Seful

sefCu Aurel Popirad, directorul nostru tehnic, ma cunosteam inca din 1961 cand activa in cadrul laboratorului de prelucrare a peliculei din Buftea. Eram buni amici iar cand peste ani s-a transferat la Animafilm increderea reciproca s-a consolidat. Eram foarte directi si sinceri in toate dialogurile noastre. Niciunul nu a facut caz de prietenia celuilalt si nu ne-am cerut contraservicii care sa atinga aceasta relatie. De altfel, daca de fata erau persoane straine ne vorbeam cu tovarasul director, tovarasul regizor. Cand eram intre noi, vorbeam normal, spunandu-ne pe nume. Intr-o zi,nu stiu cum a venit vorba de raspunderile cadrelor de conducere. Mi-a spus atunci un lucru interesant la care nu ma gandisem dar cu care am fost de acord fara rezerve.
– 50 % din timpul unui cadru de conducere este ocupat cu elaborarea deciziilor, cealalta jumatate a timpului este rezervata urmaririi aplicarii acestora. Paradoxal, aceasta ultima parte, marea majoritate a celor ce au puteri decizionale o ignora total, ea fiind pasata in exclusivitate esalonului doi sau trei, consilierilor sau trepadusilor de tot soiul.
Vedem, zilnic, in jurul nostru efectele dezastruase ale unei asemenea politici. Cred cu convingere ca pentru a fi sef, trebuie sa ai har. Sefia nu se invata decat in forma ei exterioara. Trebuie sa-i convingi pe cei din jur ca iti meriti locul de sef. Pentru asta trebuie sa fi cel mai bun.Sa stii sa asculti si parerile altora. Sa fi la curent cu noutatile in domeniu.
Nu e suficient sa ai un birou somptuos ca sa fi sef. Trebuie sa respiri aerul activitatii pe care o conduci chiar de la locul desfasurarii, trebuie sa te implici total, sa fi prezent, sa fi gata sa intervii cand este nevoie de tine. Un sef nu se ascunde, e prezent acolo unde e nevoie de el pana la sfarsit. Fac o paranteza.(Am cunoscut cativa sefi cu adevarat dar pentru ca numele unuia dintre ei este legat de acela al unui coleg de breasla am sa spun doua cuvinte despre el. Directorul Blaier, fratele regizorului Andrei Blaier “Generalul”, cum il alintau cu drag toti muncitorii uzinei 23 August a fost un astfel de om. Era chirurgul care nu opera prin intermediari. Nu era om din uzina pe care sa nu-l stie iar faptul ca isi parasea mereu biroul pentru a fi in mijlocul lor ajutandu-i cand situatia o impunea il facuse indragit si respectat de catre toata suflarea uzinei)…. Revin la discutia cu Aurel Popirad.
Imi spunea despre o vizita in Japonia la fabrica de pelicula Fuji. La intrarea in intreprindere era un panou urias pe care se insirau sute de nume. In dreptul numelor, cifre mai mari sau mai mici, pornind de la 1 si mergand pana la cateva mii.
Intrebandu-l pe ghid ce reprezinta panoul i s-a explicat ca acolo sunt trecute toate numele salariatilor care au venit cu propuneri de imbunatatire a activitatii si sumele castigate pentru acest lucru.
– Inteleg o suma mare. Dar un yen….
– Propunerea facuta de acel muncitor nu avea nicio valoare economica dar in acest fel il stimulam sa gandeasca. Poate intr-o zi va veni cu ceva valoros.
Sigur ca aceasta idee a apartinut cuiva. Dar aplicarea ei in practica a fost decizia unui sef.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *