Valentin Anesia – episodul 4

Politrucul nostru, un capitan, obisnuia ca oridecateori era chemat la o consfatuire la Bucuresti, sa se duca cu avionul. La intoarcere, ateriza pe un camp langa satul sau si lua cate un membru al familiei sa-l plimbe.
Era un tip dat naibii si ne facea viata amara tot timpul.
Intr-un din zile zburam in formatie si comandantul observa avionul cu pricina. – Avion neidentificat la ora 2!
Ne face semn sa-i dam drumul la “morisca” si unul dupa altul incepem sa ne invartim in jurul “inamicului”,
tragand cu munitia de exercitiu si facand un taraboi teribil. Saracul capitan nu stia ce sa mai faca pentru a ne potoli. In sfarsit ne regrupam si ne intoarcem la baza. Dupa circa o jumatate de ora apare si politrucul care dupa cateva “capace” reuseste sa aterizeze si fara a mai taia contactul, coboara si cu mantaua fluturand se duce direct la comandantul escadrilei. Nu stiu ce au discutat, dar a doua zi am aflat ca in avion cu el fusese soacra lui care s-a speriat de moarte si care daca n-ar fi fost prinsa in chingi, sigur ar fi sarit din avion.
De atunci a renuntat sa-si mai plimbe neamurile cu avionul.