Completare
Mi-am amintit recent de un film de animatie prezentat intr-una din editiile festivalului ” Pelicanul de Aur ” de la Mamaia in care sunetul……
Dar mai bine va povestesc filmul in rezumat;
Se sting luminile in gradina cinematograf si incepe ” proiectia “.
Intuneric total.
Din difuzoarele situate in stanga si-n dreapta ecranului, ajung la spectatori zgomotele produse de deschiderea unei usi apoi de inchidere a acesteia.
Se aud cativa pasi insotiti de scartaitul podelei.
In bezna totala se aud bolboroselile nemultumite ale unui individ.
Reactie de impiedicare, ceva vibreaza ca un arc, rupere seaca insotita de un tipat scurt. Bufnitura.
Vocea bodogane ceva apoi se aude mutarea unei mobile insotita de icniturile datorate eforturilor depuse de personajul aflat in intuneric. Un alt accident. Alta izbitura infundata cu reactia de neplacere a “personajului”.
Ceva se rostogoleste, cade pe altceva, se sparge si mieunatul
disperat al unei pisici sfasie intunericul.
Vocea tranteste un – ZAT !. apoi blagosloveste “pisica” deranjata de incident. Reactie de satisfactie. Se pare ca a gasit ce cauta.
Se aude un sertar care este tras apoi cadere si zgomote de tacamuri care se rostogolesc pe podea intr-o hodorogeala nemaipomenita.
Alte reactii de surpriza si bombaneli.
Zgomot de tacamuri adunate insotite de mormaieli. Apoi liniste.
Zgomotul produs de un comutator care refuza sa functioneze.
Alte bombaneli. Izbire de altceva. Exclamatii de durere si bolboroseli. Din nou liniste.
Cativa pasi ( se aude scartaitul podelei ). Pasii se opresc …. Aha !
Un chicotit. A gasit ce cauta.
Alt zgomot de mobila tarata pe dusumea.
Scartaitul mobilei supusa unei presiuni insotita de chicotitul eroului. Se aude un zgomot de insurubare, pauza, apoi iarasi insurubare. Zgomotele se repeta de cateva ori. Peste efectele de insurubare se aude chicotitul individului. O ultima insurubare si… in sfarsit, ecranul se lumineaza si il vedem pe eroul nostru.
E cocotat pe un taburet cu mana pe becul din plafon pe care tocmai l-a insurubat intr-un fasung. Zambeste triumfator. In jur mobila deranjata vizibil, cioburi, niste farfurii si castroane imprastiate pe jos, un sertar pe jumatate scos dintr-un dulap, o matura cu coada rupta, un tablou inclinat, etc. Pe scurt, o harababura ” perfecta “.
Sfarsit.
Pe parcursul intregii proiectii, spectatorii au marcat cu hohote de ras ceea ce ” se intampla ” pe ecran, imaginand cele mai amuzante intamplari la care erau martori fara a le vedea.
Efectele, reactiile “eroului” si pauzele pline de “tensiune” de pe intreaga durata a “filmului” ( circa 7 minute) , erau atat de bine realizate, incat si fara imagine “vedeai” ce se intampla in fata ochilor..
Din film s-a putut vedea doar finalul acestuia, pret de cateva secunde, dar cat de inteligent fusese realizat……
Cuvantul SFARSIT urmat de generic incheia aceasta “vizionare”.
Din nefericire nu-mi mai amintesc titlul si nici autorul.
Au trecut totusi peste 40 de ani de atunci.
V-am povestit pe scurt acest film de animatie pentru a intelege cat de importante sunt zgomotele si efectele bine facute intr-o coloana sonora a unui film realizat, practic, doar cu un desen (!!!!!!)
Cum vi se pare ?
Pe mine m-a dus cu gandul la o secventa din filmul lui Wim Wenders, De-a lungul vremii, cand cei doi protagonisti, Bruno si Robert, folosindu-se de imaginatie, zgomote si efecte reusesc sa le capteze atentia copiilor din sala de cinema. As vrea sa vad si animatia de care ati povestit, in cazul in care va amintiti titlul. Multumesc!