La Targu Secuiesc

Am fost invitat intr-un an la Targu Secuiesc. M-am gandit ca ar fi bine sa invit si un coleg mai tanar si vorbitor de limba maghiara pentru ca impreuna sa dialogam cu pionerii claselor V-VIII despre filmul de
animatie. Toate bune si frumoase pana la dialog. Intrucat nu vorbeam limba locului am fost exclus rapid din dialog si mi-am rezervat doar un rol de privitor a ceea ce se voia o discutie intre noi. Era de fapt o discutie intre “ei” iar colegul meu incerca din cand in cand sa-mi traduca cate ceva dar pe fuga si banuiesc ca nu totul. I-a provocat la un moment dat la spus bancuri. Unul din copii, mai cu spirit si desigur “curaj” acaparase atentia tuturor iar reactiile copiilor m-au facut sa inteleg ca erau bancuri bune si gustate de participanti. Din cand in cand Zoly, colegul meu imi mai traducea cate un fragment(banuiesc) din glumele dezinvolte ale tanarului. Sincer, cu tot respectul pe care il am pentru participanti…….. Imi amintesc un banc pe care vi-l voi spune si voua fara a apela la translator. Deci:
Gigel se intalneste intr-o dupa amiaza cu Radu.
– Salut Radule ! Ce-i cu tine prin zona ?
– Am fost invitat la un “ceai” de niste prieteni vechi care stau in blocul ala cu zece etaje din spatele complexului. Dar tu? Pe aici locuiesti ?
– Blocul e chiar asta din spatele meu.
– Si ce faci? Unde te duci?
– Iesisem putin sa ma mai misc.
– N-ai niciun program inteleg…
– Nici unul!
– In regula! Hai cu mine! O sa te distrezi nemaipomenit.Toti prietenii mei sunt oameni de spirit. Ai sa te convingi.
Zis si facut. In apartamentul cu pricina o multime de tineri. Unii dansau, altii prinsi in discutii zgomotoase, ma rog… ca la asemenea intalniri. O voce le depaseste pe ale celorlalti si spune:
-119!
Toti izbucnesc in ras. Mai putin Gigel care nu a inteles dece rad toti la pronuntarea unui numar.
– 2774!
Alta cascada de rasete. Gigel, din ce in ce mai contrariat de cifrele urmate de hohotele de ras ale asistentei, isi ia inima in dinti si-l intraba pe Radu;
– Aici e Balamuc sau ce? Ce dracu v-a apucat sa radeti de niste cifre?
Zambind, Radu incearca sa-i explice lui Gigel cum sta treaba…
– Stii, noi cei de aici ne cunoastem de foarte multa vreme si cum mai mereu se spuneau bancuri, am hotarit sa le scriem in niste caiete si sa le numerotam. Asa nu mai pierdem timp se le spunem din nou. De exemplu 119, este un banc cu un surdomut care a intrat la Unirea sa cumpere… dar mai bine iti dau caietele sa le citesti si data viitoare ai sa stii de ce ne amuzam.
Trece o bucata buna de vreme, timp in care Gigel a devorat bancurile care mai de care mai bun. Intr-o zi telefonul asteptat, invitatia si din nou cu Radu si cu prietenii acestuia care acum erau si ai sai.
Povestea se repeta.
– 546!
Hohote de ras! Rade si Gigel. Stia bancul. Era cu..
– 8976!
Alte hohote.
Gigel isi ia inima-n dinti si spune – 377!
Nimeni nu rade. Gigel gandeste ca nu le-a placut probabil bancul.
– 12.832!
Hohote! Rade si Gigel. Stia bancul cu bunica la pescuit care…
– 5104!
Se tavaleau de ras cu totii.
Gigel: – 8.675!
Nimeni nu rade in afara de el.
Gigel se infurie si se duce la Radu;
– Mai Radule, ce bancul 8.675 nu e bun?
– Ba da, dar depinde cum il spui……

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.