Diafilme

Am gasit doua diafilme marca “Animafilm” pe care le-am scanat pentru fanii genului.

Dex-ul spune ca : Diafilmul este un film fotografic ce cuprinde o succesiune de diapozitive pe o tema data si care poate fi proiectat pe un ecran.

Lectura – Desene Marlena Szabo

Explicatia nu este completa deoarece diafilmul nu contine diapozitive in sensul tehnic al cuvantului diapozitiv, ci imagini aproximativ cinematografice(ca dimensiune). Diapozitivele sunt fotograme cu imagini de sine statatoare, in timp ce diafilmul contine o poveste ce are la baza un scenariu. Un diafilm are in medie 35 de fotograme, ca o rola de film foto clasic.

Diapozitivele sunt disparate si inramate separat iar succesiunea lor este aleatorie.

 Voinicelul – Ilustratii Dem 

Invitatia

masaEram la Roma si lucram cu incrancenare la realizarea story-board-ului la filmul Robinson Crusoe. Cu o pauza scurta la pranz, desenam cadru dupa cadru de dimineata si pana seara.
Intr-una din zile, Alberto, patronul societatii IFE Roma cu care realizam aceasta coproductie,ma invita sa cunosc niste oameni de film. Mergem la o casa de publicitate unde fac cunostiinta cu directoarea executiva, cu un director de film de la Cinecitta si cu o actrita din Germania de vest, care avea un rol important intr-un film in care erau implicati cei de fata, mai putin Alberto si cu mine. In discutie s-au facut diferite propuneri cu privire la documentarea mea pe durata sederii la Roma. De comun acord se stabileste ca in prima sambata sa ne intalnim cu totii si sa mergem la un cinematograf sa vedem filmul “Arriva Charlie Brown”, un film de desene animate, plicticos dar util din punctul de vedere al Lip-sync-ului (sincronizarea buzelor pe un dialog preinregistrat), cu atat mai necesar cu cat era pentru prima data cand in Romania se facea aceasta operatiune.
Sambata. La ora la care Alberto trebuia sa ma ia de la hotel, vine directoarea casei de publicitate si-mi transmite scuzele acestuia care
o sunase si-i comunicase o schimbare survenita in ultimul moment dar ca in rest programul a ramas acelasi. Ma urc in masina si dupa circa o jumatate de ora ajungem la cinematograful cu pricina. Aici, ceilalti deja sosisera, ba chiar cativa in plus. Inca un producator, un scenarist si un monteur. Nu putem vedea filmul, deoarece spectacolele tuturor cinematografelor fusesera suspendate pe motiv de greva.
Fiind tarziu, hotaram sa mergem la un restaurant sa luam cina.
Restaurantul. O masa mare(eram sapte doar). Se iau aperitive, se mananca diverse preparate, se beau vinuri alese, cafele, ma rog, dupa gustul fiecaruia. Trec cateva ore bune si discutiile incepusera sa lancezeasca. Majoritatea cascau mai mult sau mai putin discret, priveau tavanul cu un plictis evident.
Restaurantul se cam golise si cum ospatarul se tot invartea in jurul mesei, ba strangand firimituri imaginare sau golind scrumierele si cum nimeni nu dadea semn sa achite consumatia, imi iau inima-n dinti si-l chem sa faca contul consumatiei.
Era pregatita deja o lista cat un pomelnic si mi-o inmaneaza.
Imi arunc ochii pe ea si inlemnesc!
Suma era cu putin mai mica decat diurna pe care tocmai o incasasem de la Alberto, pentru toata perioada sederii mele in Italia. Noroc ca apucasem sa achit hotelul.
Platesc! Nimeni nu face niciun gest sa ma opreasca. In sinea mea il blestemam pe Alberto care-mi crease aceasta incurcatura! Cand am ajuns la hotel, mi-am reconsiderat toate cheltuielile pentru perioada urmatoare. Circa doua saptamani. Luni ma intalnesc cu Alberto la birou si ma intreaba cum a fost.
Ii spun ca nu am vazut filmul din motive de greva si-atat. Nu i-am spus nimic despre povestea cu restaurantul.
Trec cateva zile si Alberto imi face din nou invitatia de a merge in aceeasi formatie la filmul pe care nu l-am putut viziona prima data.
Il refuz. La intrebarile sale insistente ii povestesc cum a decurs intalnirea. Cand am terminat s-a lasat liniste circa doua-trei minute timp in care ma privea fara sa zica nimic apoi dupa ce a clipit de cateva ori imi spune: – Esti un idiot! Cum ai putut sa platesti tu toata consumatia?
– Idiot esti tu! De cate ori ai venit la Bucuresti si ai fost invitat la diferite restaurante, ai platit TU vreun leu?Nici macar nu stii cand se achita consumatia si ma faci tot pe mine idiot? Erai INVITATUL meu si m-am purtat ca atare.
Dupa o pauza in care incerca sa deruleze mental intalnirile noastre de la Bucuresti si fara sa ma priveasca in ochi:
-Unde e nota de consumatie?
Scot pomelnicul si i-l dau. Il citeste in tacere, ridicand uneori din sprancene si dupa ce o reciteste, scoate carnetul de cecuri si-mi completeaza un cec cu suma respectiva si mi-l da fara un cuvant. Trec cateva zile. Apare din nou Alberto si-mi confirma ca sambata mergem sa vedem filmul cu pricina.
Sambata. Scenariul se repeta. Directoarea, scuzele lui Alberto ca a intervenit ceva si nu poate veni, etc., etc.. Intrasem din nou la idei.
La intalnire au mai aparut inca un scenarist si un scenograf. Am ocupat aproape un rand in sala de cinematograf. Rezist eroic la o ora si jumatate de dialoguri.
Subiectul filmului. Un pusti, Charlie Brown, explica prietenilor sai regulile jocului de basseball si atat.
Dupa film, restaurantul, consumatia, cascatul in prelungiri. In final, imi iau inima-n dinti si risc incercand sa repet figura de prima data .Eroare! Chelnerul ma refuza politicos spunandu-mi ca totul a fost deja achitat!Cand? Cum? Habar n-am! Deci pot fi si ei politicosi cu invitatii, nu? Sunt lucruri ce se pot invata!
Dar daca Alberto refuza sa-mi deconteze cheltuielile “nesabuite”?
Si daca a doua oara ar fi trebuit sa platesc fara a-mi redobandi banii?
Brrrr! Nici nu vreau sa ma gandesc!
Cert este ca de atunci am fost tratat ca un invitat la toate intalnirile dar nici Alberto n-a mai lipsit.

Cursantii

CursantiiImaginea luata in 1961 reprezinta cursantii dupa orele de desen la Muzeul Satului. Langa profesorul de desen, directorul cursurilor Dl Alexandru Camenita(Papa) cum il alintam noi, nea Niculae Hizan, scenograful majoritatii filmelor lui Gopo si in randul de jos, singurii admisi in sectia de animatie a Studioului Cinematografic “Bucuresti”, Adrian Nicolau, Virgil Mocanu si subsemnatul.

Semne bune anul are……

old boys

Cu putin timp in urma am avut sansa de a ma reintalni cu cativa fosti colegi, impatimiti ai aceleiasi pasiuni ca si mine, animatia clasica. Cu exceptia lui Costel Seltea, care inca mai realizeaza animatie(in stanga foto) ceilalti doi, Florin Saceanu(in dreapta foto) un reputat pictor de biserici si Marian Mihail(in centrul imaginii) un ilustrator de exceptie, au renuntat la filmul de animatie din aceleasi motive pentru care au renuntat si alti animatori si anume, incertitudinea unei activitati continue si a veniturilor mai mult decat modeste cu care trebuiau sa supravietuiasca.
Pentru a-mi argumenta cele de mai sus, va propun spre delectarea ochiului si sufletului, patru lucrari realizate de Marian Mihail, alese cu dificultate dintre multele ilustratii ce poarta semnatura inconfundabila a autorului lor.
Bravo Mariane!

Arik - casaArik 1

 

A-schita povesteA-sperietoarea

Amintiri, amintiri…

Animafilm 1974Ultima perioada a anului a fost plina de evenimente care m-au facut sa retraiesc intens o perioada draga din viata si anume exact cea a consacrarii mele ca autor de film si pedagog. Am derulat cu incetinitorul toate acele momente, am revazut chipuri de care m-am legat sufleteste si sunt mandru ca am avut sansa de a-i cunoaste si a lucra cu multi dintre ei. Mi-au revenit in memorie imagini si intamplari din acea perioada. Iata una din ele. Se intampla in anul 1968 cand conducerea studioului a hotarat sa inceapa niste cursuri de pregatire pentru a descoperi noi talente in arta animatiei. Zis si facut! Se fac testari cu numerosi amatori si dupa ce sunt alesi un numar de circa 30 de tineri, incepe pregatirea lor. In acea perioada lucram cu echipa la filmul “Jos Masca” si nici prin cap nu-mi trecea ca voi ajunge sa particip la pregatirea noii generatii de animatori. Intr-una din seri, ma trezesc cu un coleg ca ma solicita sa predau eu in ora urmatoare intrucat cel ce trebuia sa conduca pregatirea nu a putut veni. Si iata-ma in fata tinerilor fara sa am niciun plan (de fapt nici nu exista vreunul).
Mi-am amintit de perioada mea de pregatire si dupa ce mi-am adus unul din caietele de la cursurile de animatie am inceput sa ma implic tot mai serios in scolirea viitorilor mei colegi. Pentru o pregatire eficienta a viitoarelor cadre de animatori, organizatorii cursurilor au apelat la o tanara de la Institutul de Arte Plastice din Bucuresti pentru a poza nud la orele de studiu rezervate desenului dupa model si ca prin minune la aceste ore atelierul era populat de toti sefii administrativi ai studioului care voiau sa vada pe viu daca cursantii se pregatesc serios sau nu pentru noua meserie!
La aceste cursuri l-am cunoscut pe Dinu Serbescu(al patrulea de la stanga), mai tarziu animator si realizator de filme de animatie, multe dintre ele sub obladuirea TVR, si pe Valentin Cain(al doilea) un foarte talentat animator care la putin timp dupa terminarea filmului Robinson Crusoe la care a si lucrat, a avut ocazia de a ramane in vest unde si-a continuat activitatea la o serie de studiouri de animatie. Ei a fost doar doi dintre absolventii cursurilor din 1968 ce apar in imaginea alaturata. Primul din stanga, Bujor Stefanescu si ultimul din dreapta Lucian Mihaesteanu(Il Maestro) cum este cunoscut in Statele Unite sunt poate cele mai solicitati artisti ai momentului. Cu ei am avut fericirea sa colaborez cativa ani mai tarziu (cred ca prin ’70 -’71),dupa ce au absolvit cursurile de animatie. Cel din mijlocul imaginii,un alt tanar talentat care la fel ca multi romani a ales calea exilului este Mircea Manta .
Imi aduc aminte o intamplare cu el. Nu stiu cum, intr-o discutie pe teme sportive am ajuns la Tir. Eu declarandu-mi completa necunoastere, i-am cerut lamuriri suplimentare si Mircea a inceput sa-mi faca o adevarata demonstratie despre acest sport in care eram total “novice”. La sfarsitul demonstratiei la care el se intrecuse cu un alt coleg la fel de tanar ca si el, Constantin Paun(mai tarziu regizor), sa ma lamureasca cu ce se mananca sportul acesta, ma apropii de masa mea de lucru si dintr-un sertar scot legitimatia de Maestru al Sportului si le-o arat. Va puteti imagina ce figuri au facut. Din pacate despre Mircea nu mai am niciun fel de stiri de foarte multa vreme. Stiu ca a activat ca animator pe coasta de vest a Americii si ca studiourile care l-au solicitat sunt dintre cele mai pretentioase. Sper sa-i fie bine pe unde s-o afla. Aceasta imagine am primit-o de la Bujor si dateaza din 1974.

Craciun Fericit si La Multi Ani!

ChristmasCu prilejul Craciunului si Anului Nou, in toiul colindelor stramosesti, va doresc tuturor multa sanatate, fericire si implinirea celor mai nobile ganduri, alaturi de traditionalul La Multi Ani!

 

 

Din an în an sosesc la noi
La geam cu Mos Ajun,
E ger cumplit si drumu-i greu
Dar e-obicei strabun.

E sarbatoare si e joc
În casa ta acum
Mai sunt bordeie fara foc
Dar vine un an mai bun.

E veselie si e cânt
În casa ta acum,
Dar nu uita când esti voios,
Române, sa fii bun!

Veniti, veniti de sarbatori
Veniti, veniti cântând
Sa fie rodnic Anul Nou
Si pace pe pamânt!

Sa fie pruncii sanatosi,
Sa creasca nazdravani,
Voi oameni buni si trecatori
Multi ani, multi ani, multi ani!

Olimp Varasteanu

Recent am intrat in posesia unei imagini care il prezinta pe Olimp in atelierul sau pe vremea cand descoperise noua tehnica de animatie in cartoane decupate si careia i-a dedicat prima parte a activitatii sale artistice.

Olimp Varasteanu atelierOlimp Varasteanu a fost absolvent al intitutului de arte plastice Bucuresti a regizat numeroase filme in cadrul studiolui cinematografic Animafilm.

Dumbrava minunata (1986), Anotimpul fericit (1983), Patratel si mingea (1979), Bolovanul (1978), Zmeul (1978), Balanel si pepenii (1977), Pic si Poc – Corbul si vulpea (1975), Pic si Poc eroi fara voie (1974) De la lume adunate (1972) Microfabule (1972), Insule (1970), etc.

Cinemagia


Din nou despre Metrion Animation Film Festival

Pe masura ce trece timpul de la consumarea evenimentului imi dau seama ca acest festival are ceva aparte in comparatie cu cele la care am participat de-a-lungul activitatii mele, de altfel si la Anim’est lucrurile au stat cam la fel. Singurul care face exceptie este Dakino care cat de cat respecta traditia avand si o paleta mai larga de genuri cinematografice prezentate dar si ceva mai multa experienta. Ma gandesc ca, daca se vor mai organiza astfel de actiuni ar fi util(nu stiu in ce masura mai intereseaza pe cineva) de stiut cam cum era organizat un festival.

procinediscAm sa ma refer telegrafic la festivalul international de animatie de la Mamaia fara insa a avea pretentia ca am spus totul. Miza? Cele patru premii: MARELE PREMIU, premiile PELICANUL de AUR, de ARGINT si de BRONZ! In afara acestor trei premii, organizatorii ofereau si alte premii importante ca: Premiul juriului, premiul pentru plastica animata, pentru calitatea animatiei, pentru …… si lista poate continua. Organizatorii aveau un comitet de conducere cu un director al festivalului in a carui subordine se aflau o serie de oameni cu responsabilitati clare.
De exemplu – cineva(cand spun cineva, nu era doar o persoana, ci un colectiv) se ocupa de tot ceeace reprezinta protocolul, de la trimiterea invitatiilor catre personalitatile marcante din lumea filmului de animatie, fie pentru a fi invitate in juriu fie pentru a participa la o retrospectiva cu cele mai reprezentative filme ale acestora ca de pilda cea a lui Mc Laren.
Biroul de protocol se ocupa de primirea invitatilor si a participantilor, cazarea si aducerea la cunostiinta de noii sositi si unde pot fi contactati, ca sa enumar doar cateva din atributiile lui.
Exista un birou de presa care se ocupa inca de la ideea de a organiza un festival international in Romania pentru a face cunoscuta lumii aceasta actiune dupa ce se informa asupra altor festivaluri de profil, pentru ca perioada desfasurarii lui sa nu se suprapuna cu un alt festival. Pentru acest lucru se consultau buletinele ASIFA. Tot biroul de presa informa participantii cu privire la programul fiecarei zile existand la receptia hotelului, in compartimentele rezervate, mape cu brosuri, pliante, postere, fotografii etc. pe numele fiecarui participant Deasemeni tot acest birou tinea legatura cu ziaristii, televiziunile sau critica de specialitate oferindu-le toate informatiile necesare. Tot acestui birou ii erau repartizati translatorii pentru cateva limbi de circulatie internationala. Un element important al comunicarii cu lumea animatiei era ASIFA(despre care am amintit mai sus) la care sunt afiliate toate asociatiile nationale de animatie de pe glob. Prin buletinul lunar editat de acest organism toti cei interesati aflau despre ce competitie este vorba, care sunt conditiile si in caz ca erau interesati trimeteau pe adresa festivalului toate datele solicitate(autorul, tara, numarul de filme, genul, durata si eventual formatul-acum ar fi necesar de specificat suportul – s.a.m.d.). ASIFA era informata cu mult timp inainte prin acest birou de presa pentru a raspandi noutatea in lume.
Cu exceptia invitatilor de onoare si a juriului, absolut toti participantii isi suportau cheltuielile de transport si cazare. In ziua proiectiei fiecare autor era prezentat spectatorilor iar dupa incheierea zilei competitive, intr-un loc special amenajat acestia raspundeau intrebarilor puse de ziaristi sau public. O clauza a participarii, prevedea ca tara organizatoare isi rezerva dreptul de a copia toate filmele inscrise in concurs pentru imbogatirea arhivei sale. Eu am incercat prin cele de mai sus sa demonstrez ca organizarea unui festival nu este o gluma si ca dincolo de bunele intentii si de pasiune trebuie sa existe o sustinere materiala foarte serioasa altfel toate aceste manifestari vor deveni niste intalniri bi sau trilaterale,pentru schimburi de opinii, informatii si legaturi prietenesti cu cei ce au ceva comun cu aceasta arta fara a fi insa o competitie. Intrebarea care se pune este…. Care dintre forurile in competenta carora se afla cinematografia – ar fi dispuse sa se implice in sustinerea unui asemenea proiect?
Este o problema delicata, deoarece presupune implicare si multi bani. Dar daca stau si ma gandesc la cate expozitii internationale sunt realizate anual pentru a face cunoscuta Romania cred s-ar gasi fonduri pentru un festival serios, rezervat filmului de animatie cu aceeasi trimitere. Intrebarea pe care mi-o pun este insa urmatoarea – Este ACUM animatia romaneasca pregatita pentru un asemenea eveniment? Este ea capabila sa concureze cu animatia internationala? Nu cred organizatorii, ca fiind prea multe festivaluri de felul celor organizate pana acum, se risipesc fonduri care insumate intr-o singura competitie ar fi benefice intregii animatii romanesti? Stabiliti de comun acord un loc de desfasurare si dati-va mana pentru a organiza un singur festival(anual, bienal, sau cum veti dori) si colaborati pentru binele animatiei romanesti. Puteti organiza festivalul celor patru anotimpuri(de exemplu) in patru locatii diferite cu tematici diferite si in perioade diferite (primavara,vara,s.a.m.d.).
Depinde de cei ce au preluat fraiele animatiei romanesti sa gaseasca modalitati de afirmare, in primul rand mai multe filme, sa se zbata sa le faca cunoscute, intai in tara, apoi in afara si cand dintre acele multe filme se va putea selecta un numar care sa ne reprezinte cu adevarat se poate CERE organizarea unui festival si de ce nu un alt festival international MAMAIA doua mii……..?
Imi doresc sa ma insel dar competitiile care se desfasoara sub pretioasa titulatura – Festival International de animatie, sau festival pur si simplu, dau impresia ca cineva ii impinge de la spate pe organizatori pentru a se arunca in apa inainte de a invata sa inoate si zau ca nu inteleg de ce. Am senzatia de “deja vu”. Imi scapa motivul. Imi poate spune cineva ce se petrece de fapt? Sa fie oare de vina doar tineretea? Sau interese de acaparare a unei arte pentru a fi exportata la kilogram cu artisti cu tot in afara?
Si mai cred ca este important sa le aratam altora ca suntem buni cu adevarat si nu sa ne plecam in fata performantelor lor. Daca nu suntem…. sa asteptam pana vom fi. Sa invatam sa fim competitivi. Primul adversar esti tu insuti. Fi mai bun ca tine cel de ieri si vei reusi cu siguranta. Dar trebuie sa fi consecvent, sa stii cu adevarat ce vrei.

P.S. Imi cer scuze pentru eventuale omisiuni dar sensul ramane acelasi. Ii rog pe organizatori sa se informeze serios asupra organizarii unui festival de prestigiu si sa compare informatiile cu posibilitatile materiale pentru o prezentare cat mai onorabila a adevaratelor valori. Nu trebuie transformata o competitie intr-o susanea. Fie ea si interna.

Metrion – Animation film festival – ep2 – Ganduri

Primul lucru la care ma gandesc cu tristete este acela al foartei slabe publicitati facute acestui eveniment. Nu imi propun sa caut responsabilitati, dar cand initiezi o asemenea actiune, toate fortele implicate trebuiau sa conlucreze pentru desfasurarea cu succes a importantului eveniment cum a fost METRION ANIMATION FILM FESTIVAL.

Am inteles ca vor urma si alte editii ale acestui festival si nu exagerez daca ii sfatuiesc pe organizatori sa inceapa inca de pe acum sa-si stabileasca un calendar cu obiective si responsabilitati. Fiind vorba de o competitie, vor avea nevoie de un juriu. Va fi necesara o separare a tipurilor de filme ce vor intra in concurs(filme pentru copii, adulti, publicitare, etc.) si nu proiectii cu filme amestecate, ca in acest an, foarte greu de urmarit. Deasemenea, in cazul unei participari numeroase ar trebui stabilit un numar de filme cu care o tara poate participa in concurs(lasand tarii respective sarcina de a-si face propria selectie) sau o preselectie facuta de organizatori pe baza unor criterii clare comunicate din timp concurentilor. Se pot organiza proiectii – hors concurs – cu toate filmele prezentate pentru o cunoastere mai detaliata a fenomenului animatiei actuale la nivel international, scoli,tendinte, tehnici noi, etc. Un capitol foarte special ar trebui sa stea in atentia organizatorilor si anume publiciatea, folosind toate mijloacele mass-media atat locale cat si la nivel national.

In acest an, pentru a ma referi doar la un singur aspect, afisajul stradal a fost facut la intamplare si in
multe cazuri in locuri neinspirat alese(ganguri, spatele cladirilor, s.a.m.d.). Nu ar fi rau ca festivalul sa aiba o deviza cat mai generoasa si mai actuala pentru a stabili din start tematica admisa in concurs. Imi amintesc de un astfel de festival a carui deviza era “omul si lumea lui”. Interesant este faptul ca tinerii animatori
din Oradea au facut absolut toti filmulete sub deviza “spiritul lui Emile Cohl”, deci idei exista. Pentru a incheia acest capitol, vreau sa mai spun cateva cuvinte despre publicitate. Organizatorii, prin cel mai implicat sufletist al festivalului, prof.Zoltan Balazs au reusit nu fara dificultate sa obtina cu sprijinul direct al managerului general al Studioului Animafilm, Dna. Manuela Hodor si cu ajutorul C.N.C.-ului sa aduca la Oradea patru (!!!!!) lung metraje de animatie romanesti: – “Quo vadis homo sapiens?” regia Ion Popescu Gopo, “O scurta poveste” regia Radu Igaszag si “Robinson Crusoe” si “Uimitoarele aventuri ala muschetarilor” a caror regie am semnat-o. Toate aceste filme au fost programate pentru a fi vizionate la cinematograful Libertatea situat chiar in centrul orasului pe perioada 24 – 28 octombrie la cele mai diferite ore: 11 – 16 -18 – 20 dar majoritatea spectatorilor le-au ignorat tocmai datorita lipsei de publicitate. Nici macar cinematograful nu avea identitate, intrarea facandu-se print-o sala de biliard, apoi printr-o cafenea. Mi s-a explicat ca dat fiind vacanta elevilor…..Bun! Elevii! Dar studentii? Majoritatea stiau cand are loc “balul bobocilor ” dar despre aceste filme habar nu aveau. Nu cred ca vor mai avea ocazia sa le vada asa curand si este pacat de eforturile catorva oameni de bine care au facilitat aducerea la Oradea a peliculelor susamintite.
Nota speciala. Am fost placut surprins sa constat ca filmul meu “Robinson Crusoe” a fost subtitrat in engleza si ca s-a scos “lozinca” nefericita pe care am pus-o la finalul filmului la cererea conducerii de atunci a Studioului Animafilm (1974).
Multumesc pe aceasta cale celor ce au facut operatia susamintita.