Uimitoarele aventuri ale muschetarilor la KINOdiseea

Festival
KINOdiseea este primul festival international de film pentru copii organizat in Romania dupa 1989.

Prima editie  KINOdiseea se va desfasura intre 22 – 27 septembrie 2009, la Muzeul Taranului Roman si Cinema Gloria din Bucuresti. Vor fi prezentate in premiera nationala 12 lungmetraje pentru copii (de fictiune, documentare si de animatie) selectionate si premiate la festivaluri internationale, dar si trei productii romanesti clasice, carora le va fi rezervata o zi speciala – Ziua filmului romanesc.

In cadrul festivalului a a fost selectionat si filmul de lung metraj “Uimitoarele aventuri ale muschetarilor”.

2 thoughts on “Uimitoarele aventuri ale muschetarilor la KINOdiseea”

  1. Draga Domnule Antonescu,
    va felicit pentru blogul dumneavoastra. Mi se umple inima de bucurie, cand mai citesc cate ceva despre Animafilm, dar in acelasi timp, amintirile acelor timpuri, ma coplesesc. Eram toti o adevarata familie si aveam universul nostru, un univers pe care cred ca numai noi l-am trait. Nu mai aveam nevoie de hrana, la propriu, hrana noastra era cea spirituala.
    Este adevarat, eu am lucrat la filmul de papusi, dar mie personal, mi-a placut mult mai mult animatia in volum. (papusi, plastilina, obiecte). Am lucrat la multe filme cu Mihai Badica, Isabela Petrasincu si Flori Liceica. De la Mihai Badica, am invatat ce inseamna animatia papusilor, a plastilinei, a obiectelor. Mai isi aduce cineva aminte de filmul Niste sticle sau Alte sticle? Dar de Galileo Galilei plamadit din plastilina? Pacat ca acum, valoarea acastui mare regizor si animator Mihai Badica, este recunoscuta in multe tari si chiar continente, iar in Danemarca, tara unde este stabilit de peste 20 de ani, este cetatean de onoare.
    La aceste tipuri de filme, mai aveam o mare placere si satisfactie. Toata echipa, lucram la realizarea papusilor, a decorurilor, dupa care treceam pe platoul de filmate. Cand ne opream sa facem o pauza de masa (parizer cu rosii, cumparate de la capatul strazii Olteni), mancam cu mainile pline de tempera, de aracet, de papier mache, de plastilina, ne faceam salata in cutii de film. Parca erau mai bune.
    Acele mirosuri de culori, cleiuri, lemn, aracet mi-au ramas intiparite in minte, in suflet, nu stiu unde exact. De cate pri ma duc la teatru, in momentul in care se ridica ,cortina, ma invaluie acel miros specific, care ma intoarce cu gandul in atelierul de papusi.
    Domnule Antonescu, va rog sa continuati epopeea Animafilmului!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *