– Regizori ai filmului romanesc de animatie – ( 33 de microportrete ilustrate ) – pagina 9

– Iulian Hermeneanu –
almanah;
Alfabetul, Zana de cerneala, Matura nazdravana, Piticul Cipi, Patratel, Balanel, Peripetiile lui Ionut.
completari;
1953 – co-regie cu Matty Aslan la filmul O POVESTE CU URSULETI.
1955 – regie la filmul CIUBOTELELE OGARULUI.
1955 – regie la filmul URSULETUL FRICOS.
1957 – co-scenarist cu Mihail Stoian si regizor al filmului TERMOMETRUL ARE FEBRA.
1959 – co-scenarist cu Viorica Huber si regia la filmul CALUTUL DE FOC.
1960 – regia la filmul O POVESTE COLORATA.
1963 – co-regie cu Artin Badea la filmul STICLETELE.
1963 – co-regie cu Nell Cobar la filmul MITICA.
1965 – regie la filmul SOARELE SI TRANDAFIRUL.
1965 – scenariu si regie la filmul DOUA CREIOANE.
1966 – regie la filmul OMAGIU.
1967 – scenariu si regie la filmul PATRU PITICI.
1968 – scenariu si regie la filmul MOTANUL IN COSMOS.
1969 – scenariu si regie la filmul CURIOSUL.

 

– Radu Igazsag –
almanah;
Fotografii de familie, Primul cantec.

 

– Flori Liceica –
almanah;
Soricelul fotograf, Poveste cu papusi, Spectacol pentru un licurici suparat, Mica bufnita.

PAG 9

– Continuare –
– ” ANIMA – ANIMAE ” – 12

……..- Desenul animat de atelier -……
– Daca Polonia, de exemplu, pare a prefera cele doua extreme – filmul experimental realizat in echipe mici si seria televizate – , trebuie retinuti de asemenea realizatorii care incearca inca dificila aventura a ” desenului animat de atelier ” si reusesc sa depaseasca handicapul provocat de organizarea muncii si de preconceperea filmului in functie de o echipa importanta.
Ei reusesc chiar sa traga avantaje consistente din cantitatea mai mare de munca amenajabila si nu mai eschiveaza problemele decoratiei, ale personajelor complexe, dand chiar animarii posibilitatea sa se desfasoare in cadrul unei povestiri constituite, dezvoltate, concertate.
Merita sa fie citate unele opere produse de grupul John Halas fara pretentii experimentale.
Astfel AUTOMANIA 200 (1963) si realizarea colectiva din studioul
sau; LA BINE SI LA RAU (1962) a caror realizare marturiseste o adevarata sprinteneala inventiva pe un subiect mai mult impus….
Munca de grup devine adesea prilejul unei intalniri intre un ” mester de opera ” si un grafician sau artist plastic, dand nastere unei noi posibilitati de creare a unui stil.
– Va urma –

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *