– Tigarea –

Absolut real.

In perioada in care era ministru adjunct in Ministerul de Interne, gen. Gheorghe Pintilie, prefera sa-si conduca singur masina de serviciu, desi avea sofer pentru acest lucru.
Era un fumator inrait, avand ca preferinta tigarile militare ( ZB – uri, cum li se spunea, amintind de armele din dotarea armatei ).
ZB-urile erau cele mai tari tigari ale vremii iar mahorca din care erau facute le transforma, la fiecare inhalare a fumului, in cele mai sigure “cuie pentru cosciug”.
Era intr-o seara si gen. Pintilie se indrepta catre casa.
Aproape de Statuia Aviatorilor, din Capitala, un militian ii face semnul deja consacrat,
– trage pe dreapta – !
Ministrul se executa si opreste langa bordura.
Un plutonier durduliu, se apropie domol si aratandu-i spre partea din fata a masinii i se adreseaza soferului; – Vezi ca nu-ti arde becul de semnalizare pe stanga!
“Soferul” coboara si dupa ce constata defectiunea, se apuca s-o remedieze.
Militianul, aflat in spatele celui ocupat cu inlaturarea panei, il intreaba la un moment dat;
– N-ai o tigare ?
Ministrul, baga mana in buzunarul bluzonului de piele cu care era imbracat, scoate pachetul de tigari si i-l intinde peste umar solicitantului.

TIGAREA

Plutonierul scoate o tigare, o aprinde si odata cu primul fum inhalat incepe sa tuseasca, mai-mai, sa-si dea sufletul.
Uitandu-se cu dezgust la tigarea fumeganda, o proiecteaza cu un bobarnac scurt, in iarba de pe peluza alaturata, exprimandu-si opinia printr-un ; – Al dracu’ sef mai ai! Prost te mai tine ! Si intorcand spatele soferului se indeparteaza scarbit.
Ministrul, dupa remedierea defectiunii, strange sculele si porneste spre casa fara sa spuna nimic.
A doua zi, mare zarva la Serviciul Paza si Ordine de la DMC (Directia Militiei Capitalei).
Ordin de la Ministerul de Interne;
Toti subofiterii care in ziua precedenta, intre orele 16 si 20 au asigurat serviciul in perimetrul – Piata Victoriei – Arcul de Triumf – Bordei, trebuiau sa se prezinte cu comandantul lor la ora 10 la cabinetul Ministrului Adjunct.
Nimeni nu stia ce s-a intamplat.
– De ce ne-o fi chemat? – Si de ce pe toti ?….
In sfarsit, la ora 9,45 cei chemati s-au prezentat la ordin.
Fix la 10, intra Ministrul Adjunct, imbracat intr-un costum gri deschis, cu o cravata rosie asortata si dupa ce ii priveste pe toti cei prezenti, le multumeste pentru serviciul efectuat si le da liber, mai putin comandantului si “plutonierului fumator”.
– Dvs. va rog sa mai ramaneti putin.
Ramas singur cu cei doi, Ministrul se adreseaza plutonierului care nu dadea niciun semn ca l-ar recunoaste pe cel din seara precedenta.
Atunci era imbracat cu un bluzon din piele si cu o sapca din acelasi material pe cap iar acum o schimbare totala, costum, cravata, plus cabinetul imposibil de asociat cu statutul unui amarat de sofer.
– Tovarase plutonier, de cand sunteti la Paza si Ordine ?
– De doua luni, sa traiti!
– Si inainte ?
– Am fost sef de post in satul……
Discutia le este intrerupta de intrarea unei tinere in “civil”, care aduce pe o tava trei cesti cu cafea aburinda.
– Va rog sa serviti…
Amfitrionul, isi trage ceasca aproape si scotand pachetul de tigari ii serveste pe invitati. Ofiterul refuza politicos, nefiind fumator, dar plutonierul se serveste din pachetul oferit.
Ministrul ii ofera un foc si la primul fum, isi stapaneste cu greu tusea care l-a podidit. Abia atunci a realizat in fata cui se afla.
Intorcandu-se cu fata catre seful plutonierului, gen. Pintilie ii explica pe scurt intamplarea din seara precedenta.
Dupa aceea se ridica in picioare si dand mana cu ofiterul;
– In douazeci si patru de ore, aratand spre subofiter, sa fie trimis la el in sat! Inteles?
– Am inteles, sa traiti !
– Sunteti liberi !
Cei doi , dupa un salut regulamentar, fac stanga-mprejur si ies din cabinet.
A doua zi, ordinul a fost executat.
Si cand te gandesti ca totul a inceput de la o tigare…… Sau poate ca nu !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *