Dialogurile …

Unele cinematografii, au crezut ca daca apeleaza la ecranizarea unor opere dramaturgice cunoscute, asociind si o echipa de actori renumiti au dat lovitura.
Teoretic asa ar fi trebuit sa se intample dar cu niste conditii. Spectatorul sa nu depaseasca media de cultura generala iar opera care a stat la baza scenariului filmului sa nu apartina altei culturi. Cinematografia americana, de exemplu, a avut cateva asemenea rateuri incercand sa ecranizeze mari dramaturgi rusi in stil american.
Indiferent de “ingredientele” folosite, lipsea ceva… Spiritul, aerul, atmosfera de acolo, si ca sa fie tacamul complet, ca cireasa pusa pe tort, actorii americani vorbeau …ruseste. Sa fim seriosi!
Cum vi se pare auzindu-l pe Rasputin adresandu-se tarinei cu cuvintele:

-My dear Queen….sau pe regina Angliei spunandu-i primului ministru:

-Dorogoi moi pervai ministr…
Sa innebunesti nu alta!

Odata am avut sansa de a asista din “off” la un postsincron realizat la Cinecitta.
Urmaream cu atentie, cum o actrita italiana “dubla” o stea americana si eram pur si simplu uimit de sincroanele perfecte ale cuvintelor pronuntate de actrita in limba italiana “peste” cele in engleza rostite de partenera lui Gene Hackmann. Absolut uluitor. Aparent nu lipsea nimic ! Interpretare, nuantari, tonuri variate, reactii… si lista poate continua. Lipsea totusi ceva. Lipsea limba engleza!
Nu-i vad, oricat m-asi stradui, pe John Wayne sau Humphry Bogart vorbind alta limba decat limba engleza. Si am citat doar doua nume dintre starurile cinematografiei. Suna aiurea pentru unii, nu-i asa?
Din acest motiv prefer filmele subtitrate, celor dublate.
Este doar punctul meu de vedere…. si desigur subiectiv.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *