Desene animate – Cum realizam un film de desen animat? – 7

7 – Montaj

MASA 35 mm“Copia de lucru”, un pozitiv fara pretentii exceptionale de etalonare era preluata, la intoarcerea din laborator, de catre monteuza si decupata, dupa ce o vizionam impreuna, pe scene conform clachetelor iar bucatile rezultate erau “insirate” pe un cos special prevazut cu un sac de panza la interior si marginit in partea de sus cu o rama de forma aproximativa a unui semicerc prevazuta cu o multime de “ace” in care se agatau scenele filmate.
Masa de montaj utilizata de noi era de tip PREVOST si avea trei platane
debitoare si tot atatea receptoare situate de o parte si de alta a lampii de proiectie.
Montajul si numerelePe prima pereche se plasa imaginea, iar celelalte doua perechi erau folosite pentru montarea sunetului (muzica si efectele sonore).
Monteuza plasa inaintea materialului filmat, o bucata de pelicula alb negru de o lungime standard care avea o indicatie speciala pentru sincronizarea coloanei sonore cu aceasta. Pe o fotograma era scris cuvantul START si va fi pe toata durata montajului, reperul tuturor sincroanelor ce vor urma. Incepeam “insirarea” materialului in ordinea numarului de scena de pe clachete acestea fiind eliminate cu acest prilej si dupa terminarea acestei operatiuni, incepea cu adevarat operatiunea de montaj.
Vizionand materialul pe inainte / inapoi, scurtam, alternam sau schimbam ordinea scenelor in desfasurarea actiunii, operatiune pe care o asemuiam cu o carte ale carei pagini nenumerotate si aflate intr-o dezordine totala trebuia sa o asamblez, in asa fel incat totul sa capete logica. Nu totdeauna numarul scenei reprezenta si locul sau in montaj. Aveam grija sa scurtez cat mai mult cadrele, dand un ritm cat mai alert actiunii si de foarte multe ori foloseam montajul paralel (doua actiuni ce se desfasurau simultan, dar in locuri diferite, cu legatura intre ele si care urmau sa se intalneasca la un moment dat) tocmai pentru a sublinia fie un gag, fie un moment culminant in desfasurarea naratiunii filmului.
Stiam ca “ce s-arunca nu se fluiera”, motiv pentru care in unele situatii renuntam la scene intregi din dorinta de evitare in timpul vizionarii a unei “burti”, o “desumflare” a actiunii tocmai pentru a mentine un ritm cat mai sustinut.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *