Povesti si parinti

creangaMa framanta cateva intrebari la care nu reusesc sa gasesc un raspuns multumitor:
– Cum se face ca fiind bombardati in mod egal cu imagini violente, numai o mica parte dintre noi preiau modele negative si le transpun in fapt? De ce unii au discernamant si altii nu? Cine se face vinovat si ce ar trebui facut pentru a aseza societatea pe un fagas normal?
Fara sa vreau ma gandesc la copilaria mea. Cele mai frumoase povesti si cele mai curate pilde le-am auzit de la mama,apoi din cartile de citire, apoi….
Cati din parintii ultimelor generatii mai au timp de odraslele lor? Majoritatea se straduiesc sa asigure urmasilor un trai lipsit de griji, acumuland in de-a valma bunuri materiale fara cea mai mica preocupare pentru spirit. Daca am face un concurs, cine stie cele mai frumoase povesti, care sunt cele mai nobile povete pe care le primim in anii copilariei, am constata cu surprindere ca foarte putini tineri stiu sau isi amintesc cate ceva din acestea. Daca tot sunt taxate drept violente, hai sa distrugem averea mostenita din stramosi facand praf toate basmele si povestile transmise din generatie in generatie sa terminam cu Fetii Frumosi si cu toate zanele si Ilenele Cosanzene, cu toti Harapii Albi si balaurii cu cate capete ‘or mai fi avand ei. Isi mai aduce cineva aminte de tara in care tinerii au hotarat sa-si omoare batranii? Mai stiti ce s-a-ntamplat?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.