Era prin iunie, cand delegatia noastra formata din patru regizori: Cristiana Nicolae, Mircea Veroiu, Iosif Demian si subsemnatul, dupa un drum lung si obositor cu trenul, am ajuns la Leningrad.
Diferenta dintre Moscova si Leningrad ne-a impresionat puternic pe toti patru. Eram in alta lume. Leningradul avea un aer apusean iar oamenii parca nu erau rusi. Politetea era la ea acasa iar calmul locuitorilor parca te indemna sa vorbesti in soapta.
Orasul era superb iar faptul ca am nimerit in perioada- NOPTILOR ALBE -despre care aveam doar informatiile obisnuite ale celor care nu le-au vazut pe viu, a contribuit din plin la impresia generala de-a-dreptul coplesitoare.
Imaginati-va ca la ora 23 poti citi ziarul in plina strada fara a apela la vreo sursa de lumina artificiala.
Adaugati Ermitajul, Petrodvoretul, bisericile luminoase si impunatoare, podurile de peste Neva care mai de care cu personalitatea sa si vizita facuta la o manastire de langa Leningrad unde ne-am bucurat sufletele cu multimea de icoane ce impodobeau peretii, toate purtand semnatura lui Rubliov pentru a avea doar o vaga idee de momentele traite intr-un oras deosebit cu oameni deosebiti.
Aminiri f. frumoase, dar Mircea Veroiu s-a prapadit de aproape 13 ani (26.12.1997), iar Josif (Josef) Demian a parasit de mult tara, ca multi alti colegi, preferand Sydney-ul si Australia… (http://www.ifss.edu.au/staff-bios/).
Si nimeni nu mai pomeneste de operatorul Tiberiu Vatasescu mort de si mai multi ani intr-un accident stupid rutier, in drum spre / sau de la o filmare, ca si de regizoarea de film Maria Calas-Dinescu, moarta de cancer.
Urez toate bune!
O fosta colega de serie ratacita tot asa prin lume, Madalina Radulescu
Amintiri f. frumoase, dar Mircea Veroiu s-a prapadit de aproape 13 ani (26.12.1997), iar Josif (Josef) Demian a parasit de mult tara, ca multi alti colegi, preferand din 1985 Sydney-ul si Australia… (http://www.ifss.edu.au/staff-bios/), precum Cristiana Nicolae a preferat din 1990 Canada…
Si nimeni nu mai pomeneste de operatorul Tiberiu Vatasescu mort de si mai multi ani intr-un accident stupid rutier, in drum spre / sau de la o filmare, ca si de regizoarea de film Maria Calas-Dinescu, moarta de cancer.
Numai Dv. ati rämas constant, si cata bucurie ne faceti cu imaginile Dv. vesel colorate si cu acest blog.
Urez toate bune!
O fosta colega de serie ratacita tot asa prin lume, Madalina Radulescu
Draga Victor,
Nu te crede nimeni pe cuvant daca nu ai dovezi vizibile, poze vreau sa zic. Nu mai tin minte dar parca Leningrad venea dupa Tbilisi… asta ca sa faca miracolul si mai mare…
Draga Demi, ma bucur ca ai dat de randurile mele privind amintirea acelor nopti – zile.
Am avut o fotografie facuta chiar in piateta din centru, langa ceasul cu afisaj care arata ora 23 si ceva, dar din nefericire nu stiu unde am pus-o. Cand voi da de ea
o voi posta sigur. Pana atunci, iti urez sanatate si realizari cat mai mari.
Cu toata prietenia, Victor