Cele ce urmeaza le-am postat acum circa sase ani si profit de gandurile Doamnei Ileana Vulpescu, pe care le voi posta in continuare, ca fenomenul a fost remarcat si taxat mult mai dezvoltat ca mine de distinsa autoare a exceptionalului roman ” Arta conversatiei “.
Imi intitulasem postarea din 2009 ” Incotro ? “ .
O postez din nou.
Iat-o;
Observ de mai mult timp un fenomen, la inceput ca o joaca a tinerilor de a se da “mari” dar vazand ca se intinde ca o molima si cuprinde si mintile unora ce se cred de-acum adulti mi-am pus intrebarea(retorica fireste) – Cui foloseste?
Amestecul de cuvinte straine cu cele neaose sau folosirea titulaturii” originare” a unui spectacol, desi are un corespondent la fel de clar in limba stramoseasca, sunt doar cateva din modul de exprimare “la moda” care au impanzit cotidianul.
” E un tip COOL! BE COOL!
Termenul folosit ridica cel putin doua probleme de interpretare.
Dictionarul englez-roman: COOL= (calm, tihnit, INDRAZNET, PASIV… samd.)
Adica sa fiu INDRAZNET, sau PASIV? Ce are INDRAZNETUL cu PREFECTURA?
De ce “HAPPY HOUR” si nu “ORA DE FERICIRE” – spre exemplu?
O sa mi se motiveze ca asa este “formatul” emisiunii! Aiurea! Formatul emisiunii este CONTINUTUL, modul de desfasurare al programului si nu folosirea ad litteram a denumirii sale. Nu fac nici-o referire la spectacolul lui Catalin Maruta in care gasesc multe lucruri interesante, ci doar la TITLU.
Dealtfel si “DANSEZ PENTRU TINE” este un format de import, NU? Deci se poate schimba titulatura.(Imi placea mai mult “Dansez pentru un vis”!).
Noi nu mai folosim cuvintele dragi care ne infiorau cand le pronuntam:Te iubesc!
Acum sunt al dracului de destept si-i spun celei pentru care am sentimente deosebite, o romanca sadea: I love you! Nu-i asa ca sentimentul exprimat intr-o alta limba e mai “puternic” decat cel exprimat in limba stramosilor nostrii?
Daca nu este niciunul, atunci sa-mi motiveze cineva, cu argumente pertinente si sincere, de ce apelam la cuvinte straine cand le avem pe-ale noastre.
Privesc cu ingrijorare la invazia de expresii, gesturi, comportamente straine culturii si educatiei noastre, ce isi fac tot mai agresiv prezenta, iar noi ca niste oameni toleranti ca suntem, zambim cu bratele incrucisate in fata unui fenomen ce imunda cotidianul. Banuiesc ca ratiunea doar a atipit si ca n-o v-a cuprinde somnul.
Ar fi tragic!
A cunoaste limba altor popoare este o necesitate evidenta pentru a comunica cu cei ce nu vorbesc limba noastra, a avea acces la informatii, a folosi programe ce au un anumit limbaj, samd… dar a ma adresa concetatenilor mei intr-o alta limba, fie ea si engleza, mi se pare prea mult. Eu care am fost obligat sa invat limba rusa in scoala, cu profesori care nu stiau boaba romaneste, numai ca se spera pe atunci ca limba rusa va fi singura limba de comunicare internationala(bine ca n-a fost) imi dau seama ca mai bine invatam altceva in acest timp dar nu a depins de mine.
Snobismul despre care vorbeam mai sus mi-a reamintit un banc.
Undeva, in Ardeal, un tanar de prin sudul tarii, cu rucsacul pe umar, ochelari de soare, blugi decolorati si rupti in genunchi, cum e moda, nu-i asa?…, ratacind drumul spre un sat bihorean, se intalneste cu doi localnici, cu sapele pe umeri, mergand la munca campului. Vrand sa capete informatia necesara, se adreseaza celui mai in varsta: -Good morning sir, do you speak english? Vazand mutra contrariata a sateanului, schimba abordarea: -Sprechen sie Deutch?
Aceeasi expresie nedumerita.
– Lei parla italiana?
-!!!!!
-Vous parler francaise?
Vazand ca toate incercarile sale de a capata informatia au fost sortite esecului, pleaca bombanind despre incultura concetatenilor sai.
Dupa plecarea ratacitului, cel tanar, isi revine din uimire si-l intreaba pe cel mai in varsta: – Pista Baci, ai vazut cate limbi stia omul ala?
– No, si la ce i-o folosit?
***
“Cand bordelul e o mânastire ” de Ileana Vulpescu
A cui e vina?
Vina este a noastra.
Avem niste trimisi diplomatici în afara care nu-si fac datoria. Nu fac nici un fel de propaganda pentru poporul român, pentru ca se stie ca româna e o limba de origine latina. Eu am întâlnit o profesoara de franceza, care absolvise la Sorbona si care nu stia ca româna e o limba romanica! M-am oferit sa-i spun eu care sunt cele 10 limbi romanice, daca la Sorbona tot nu învatase.
S-a mirat:
“Da, dar e atât de înrudita cu slava!”
“Stiti cât e de înrudita cu slava?
Tot atât cât o sa fie si franceza cu chineza, când va vor ocupa chinezii!”.
Alt caz: o fosta colega, eminenta cunoscatoare a limbilor clasice, Lia Lupas, lucra la o biblioteca din New York. Trebuia sa fie avansata si a completat un formular, în care spunea ce limbi cunoaste: printre altele, franceza, engleza, rusa. D-na care o examina a întrebat-o de ce a trecut si rusa, doar limba ei materna nu e slava? Ea a zis ca nu, ca româna e o limba romanica.
Motiv pentru care n-a mai fost avansata. Alt om cu multa carte, Dan Grigorescu, aflat la New York într-un post oficial, se duce la Biblioteca Municipala si gaseste o singura carte în româna, care era trecuta la sectorul de limbi slave. I-a explicat directorului ca româna e o limba romanica, s-o mute unde-i e locul. A doua zi, a gasit cartea tot la sectia “Slave”. Deci, vina nu e numai a noastra, ci si a încapatînarii lor cretine, chiar daca-s filologi.
O întâmplare vazuta de mine la televizor: un ambasador al Germaniei la Bucuresti povestea cum vin gazetari din Germania, cu articole gata facute despre România, de obicei denigratoare la adresa poporului român. I le dadeau sa le citeasca si el le spunea:
“Nu e adevarat ce spuneti! Eu traiesc aici si stiu ca nu-i asa!”. Iar ei se duceau în Germania si publicau articolele exact asa cum le scrisesera.
Deducem ca e o rea vointa internationala manifesta fata de aceasta tara, cu sprijin si din România.
Înteleptul chinez Sun Tzu a spus, cu mult înainte de Hristos, “Nici o tara nu poate fi cucerita fara o complicitate din interior”.
Ori, la noi, complicitatea e mai mult decât binevoitoare fata de tot ce se-ntâmpla din exterior.
Nu ne pune nimeni în capul mesei si nici alaturi de marile puteri, chiar daca ne-am zbatut sa intram în NATO, în Shengen. Probabil ca nu suntem decât o tara consumatoare, asa cum spunea primul trimis al FMI la noi, domnul Paul Thomson. Ma-ntreb cu ce? Producatoare nu mai suntem, e limpede.
Cu ce sa ne mai laudam noi, românii? Cu copiii care iau Olimpiade prin strainatate, cu oameni care fac o cariera stralucita tot în afara, pentru ca daca ar face-o aici, ar fi sanse foarte putine sa se stie despre ei. Avem foarte buni specialisti în toate domeniile, dar la televizor apar doar stiri ca românii au furat, au omorît, au escrocat. Oare numai românii fac asta? Vuiesc agentiile de presa când un român face o nelegiuire, dar nelegiuiri se-ntâmpla în toata lumea, facute de oricine. Sunt scoase în evidenta însa cele facute de tiganii plecati din România, ca si când n-ai putea sa deosebesti un tigan de un român. Cine le-a dat voie sa treaca în tarile lor? Îmi spunea cineva avizat, ca din satelit îti vede si culoarea sireturilor de la pantofi. De ce li s-a dat voie sa treaca granita? Ca apoi sa-i poata expulza, spunând “Uite ce-au facut ticalosii de români!”.
E o demagogie de mult pornita. Asa cum demagogia internationala se practica si în alte domenii, în functie de interes. Exista campanie anti-drog, dar nu exista una similara anti-tutun, în nici o tara. Pentru ca de pe urma comertului cu tutun se scot averi imense. Ipocrizia e ca pe pachetele de tigari ti se spune ca tutunul e daunator sanatatii, dar nu e scos în afara legii! Eu sunt absolut convinsa ca si comertul ilicit cu drogurile e dirijat de foarte sus. De ce nu se poate stopa comertul cu drogurile? N-au nici un interes, pentru ca aduce beneficii uriase. Doar China face exceptie. Acolo, daca esti prins cu droguri, te împusca si familia mai plateste si glontul!
Eu consider ca omenirea e condusa cu o ipocrizie fara margini si fara leac. De când cu aceasta notiune noua de “corectitudine politica”, s-au gasit unii în SUA care sa scoata din Mark Twain cuvintele “negru, negrotei, cioroi”, pentru ca nu mai e “politic corect”.
Omul ala a trait într-o epoca. Cum sa iei un clasic al literaturii mondiale si sa intervii în textul lui?
Tâmpenia din America, cu “cioroii” lui Mark Twain, transportata în România, ar deveni. “Romiada”, în loc de “Tiganiada”? “Cânticele tiganesti” ale lui Miron Radu Paraschivescu sunt “Cântice rome?” Ce-o zice si saracu’ Garcia Lorca, cu ale sale “Cântece tiganesti” ? Ce are insultator cuvântul “tigan”? E numele unei natii. Care e deosebirea între rom si tigan? Gitan, bohemian, tzigan, tsigan.”
Degradarea morala e direct proportionala cu cea lingvistica? Mai deunazi, la televizor, am auzit o cititoare de prompter spunînd “În liceu se aflau doisprezece fete”.
“Se învata foarte prost româna-n scoli, daca nu reusesti sa-i înveti pe copii ca “doi” si doisprezece au feminin. E singura limba romanica în care se-ntîmpla acest lucru.
Doisprezece femei, doisprezece ceasuri. E o epidemie, o avalansa de incultura. Nimeni nu mai zice azi “loc”, zice “locatie”, fara sa-i treaca prin cap sa se uite într-un dictionar francez sau englez sa vada ce înseamna. Am citit într-un ziar acum câteva luni ceva referitor la Camilla Parker Bowles, care la a nu stiu câta aniversare a casatoriei cu Printul Charles, si-a fracturat “perineul” de la piciorul stâng.
Altcineva, la televizor, spunea, dorind sa se refere la perigeu, tot perineu! Daca nu stii, nu vorbesti! Am mari dubii în privinta absolvirii unor scoli. Dupa parerea mea, îmi pare rau c-o spun, dar nu esti neaparat intelectual daca ai o diploma universitara. Profesorul Iorgu Iordan imi spunea:
“Ai sa vezi dumneata c-or sa fie mai multi doctori decât militieni! “… Se merge pe linia minimei rezistente. Nu le mai pasa nici profesorilor, nici elevilor, nici studentilor! E un dezinteres din partea ambelor parti. Primii zic: ce sa ne mai batem capul cu astia, ca tot nu-s buni de nimic!? ceilalti: ce sa mai învatam toate prostiile astea, daca poti deveni miliardar doar stiind sa te iscalesti?
Nu pot sa nu fac comparatie între ce se auzea înainte de ’89 la tv si la radio si ce se aude acum. Tu, ca angajat al unui post de televiziune, ai niste obligatii.
În ceea ce spune cel pe care-l inviti nu poti sa intervii, treaba lui, mai ales daca e-n direct.
Pretentia mea catre angajat vine. Daca ar cauta într-un dictionar sau pe internet, ar afla cum se pronunta toate numele proprii. Am fost uimita s-aud la un post de radio: Azi se împlinesc nu stiu câti ani de la nasterea lui “Gai de Mopezan”. El fiind Guy de Maupassant! Sau Riceard Uagnar în loc de Rihard Vagner (Richard Wagner, desigur!). A dat telefon o doamna si le-a atras atentia în direct: Este totusi un compozitor neamt, cum puteti sa-i pociti numele?
Raspuns:
Doamna, dar e moda anglizanta!….” E moda tâmpeniei si a inculturii, as spune. Situatia limbii este deplorabila! Chestia asta cu limbile straine poate pot s-o înteleg, e mai putin grava decât batjocorirea propriei limbi! În Franta, posturile radio si tv sunt sanctionate cu amenzi grase atunci cînd folosesc cuvinte straine în loc sa foloseasca cuvinte franceze. In Franta sistemul lor de monitorizare audio-vizual este atât de performant si de drastic, încât atunci când detecteaza ceva în neregula, îi întrerupe pe loc”.
La noi, care ar fi solutia iesirii din aceasta criza?
“La noi, în afara de pile, proptele si o piesa de mobilier prin care se trece, se ajunge si în mod cinstit, printr-un concurs, într-un asemenea post? Asta e problema: daca din 20 de candidati înscrisi la concurs, câstiga al 21-lea, care nici nu s-a înscris, unde ajungem?
Daca asa se obtin posturile, n-avem de ce sa ne miram ca pe unele produse carora li se face reclama, apar aberatii de genul “brânza bunacioasa”, “piersica gustacioasa”, “marea ieseala” etc. Niste analfabeti care cred ca inventeaza ceva. Când a murit, acum un an, presedintele Poloniei, am auzit la televizor: “E un spatiu în fata catedralei, care comprima nu stiu câta lume”.
(Poate cuprinde.) Ce sa mai vorbim despre expresia gresita “fara doar si poate”, care e de fapt “fara dar si poate”? Adica adversativ si dubitativ.
Lucruri analizate logic, ca de exemplu “mai exact si mai corect”. Le-am întâlnit si la persoane foarte cultivate. Ne întoarcem la “unspe trecute fix”?”
Acum nimeni nu se duce sa-si depuna un curriculum vitae, ci un “sivi” (CV) si pariez ca majoritatea lumii nici nu stie ce-nseamna. Nimeni nu se mai duce sa-si duca undeva o autobiografie, ca sa fie angajat: aplica. Aplica pentru un job! Aplica era ceva ce se pune pe perete. Ma indispune profund când aud de “brandul de tara”. Bine ca ne-am procopsit cu o frunza, care este “brandul de tara”. Macar daca era si Eva pe-acolo.
Eu nu pot sa dau explicatia pentru aparitia acestor aberatii decât ca, poate, la început a spus cineva ceva în gluma si pe urma s-a luat în serios.
Eu i-as sfatui sa nu mai faca greseli, sa puna mâna pe o gramatica a limbii române si sa nu se sfiasca sa umble în dictionare. Astfel, poate n-o sa mai auzim, chiar si printre persoanele care au absolvit Filologia, expresii de genul “cartile care le-am cumparat”, “m-am dus la servici”.
Eu le tot spun, când am ocazia, ca-s niste cuvinte în limba româna, ca viciu, oficiu, ospiciu, serviciu etc. care au aceasta forma. Nu zici “m-am dus la ofici”, nici “am fost la ospici”, nici “mi-am luat un servici de masa”.
Pe mine ma surprinde câta încredere au în ei acesti oameni si câta lipsa de dubiu în ceea ce priveste limba româna. As retipari “Gramatica greselilor”, de Iorgu Iordan. O carte de consultat, nu de tinut în casa, pe post de mobila.
Vad un dispret fata de cine mai vorbeste corect. O nepasare de genul “lasa-i p-astia sa vorbeasca, ne uitam în gura lor? Niste babalîci depasiti, o generatie expirata”.
Nu-i deloc asa. Dar pâna sa expire ei, îi inspira pe altii.
Ce modele sa mai aiba cei tineri? Când bordelul e o mânastire fata de politica, când la televizor si prin gazete sunt aproape numai obscenitati si când se cultiva doar incultura…
…sa luam atitudine fata de tot ce este incultura , incorect si antiromanesc.
– Nu este rusine sa nu stii, ci sa nu vrei sa afli –
Ileana Vulpescu