Un eseu de exceptie

catelCititi cu atentie cele ce urmeaza!
Am primit acum cateva zile un eseu de exceptie pe care vi-l prezint integral cu dorinta sincera de a va abate atentia de la mizeriile zilnice care ne inconjoara si a aduce in sufletele tuturor un zambet plin de speranta.

* Intr-o frumoasa dupa-amiaza, un câine batrân, cu un aer obosit, intra în curtea mea.

Dupa zgarda ce o purta, precum si dupa pântecele bine rotunjit, mi-am dat seama ca era un câine bine îngrijit si venea tocmai dupa ce luase masa.

Se îndrepta calm catre mine, îl mângâiai pe cap si ma urma în casa. Se îndrepta catre un coltisor, se facu ghem si adormi.

Dupa o ora se trezi, se îndrepta catre poarta, pe care o lasasem deschisa, si pleca.

Ziua urmatoare câinele reveni în vizita în curtea mea, intra din nou în casa si se culca în acelasi loc ca în ziua precedenta, si adormi pentru aproximativ o ora.

Acelasi scenariu se repeta timp de câteva saptamâni.

Curioasa, am scris un bilet pe care l-am legat de zgarda câinelui: „As vrea sa-i întâlnesc pe stapânii acestui minunat câine si sa-i întreb daca stiu ca aproape în fiecare dupa-amiaza, câinele lor vine la mine pentru a-si face siesta”.

Urmatoarea zi câinele soseste cu un bilet de raspuns atasat de zgarda: ”Acest câine locuieste într-o casa cu sase copii, dintre care doi au pâna în trei ani. El încearca sa recupereze somnul pierdut. As putea sa-l însotesc si eu mâine?” *

Ce parere aveti?

2 thoughts on “Un eseu de exceptie”

  1. fiind o mare iubitoare de animale dar mai ales de caini am ramas impresionata de acest eseu .avem in curtea blocului un caine cam de 18 ani care este ingrijit de noi toti si despre care as putea la randul meu sa daruiesc un eseu ,de fapt multe.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *