nationale de animatie de pe glob. Prin buletinul lunar editat de acest organism toti cei interesati aflau despre ce competitie este vorba, care sunt conditiile si in caz ca erau interesati trimeteau pe adresa festivalului toate datele solicitate(autorul, tara, numarul de filme, genul, durata si eventual formatul-acum ar fi necesar de specificat suportul – s.a.m.d.). ASIFA era informata cu mult timp inainte prin acest birou de presa pentru a raspandi noutatea in lume.
Cu exceptia invitatilor de onoare si a juriului, absolut toti participantii isi suportau cheltuielile de transport si cazare. In ziua proiectiei fiecare autor era prezentat spectatorilor iar dupa incheierea zilei competitive, intr-un loc special amenajat acestia raspundeau intrebarilor puse de ziaristi sau public. O clauza a participarii, prevedea ca tara organizatoare isi rezerva dreptul de a copia toate filmele inscrise in concurs pentru imbogatirea arhivei sale. Eu am incercat prin cele de mai sus sa demonstrez ca organizarea unui festival nu este o gluma si ca dincolo de bunele intentii si de pasiune trebuie sa existe o sustinere materiala foarte serioasa altfel toate aceste manifestari vor deveni niste intalniri bi sau trilaterale,pentru schimburi de opinii, informatii si legaturi prietenesti cu cei ce au ceva comun cu aceasta arta fara a fi insa o competitie. Intrebarea care se pune este…. Care dintre forurile in competenta carora se afla cinematografia – ar fi dispuse sa se implice in sustinerea unui asemenea proiect?
Este o problema delicata, deoarece presupune implicare si multi bani. Dar daca stau si ma gandesc la cate expozitii internationale sunt realizate anual pentru a face cunoscuta Romania cred s-ar gasi fonduri pentru un festival serios, rezervat filmului de animatie cu aceeasi trimitere. Intrebarea pe care mi-o pun este insa urmatoarea – Este ACUM animatia romaneasca pregatita pentru un asemenea eveniment? Este ea capabila sa concureze cu animatia internationala? Nu cred organizatorii, ca fiind prea multe festivaluri de felul celor organizate pana acum, se risipesc fonduri care insumate intr-o singura competitie ar fi benefice intregii animatii romanesti? Stabiliti de comun acord un loc de desfasurare si dati-va mana pentru a organiza un singur festival(anual, bienal, sau cum veti dori) si colaborati pentru binele animatiei romanesti. Puteti organiza festivalul celor patru anotimpuri(de exemplu) in patru locatii diferite cu tematici diferite si in perioade diferite (primavara,vara,s.a.m.d.).
Depinde de cei ce au preluat fraiele animatiei romanesti sa gaseasca modalitati de afirmare, in primul rand mai multe filme, sa se zbata sa le faca cunoscute, intai in tara, apoi in afara si cand dintre acele multe filme se va putea selecta un numar care sa ne reprezinte cu adevarat se poate CERE organizarea unui festival si de ce nu un alt festival international MAMAIA doua mii……..?
Imi doresc sa ma insel dar competitiile care se desfasoara sub pretioasa titulatura – Festival International de animatie, sau festival pur si simplu, dau impresia ca cineva ii impinge de la spate pe organizatori pentru a se arunca in apa inainte de a invata sa inoate si zau ca nu inteleg de ce. Am senzatia de “deja vu”. Imi scapa motivul. Imi poate spune cineva ce se petrece de fapt? Sa fie oare de vina doar tineretea? Sau interese de acaparare a unei arte pentru a fi exportata la kilogram cu artisti cu tot in afara?
Si mai cred ca este important sa le aratam altora ca suntem buni cu adevarat si nu sa ne plecam in fata performantelor lor. Daca nu suntem…. sa asteptam pana vom fi. Sa invatam sa fim competitivi. Primul adversar esti tu insuti. Fi mai bun ca tine cel de ieri si vei reusi cu siguranta. Dar trebuie sa fi consecvent, sa stii cu adevarat ce vrei.

P.S. Imi cer scuze pentru eventuale omisiuni dar sensul ramane acelasi. Ii rog pe organizatori sa se informeze serios asupra organizarii unui festival de prestigiu si sa compare informatiile cu posibilitatile materiale pentru o prezentare cat mai onorabila a adevaratelor valori. Nu trebuie transformata o competitie intr-o susanea. Fie ea si interna.

Primul lucru la care ma gandesc cu tristete este acela al foartei slabe publicitati facute acestui eveniment. Nu imi propun sa caut responsabilitati, dar cand initiezi o asemenea actiune, toate fortele implicate trebuiau sa conlucreze pentru desfasurarea cu succes a importantului eveniment cum a fost METRION ANIMATION FILM FESTIVAL.

Am inteles ca vor urma si alte editii ale acestui festival si nu exagerez daca ii sfatuiesc pe organizatori sa inceapa inca de pe acum sa-si stabileasca un calendar cu obiective si responsabilitati. Fiind vorba de o competitie, vor avea nevoie de un juriu. Va fi necesara o separare a tipurilor de filme ce vor intra in concurs(filme pentru copii, adulti, publicitare, etc.) si nu proiectii cu filme amestecate, ca in acest an, foarte greu de urmarit. Deasemenea, in cazul unei participari numeroase ar trebui stabilit un numar de filme cu care o tara poate participa in concurs(lasand tarii respective sarcina de a-si face propria selectie) sau o preselectie facuta de organizatori pe baza unor criterii clare comunicate din timp concurentilor. Se pot organiza proiectii – hors concurs – cu toate filmele prezentate pentru o cunoastere mai detaliata a fenomenului animatiei actuale la nivel international, scoli,tendinte, tehnici noi, etc. Un capitol foarte special ar trebui sa stea in atentia organizatorilor si anume publiciatea, folosind toate mijloacele mass-media atat locale cat si la nivel national.

In acest an, pentru a ma referi doar la un singur aspect, afisajul stradal a fost facut la intamplare si in
multe cazuri in locuri neinspirat alese(ganguri, spatele cladirilor, s.a.m.d.). Nu ar fi rau ca festivalul sa aiba o deviza cat mai generoasa si mai actuala pentru a stabili din start tematica admisa in concurs. Imi amintesc de un astfel de festival a carui deviza era “omul si lumea lui”. Interesant este faptul ca tinerii animatori
din Oradea au facut absolut toti filmulete sub deviza “spiritul lui Emile Cohl”, deci idei exista. Pentru a incheia acest capitol, vreau sa mai spun cateva cuvinte despre publicitate. Organizatorii, prin cel mai implicat sufletist al festivalului, prof.Zoltan Balazs au reusit nu fara dificultate sa obtina cu sprijinul direct al managerului general al Studioului Animafilm, Dna. Manuela Hodor si cu ajutorul C.N.C.-ului sa aduca la Oradea patru (!!!!!) lung metraje de animatie romanesti: – “Quo vadis homo sapiens?” regia Ion Popescu Gopo, “O scurta poveste” regia Radu Igaszag si “Robinson Crusoe” si “Uimitoarele aventuri ala muschetarilor” a caror regie am semnat-o. Toate aceste filme au fost programate pentru a fi vizionate la cinematograful Libertatea situat chiar in centrul orasului pe perioada 24 – 28 octombrie la cele mai diferite ore: 11 – 16 -18 – 20 dar majoritatea spectatorilor le-au ignorat tocmai datorita lipsei de publicitate. Nici macar cinematograful nu avea identitate, intrarea facandu-se print-o sala de biliard, apoi printr-o cafenea. Mi s-a explicat ca dat fiind vacanta elevilor…..Bun! Elevii! Dar studentii? Majoritatea stiau cand are loc “balul bobocilor ” dar despre aceste filme habar nu aveau. Nu cred ca vor mai avea ocazia sa le vada asa curand si este pacat de eforturile catorva oameni de bine care au facilitat aducerea la Oradea a peliculelor susamintite.
Nota speciala. Am fost placut surprins sa constat ca filmul meu “Robinson Crusoe” a fost subtitrat in engleza si ca s-a scos “lozinca” nefericita pe care am pus-o la finalul filmului la cererea conducerii de atunci a Studioului Animafilm (1974).
Multumesc pe aceasta cale celor ce au facut operatia susamintita.

Chiar in prima zi a festivalului, gazdele s-au gandit si bine au facut, sa consacre debutul manifestarilor artistice unui eveniment de notorietate si anume omagierea celui mai vechi cineamator de animatie din tara, oradeanul Zenobiu Domide.

 

Prin bunavointa fiicei sale(foto), participantii au putut urmari interesanta si originala expozitie de desene, caricaturi si adevarate pledoarii pentru cea de-a 7-a arta bis cum i se mai spune acum animatiei ca si vizionarea a peste 15 filmulete de animatie realizate pe pelicula de 8 mm. si fara sunet. Despre el as dori sa scriu doar cateva cuvinte pentru a va face o idee ce inseamna pasiunea adevarata.

Cand am fost invitat sa-i cunosc familia si “studioul” am ramas surprins ca aceeasi incapere era si camera de locuit si platou de filmare. Doar o draperie despartea partea comuna de spatiul rezervat activitatii careia i s-a dedicat cu atatea sacrificii. Multimea de diplome si premii obtinute in lunga activitate de cineamator care umpleau peretii pana la tavan(real!!!), statea marturie aprecierilor de care s-a bucurat din partea juriilor in fata carora si-a prezentat peliculele. Imi aduc aminte cu emotie ca insusi Gopo l-a felicitat cu prilejul unei competitii a cineamatorilor avand numai cuvinte de apreciere pentru activitatea neobositului cineamator oradean. Imi scot palaria in fata omagierii lui Zenobiu Domide de catre noua generatie de animatori care se dezvolta sub bune auspicii la Oradea. Felicitari!

Metrion – Animation film festival, 24 – 28 october 2008 – Oradea

Intr-una din zile, primesc un telefon :

– Ma numesc Zoltan Balazs si am placerea sa va invit la festivalul de animatie de la Oradea care va avea loc intre 24 si 28 octombrie. Am vorbit si cu Dl. Radu Igaszag si mi-a dat numarul dvs. de telefon pentru a va intreba daca puteti onora invitatia noastra…..

Intai am crezut ca cineva imi face o farsa! De unde si pana unde festival de animatie la Oradea?

Abia se incheiase festivalul ANIM’EST de la Bucuresti si acum altul?

Dupa ce m-am asigurat ca nu este vorba de nicio gluma convenim detaliile deplasarii la Oradea si pe 24 octombrie ajungem in primitorul oras de pe Crisul Repede.

“E pur si muove”

Sincer sa fiu nu credeam ca voi mai apuca sa vad revigorarea animatiei noastre si in niciun caz undeva la un capat de tara, tocmai la Oradea. Nu stiam nimic despre preocuparile tinerilor de aici in ale animatiei, necum sa organizeze un festival de profil. Organizatorii s-au straduit ca totul sa mearga cat mai bine, dar cum se intampla de cele mai multe ori cand nu ai la dispozitie fonduri suficiente si nici oameni, doar pasiunea catorva sufletisti a facut ca acest eveniment sa nu se transforme intr-un esec. Dintre acestia, merita sa mentionez cateva nume care s-au detasat in mod special prin eforturile depuse si anume: prof. Zoltan Balazs care dincolo de pregatirea studentilor sai din cadrul Universitatii Crestine Partium – clasa de Arte Plastice a Facultatii de Arta a fost o prezenta activa in toate actiunile organizarii acestui festival sau Dl. Rencsik Imre directorul asezamantului spiritual POSTICUM care a facut eforturi deosebite in a asigura cadrul optim pentru desfasurarea vizionarilor, intalnirilor si discutiilor dintre participanti. Ei s-au bazat pe sprijinul catorva colaboratori, putini la numar dar de calitate. Nu amintesc numele lor pentru a nu nedreptati pe cineva. Oricum se simtea nevoia de inca cel putin atatia.

Dar mai presus de toate trebuie sa mentionez numele prof. universitar Radu Igaszag din cadrul Universitatii Nationale de Arta Teatrala si Cinematografica “Ion Luca Caragiale” Bucuresti, el insusi oradean, care a aprins flacara interesului pentru filmul de animatie atat in capitala cat si in frumosul oras bihorean. In cel mai pur stil ardelenesc, au tacut si au facut.

Am avut sansa de a viziona un pachet de filmulete realizate de studentii anului II ai facultatii oradene susamintite si cateva ale celor din ultimul an. Progresul este evident iar filmele realizate de ultimii concurau cu animatia facuta de multi animatori profesionisti cu state vechi de serviciu. Din nefericire cei mai multi dintre ei iau drumul spre Ungaria sau spre vestul europei. Aici unde au fost descoperiti si pregatiti nu raman, neavand unde sa-si puna in valoare talentul. Altii au preferat sa-si schimbe optiunile din aceleasi motive si s-au orientat spre agentiile publicitare facand grafica sau un fel de animatie aservita spotului, ceruta de cele mai multe ori de oameni straini de aceasta arta, dar fara elementele ce o definesc ca atare si anume trairea. Intr-un anume sens se vor deprofesionaliza cu timpul iar ramanerea lor in afara fenomenului cinematografic nu este benefica pentru, imi permit sa spun, filmului autohton de gen.

Supravietuirea este un deziderat ce nu poate fi ignorat.

Ce e de facut? Cum putem ajuta acesti oameni talentati sa acceada catre culmile profesiei de animator si sa fie stimulati in asa fel incat sa-si puna in valoare capacitatea artistica in slujba filmului romanesc de animatie si nu in alte tari care nu au investit nimic in pregatirea lor? Profitand doar de posibilitati materiale superioare noua ii racoleaza pur si simplu. Sunt foarte multi creatori nascuti in zonele de nord al tarii care au plecat, unii definitiv, in Ungaria, pentru a da doar un exemplu. Daca nu se va face nimic, Romania va fi ca si pana acum o sursa permanenta de” imbogatire” a altor state cu oameni valorosi. Nu vi se pare cunoscut fenomenul? Ati observat cumva ca alesii nostri sa se preocupe, in afara de propriul interes, de a gasi solutii pentru a stavili exodul de valori catre alte

meleaguri? Daca da, spuneti-mi un caz. Dar despre acest lucru voi mai scrie. Nu pot sta nepasator cand vad ce se intampla.