Un eseu de exceptie

catelCititi cu atentie cele ce urmeaza!
Am primit acum cateva zile un eseu de exceptie pe care vi-l prezint integral cu dorinta sincera de a va abate atentia de la mizeriile zilnice care ne inconjoara si a aduce in sufletele tuturor un zambet plin de speranta.

* Intr-o frumoasa dupa-amiaza, un câine batrân, cu un aer obosit, intra în curtea mea.

Dupa zgarda ce o purta, precum si dupa pântecele bine rotunjit, mi-am dat seama ca era un câine bine îngrijit si venea tocmai dupa ce luase masa.

Se îndrepta calm catre mine, îl mângâiai pe cap si ma urma în casa. Se îndrepta catre un coltisor, se facu ghem si adormi.

Dupa o ora se trezi, se îndrepta catre poarta, pe care o lasasem deschisa, si pleca.

Ziua urmatoare câinele reveni în vizita în curtea mea, intra din nou în casa si se culca în acelasi loc ca în ziua precedenta, si adormi pentru aproximativ o ora.

Acelasi scenariu se repeta timp de câteva saptamâni.

Curioasa, am scris un bilet pe care l-am legat de zgarda câinelui: „As vrea sa-i întâlnesc pe stapânii acestui minunat câine si sa-i întreb daca stiu ca aproape în fiecare dupa-amiaza, câinele lor vine la mine pentru a-si face siesta”.

Urmatoarea zi câinele soseste cu un bilet de raspuns atasat de zgarda: ”Acest câine locuieste într-o casa cu sase copii, dintre care doi au pâna în trei ani. El încearca sa recupereze somnul pierdut. As putea sa-l însotesc si eu mâine?” *

Ce parere aveti?

Mircea Toia

MirceaToiaAm scris cu ceva timp in urma, ca foarte multi dintre autorii filmelor
de animatie romanesti, nu vor avea sansa de a mai vedea realizarile
lor aparand pe ecranele(mari sau mici) si nici nu vor avea satisfactia
ca filmele lor au ajuns la cei pentru care au fost create.

Iata ca unul dintre realizatorii serialului si ai lung metrajului de animatie “MISIUNEA SPATIALA DELTA” (” FIUL STELELOR “) ne-a parasit, alaturandu-se celorlalti colegi in echipa tot mai numeroasa de “dincolo”.

Este vorba de regizorul Mircea Toia, unul din veteranii animatiei
romanesti, cel care a folosit cu succes pentru prima data tehnica
“Eclaire” pe care Pascal Radulescu prin anii ’50 incercase fara
succes sa o aplice in filmul de desen animat.

 

Am scris aceste randuri si pentru cei care doreau sa revada filmele
lui si sa-i rog sa pastreze o clipa de reculegere in memoria sa.

 

AcoraDupa a 12-a rotatie

 

 

 

 

 

 

Calmul si echilibrul sau ne va lipsi tuturor celor care l-am cunoscut.
Odihneasca-se in pace!

Afurisisme

prieteniPrietenul adevarat la nevoie se cunoaste. Da! Dar cand are el nevoie!

Ce-i mult, nu-i bun! Dar ce-i bun, nu-i mult!

Slogan!
El face ce tie nu-ti place! Chiar asa? Mie nu-mi place murdaria! Deci produsul face ce mie nu-mi place! Sa fie la ei!

Atentionare!
Pe micul ecran, la unele produse farmaceutice, ni se recomanda verbal urmatoarele –
VARUGAMSASPUNETIMEDICULUIDUMNEAVOASTRASAUFARMACISTULUI-DACALUATISAUATILUATRECENTMEDICAMENTECEPRODUCALERGIIINCLUSIV-CELEFARAPRESCRIPTIE.
Incercati sa rostiti atentionarea de mai sus in doua secunde. Daca reusiti inseamna ca recomandarea si-a facut efectul.
Cine o fi avut aceasta idee monumentala?

Paste Fericit

Cu prilejul Sfintelor Sarbatori Pascale, va urez multa sanatate, liniste sufleteasca si bucurie alaturi de cei dragi !

PASTE FERICIT !

Easter

 

E sarbatoare pe campie, si-n suflete e sarbatoare,
Invie firele de iarba sub ploaia razelor de soare.

Sunt Pastile cele frumoase, si-n fire zvonul lor strabate,
Clopotnita-si indoaie trudnic incheieturile uscate.

Arama striga cand se zbate maiastra clopotului limba,
Eu simt strigarea ei aprinsa, si-n vorbe sufletul o schimba:

Voi toti cari suferiti si plangeti sub larga-ntindere albastra
Veniti, veniti, caci va sa vie curand imparatia voastra!

Veniti voi, obiditii lumii, cu buzele infrigurate,
Voi, chinuitii de arsura unei taceri indelungate;

Voi, osteniti fara nadejde, voi, slujitorii fara plata,
Voi, caror vremea v-a dat vesnic numai porunca blastamata;

Voi, ce muncirati pentru altii, trudind cu mainile amandoua,
Veniti, caci zvonul meu acuma vesteste invierea, voua!

Voi, cei cu fruntea de sudoare, cu genele de lacrimi ude,
Eu cerului va strig durerea, si Dumnezeu din cer aude!

Aduc lumina care sparge si sfarma capisti de pacate,
Zavoarele mucigaite din temnite intunecate!
Eu celor orbi dezleg azi taina infricosata de-a vedea,
Si praznuiesc, ca-n al lor suflet invie invierea mea!

Asculta mintea mea supusa, genunchii mei se pleaca-ncet
Si-aduc prinosul inchinarii celui de neam din Nazaret.

(Octavian Goga)

La Cigale et la Fourmi

Fontaine22Greierele si furnica – de Jean de la Fontaine

Petrecuse cu chitara
toata vara.
Insa iata ca-ntr-o zi
cand vifornita porni,
Greierele se trezi
fara musca, fara rama,
fara umbra de farama.
Ce sa faca?…Hai sa ceara
la Furnica, pan’ la vara,
niscai boabe de secara.
-“Pe cuvant de lighioana,
voi plati cinstit cucoana,
cu dobanzi, cu tot ce vrei!…”
Dar Furnica, harnica,
are un ponos al ei:
nu-i din fire darnica
si-i raspunde cam rastit:
-Asta-vara ce-ai patit?
-Daca nu e cu banat.
zi si noapte am cantat
pentru mine, pentru toti…
-„Joaca astazi daca poti!”

Fontaine1Fontaine2Fontaine3Fontaine4

 

 

 

Fontaine18Fontaine19Fontaine20

 

 

 

 

La Cigale et la Fourmi – de Jean de la Fontaine

La Cigale, ayant chante
Tout l’ete,
Se trouva fort depourvue
Quand la bise fut venue:
Pas un seul petit morceau
De mouche ou de vermisseau.
Elle alla crier famine
Chez la Fourmi sa voisine,
La priant de lui preter
Quelque grain pour subsister
Jusqu’a la saison nouvelle.

Fontaine13Fontaine14

 

 

 

 

“Je vous paierai, lui dit-elle,
Avant l’Out, foi d’animal,
Interet et principal.”
La Fourmi n’est pas preteuse:
C’est la son moindre defaut.
Que faisiez-vous au temps chaud?
Dit-elle a cette emprunteuse.
– Nuit et jour a tout venant
Je chantais, ne vous deplaise.
– Vous chantiez? j’en suis fort aise.
Eh bien! dansez maintenant.

Fontaine5

Fontaine6Fontaine7Fontaine8

 

 

 

 

FontaineFontaine25Fontaine24

 

 

 

 

The Cicada and the Ant

The Cicada, having sung
All summer long,
Found herself wanting
When the north wind came.
Not a single morsel
Of fly or tiny worm.
She went begging for food
To her neighbour the Ant,
Asking her to lend her
Just a few grains to get by
Until the next season.

Fontaine16Fontaine17

 

 

 

 

“I will pay you back, she said,
Before August, animal’s honor,
Interest and principal.”
The Ant is no lender:
This is the least of her faults.
“What were you doing during the warm days?
She said to this borrower.
-Night and day no matter what
I was singing, like it or not.
-You were singing? I’m very glad:
Very well, start dancing now.”

Fontaine9

Fontaine10Fontaine11Fontaine12

 

 

 

 

 

Jean de La Fontaine a fost unul dintre cei mai cunoscuti fabulisti ai secolului al XVII-lea. S-a nascut pe 8 iulie in regiunea Champange, intr-o familie de burghezi.

Dialogurile …

Unele cinematografii, au crezut ca daca apeleaza la ecranizarea unor opere dramaturgice cunoscute, asociind si o echipa de actori renumiti au dat lovitura.
Teoretic asa ar fi trebuit sa se intample dar cu niste conditii. Spectatorul sa nu depaseasca media de cultura generala iar opera care a stat la baza scenariului filmului sa nu apartina altei culturi. Cinematografia americana, de exemplu, a avut cateva asemenea rateuri incercand sa ecranizeze mari dramaturgi rusi in stil american.
Indiferent de “ingredientele” folosite, lipsea ceva… Spiritul, aerul, atmosfera de acolo, si ca sa fie tacamul complet, ca cireasa pusa pe tort, actorii americani vorbeau …ruseste. Sa fim seriosi!
Cum vi se pare auzindu-l pe Rasputin adresandu-se tarinei cu cuvintele:

-My dear Queen….sau pe regina Angliei spunandu-i primului ministru:

-Dorogoi moi pervai ministr…
Sa innebunesti nu alta!

Odata am avut sansa de a asista din “off” la un postsincron realizat la Cinecitta.
Urmaream cu atentie, cum o actrita italiana “dubla” o stea americana si eram pur si simplu uimit de sincroanele perfecte ale cuvintelor pronuntate de actrita in limba italiana “peste” cele in engleza rostite de partenera lui Gene Hackmann. Absolut uluitor. Aparent nu lipsea nimic ! Interpretare, nuantari, tonuri variate, reactii… si lista poate continua. Lipsea totusi ceva. Lipsea limba engleza!
Nu-i vad, oricat m-asi stradui, pe John Wayne sau Humphry Bogart vorbind alta limba decat limba engleza. Si am citat doar doua nume dintre starurile cinematografiei. Suna aiurea pentru unii, nu-i asa?
Din acest motiv prefer filmele subtitrate, celor dublate.
Este doar punctul meu de vedere…. si desigur subiectiv.

Diapozitive

greiereleUna din obligatiile contractuale la realizarea serialului de desen animat din “Fabulele lui La Fontaine” era si aceea de a ilustra cu diapozitive filmul propriu zis.

Va propun sa urmariti o serie de diapozitive din episodul “Greierele si furnica” si sa le comparati cu diafilmele despre care am amintit cu ceva timp in urma, pentru a observa diferenta.

Greierele si furnica 1969

La Fontaine

La Fontaine3

Diapozitive – Greierele si furnica

La Fontaine2

Observati diferenta?

ANIMATORUL

Primul ANIMATOR a fost EL.
A luat o bucata de lut, i-a dat “forma” si apoi a suflat peste ea Harul Ceresc si “forma” a capatat viata si a inceput sa se miste.

taur 5 picioare“Forma” creata de El si daruita cu acel Har originar a inceput la randu-i a insufleti obiecte si imagini inerte, transpunand asupra acestora toate trairile sale. Pare-se ca printre primii oameni preocupati de studiul
miscarii au fost asirienii si egiptenii care au incercat sa descompuna miscarea in chinograme si atitudini ce puteau reprezenta, ceea ce numim in animatie, capete de miscare, adica acele pozitii cheie, realizate de ANIMATOR, ca niste jaloane obligatorii prin care trebuie sa treaca miscarea. Au mai fost si alte incercari de a sugera miscarea. Va amintiti de taurul cu cinci picioare care privit “din mers” aveai impresia ca paseste, sau incercarea lui Da Vinci de a inscrie in canoane proportiile corpului omenesc?

Cine este de fapt ANIMATORUL?

Aparent, este un om obisnuit. Nu iese in evidenta si de cele mai multe ori ramane necunoscut publicului. El nu este vazut niciodata, el fiind ACTORUL din spatele ecranului, dar ceea ce fac eroii in filmele animate,
este in exclusivitate meritul sau. Activitatea sa nu are nimic spectaculos.
Spre deosebire de filmul jucat, actul artistic al acestuia, poate fi urmarit pentru prima oara doar pe ecran odata cu vizionarea probelor de miscare*, cand regizorul accepta sau recomanda modificarile necesare. La
filmul jucat, daca participi la o zi de filmare, poti urmari deja jocul actorilor in decorul acceptat de regizor si poti urmari replicile interpretilor, deci faptul artistic poate fi urmarit in timp ce este creat si cu mult timp inainte de a ajunge pe ecran.

*Proba de miscare,este o proba de control, o proiectie in alb/negru a scenelor realizate in faza de desen (fara culoare si sunet) si se urmareste daca datele din scenariu au fost respectate.

Fiecare om a fost daruit cu un aparat minuscul de luat vederi al carui obiectiv, OCHIUL, culege imagini din mediul inconjurator si le depoziteaza intr-o, hai sa-i spunem, “biblio-fototeca”.
Dar ochiul nu este doar obiectivul aparatului de luat vederi, ci si al unui aparat de proiectie care plaseaza pe o coala de hartie imaculata, o imagine pe care doar el o vede. Apoi urmeaza un lucru extrem de simplu. Peste imaginea invizibila pentru noi ceilalti, el intervine cu creionul si astfel o putem vedea cu totii. Vedem insa doar desene statice al caror sens numai creatorul lor il cunoaste.
Daca linia trasata de creion nu se suprapune exact peste proiectia imaginata, intervine guma. Acest “aparat” de exceptie este pentru ANIMATOR piesa de rezistanta a tuturor imaginilor, expresiilor, atitudinilor si reprezentarii acestora in intreaga sa munca de creatie. Expresia miscarii a fost pentru animatia romaneasca cheia limbajului universal. Noi am folosit dialogul in film, mult mai tarziu,s ubstituindu-l cu gestica insotita de
o coloana sonora sugestiva, cu efecte si zgomote ce “vorbeau” in locul eroilor.
Acest lucru a facut posibil ca filmele noastre sa fie difuzate in intreaga lume fara a avea nevoie de traduceri, subtitrari sau comentarii din off. Dar pentru asta ANIMATORUL trebuia sa stapaneasca la perfectie arta mimicii.
Da VinciCa sa obtina miscarea, ANIMATORUL stie ca privind alternativ doua desene care nu se suprapun, in derulare ele se “misca”. Toti am facut acest exercitiu, cand pe ultimele doua pagini ale maculatorului trasam cate o linie la intamplare iar apoi privind in zona desenata, miscam una din pagini, acoperind si descoperind, alternativ desenele si gata miscarea. Acesta este de fapt principiul miscarii.
Miscarea(usor de urmarit la desenul animat, unde se pot suprapune desenele si vizualiza prin transparenta) se vede ca o chinograma cu toate imaginile stivuite exact ca un evantai deschis caruia ii putem urmari toate fragmentele din care este compus.
ANIMATORUL stie ca miscarea trebuie sa se desfasoare intr-un anume timp, riguros calculat de catre regizor. Unitatile de masura sunt raportate in functie de suportul pe care se realizeaza filmul. 24 de fotograme pe secunda pentru suport clasic, pelicula cinematografica, sau 25 de fotograme pentru suportul magnetic. El stie ca o actiune ce se deruleaza intr-o unitate de timp, hai sa spunem 3 secunde si sa mai stabilim ca miscarea este continua, el va avea nevoie de 72 – 75 de imagini de acoperit cu desene.
Pentru o miscare cursiva el poate stabili utilizarea a cate doua fotograme pentru fiecare desen, in consecinta el trebuie sa foloseasca pentru a acoperi durata scenei, doar 36-37 de desene in loc de 72-75.
Spatiile dintre desenele desfasurate daca vor fi mai mari sau mai mici
se va obtine efectul de accelerare-decelerare si este una din
modalitatile crearii ritmului in animatie. O miscare la care spatiile sunt egale, va avea un aspect egal, monoton, mecanic, neinteresant.
Spuneam mai sus, ca pentru a acoperi durata de 3 secunde sunt necesare 36 -37 de imagini folosite la doua fotograme. De ce la doua fotograme?
Se poate si la o fotograma dar miscarea, raportata la acelasi spatiu de acoperit in acelasi timp este la fel, dar cu un numar dublu de desene, deci inutil si neeconomicos. Atunci de ce nu filmam fiecare desen la 3 – 4 fotograme? Putini stiu ca ochiul, desi are o multime de calitati, are si un moment de retentie, cand imaginea se fixeaza pe retina si s-a ajuns la concluzia, ca acesta retine dintr-o succesiune de imagini proiectate, tot a doua fotograma. Deci una DA si una NU, ideale pentru o miscare cursiva.
Ce se intampla daca ANIMATORUL foloseste intr-o miscare cursiva, mai mult de doua fotograme? Am sa incerc sa ilustrez cu “filmarea” desenelor : A,B,C,D si E la trei fotograme. Literele majuscule sunt cele retinute in memoria ochiului. Deci – AaA, bBb, CcC, dDd, EeE……
Se observa ca din desenul A au fost retinute doua imagini, ca si din C si E iar din desenele B si D doar cate una. Acest mod de a utiliza desenele creaza impresia de sacadare, deci miscarea nu mai este cursiva. Sacadarea este cu atat mai evidenta, cu cat fiecare desen ramane nemiscat pe ecran mai mult timp, deci mai multe fotograme per desen. Exista si un asemenea mod de a anima. Noi o numeam “din fixuri” sau “rarefiata”, adica din desene ce stau nemiscate pe ecran un numar de fotograme.
ANIMATORUL cunoaste acest lucru si cand va avea nevoie de sacadare, va folosi si acest mod de a o obtine.
Sunt mai multe variante, dar nu-mi propun sa tin un curs de animatie ci doar sa va spun cate ceva despre ANIMATOR.
…Dar cel mai important lucru pe care trebuie sa-l realizeze acesta este TRAIREA. El trebuie sa imprime eroilor sai, sentimente umane profunde. Sa transmita spectatorului cele mai firesti trairi, fara schematizari si saraciri ale semanticii cinematografice. Pentru asta ANIMATORUL trebuie sa fie si un actor de exceptie. El trebuie sa aiba cunostiinte din arsenalul artei teatrale pentru a ajunge la sufletul spectatorilor prin transpunerea acestora asupra personajelor. Personajele filmelor de animatie nu se misca singure,
ci un om, ANIMATORUL se apleaca cu sufletul peste desenele inerte si le da trairi din trairile lui. Unui actor, nu-i cere nimeni sa deseneze dar la un ANIMATOR de film de desen animat acest lucru are o dubla semnificatie aceea de desenator si actor. Munca in echipa il obliga pe ANIMATOR sa inteleaga in primul rand ce i se cere de catre regizor. Cu cronometrul pornit si deruland mental ce urmeaza a realiza el verifica daca “ritmul” sau coincide cu ritmul cerut de regizor si repeta de atatea ori pana cand timpii coincid. La un film, in functie de complexitatea acestuia, el trebuie sa conlucreze si cu ceilalti ANIMATORI in asa fel incat legaturile dintre cadre sa se desfasoare in acelasi ritm. Aici, story-boardul si Lay-outul sunt hotaratoare pentru cursivitate si coerenta. Nu-i asa ca este o lume fascinanta?
Pentru cei curiosi de statistici le propun sa faca un calcul simplu. Stiind ca intr-un film de desen animat, in acelasi timp de ex., se afla in cadru, trei-patru personaje care se misca independent unul de celalalt, deci trei – patru desene la fiecare doua fotograme, cate desene sunt necesare pentru a acoperi o proiectie de circa 8-9 minute de animatie(cat are un scurt metraj) sau pentru, hai sa spunem, o ora si douazeci de minute (in medie) cat are un lung metraj?
La “Robinson Crusoe” am avut nevoie de peste trei sute de mii de desene!!!!
Cine l-a vazut, isi aminteste, ca la un moment dat erau cadre cu cincisprezece – douazeci de eroi in miscare(Scenele atacului nocturn sau punerea pe fuga a lui Bongo-Bongo).
Si in “Uimitoarele aventuri ale muschetarilor” am avut o serie de scene cu multe personaje rezolvate cu brio de ANIMATORII mei.
Despre munca acestor creatori se poate vorbi si scrie mult. Eu am incercat sa va arat doar o foarte mica parte din ceea ce inseamna activitatea lor.
Le multumesc pe aceasta cale, tuturor ANIMATORILOR cu care am colaborat de-alungul a peste patruzeci de ani.

Incotro ?

stresatObserv de mai mult timp un fenomen, la inceput ca o joaca a tinerilor de a se da “mari” dar vazand ca se intinde ca o molima si cuprinde si mintile unora ce se cred de-acum adulti mi-am pus intrebarea(retorica fireste) – Cui foloseste?
Amestecul de cuvinte straine cu cele neaose sau folosirea titulaturii” originare” a unui spectacol, desi are un corespondent la fel de clar in limba stramoseasca, sunt doar cateva din modul de exprimare “la moda” care au impanzit cotidianul.
” E un tip COOL! BE COOL!
Termenul folosit ridica cel putin doua probleme de interpretare.
Dictionarul englez-roman: COOL= (calm, tihnit, INDRAZNET, PASIV… samd.)
Adica sa fiu INDRAZNET, sau PASIV? Ce are INDRAZNETUL cu PREFECTURA?
De ce “HAPPY HOUR” si nu “ORA DE FERICIRE” – spre exemplu?
O sa mi se motiveze ca asa este “formatul” emisiunii! Aiurea! Formatul emisiunii este CONTINUTUL, modul de desfasurare al programului si nu folosirea ad litteram a denumirii sale. Nu fac nici-o referire la spectacolul lui Catalin Maruta in care gasesc multe lucruri interesante, ci doar la TITLU.
Dealtfel si “DANSEZ PENTRU TINE” este un format de import, NU? Deci se poate schimba titulatura.(Imi placea mai mult “Dansez pentru un vis”!).
Noi nu mai folosim cuvintele dragi care ne infiorau cand le pronuntam:Te iubesc!
Acum sunt al dracului de destept si-i spun celei pentru care am sentimente deosebite, o romanca sadea: I love you! Nu-i asa ca sentimentul exprimat intr-o alta limba e mai “puternic” decat cel exprimat in limba stramosilor nostrii?
Daca nu este niciunul, atunci sa-mi motiveze cineva, cu argumente pertinente si sincere, de ce apelam la cuvinte straine cand le avem pe-ale noastre.
Privesc cu ingrijorare la invazia de expresii, gesturi, comportamente straine culturii si educatiei noastre, ce isi fac tot mai agresiv prezenta, iar noi ca niste oameni toleranti ca suntem, zambim cu bratele incrucisate in fata unui fenomen ce imunda cotidianul. Banuiesc ca ratiunea doar a atipit si ca n-o v-a cuprinde somnul.
Ar fi tragic!
A cunoaste limba altor popoare este o necesitate evidenta pentru a comunica cu cei ce nu vorbesc limba noastra, a avea acces la informatii, a folosi programe ce au un anumit limbaj, samd… dar a ma adresa concetatenilor mei intr-o alta limba, fie ea si engleza, mi se pare prea mult. Eu care am fost obligat sa invat limba rusa in scoala, cu profesori care nu stiau boaba romaneste, numai ca se spera pe atunci ca limba rusa va fi singura limba de comunicare internationala(bine ca n-a fost) imi dau seama ca mai bine invatam altceva in acest timp dar nu a depins de mine.

Snobismul despre care vorbeam mai sus mi-a reamintit un banc.

Undeva, in Ardeal, un tanar de prin sudul tarii, cu rucsacul pe umar, ochelari de soare, blugi decolorati si rupti in genunchi, cum e moda, nu-i asa?…, ratacind drumul spre un sat bihorean, se intalneste cu doi localnici, cu sapele pe umeri, mergand la munca campului. Vrand sa capete informatia necesara, se adreseaza celui mai in varsta: -Good morning sir, do you speak english? Vazand mutra contrariata a sateanului, schimba abordarea: -Sprechen sie Deutch?
Aceeasi expresie nedumerita.
– Lei parla italiana?
-!!!!!
-Vous parler francaise?
Vazand ca toate incercarile sale de a capata informatia au fost sortite esecului, pleaca bombanind despre incultura concetatenilor sai.
Dupa plecarea ratacitului, cel tanar, isi revine din uimire si-l intreaba pe cel mai in varsta: -Pista Baci, ai vazut cate limbi stia omul ala?
– No, si la ce i-o folosit?