AMINTIRI din CANTONAMENTE – 1

– Intamplari cu motociclete –

1 – Slalom prin padure.

Aurel ( Neagu ), dupa ce a vandut IJ-ul implicat in accidentul * din vara lui ’55, si-a cumparat un Simson AWO 425 sport.
Era mare, mi se parea greoi, iar saua foarte ridicata si ghidonul aproape orizontal, te obliga sa te apleci mult in fata.
Fata de IJ, era silentioasa iar motorul ” torcea ” la ralenti.
Totusi mai mult imi placuse Ij-ul.
La Tunari, in perioda cantonamentelor si a competitiilor internationale, Federatia de Tir, incheia contracte cu restaurantul ” Parcul Privighetorilor “, pentru a putea lua masa civilizat fara a ne mai deplasa la Bucuresti.
In jurul pranzului, in functie de programul fiecaruia, ne deplasam spre restaurant, folosind potecile ce strabateau padurea Baneasa.
Erau si doua alei asfaltate, dar drumul prin padure era mai scurt si mai placut. Aveam totusi de mers aproape un kilometru, dar la varsta si conditia noastra fizica nici nu simteam.
Aurel insa, profita de noua motocicleta si prefera drept cale de acces potecile folosite de noi, ajungand intotdeauna printre primii la masa.
Ii placea la nebunie sa faca un adevarat slalom printre copaci.
Ridicat in scari si facand sa danseze sub el motocicleta, Aurel se strecura
cu abilitate printre toate obstacolele cu care erau presarate potecile: pomi,
crengi, cioturi si chiar sportivi care trebuiau sa-i faca loc motociclistului grabit.
Intr-una din zile, l-a luat pe Ion ( Tripsa ) la spate si au pornit vijelios catre
restaurant. Viraj stanga, viraj dreapta, apoi iar stanga si tot asa pana a
ajuns la restaurant. Cand s-a oprit, a intors capul sa-l intrebe pe Ion daca
i-a placut. Dar in spatele lui nimeni !!!.
Tripsa se volatilizase pur si simplu.
Aurel priveste in toate partile si vazand ca partenerul sau a disparut, intoarce motocicleta printr-un derapaj scurt si o porneste spre padure pentru a reface traseul. Cand a ajuns insa la marginea codrului a oprit brusc.
Ion venea din padure schiopatand, acoperindu-si fruntea cu o batista.
– Ce-ai patit Ioane ?
– Nu vezi ?… si-i arata un ditamai cucuiul in mijlocul fruntii.
– Ai cazut ?
– Eeee am cazut, am fost descalecat !
– !!!!!
– La ultimul tau viraj, m-am trezit cu pomul ocolit …chiar in fata. Noroc ca m-am ferit …ca altfel ma izbea direct in gura.
– Eu n-am simtit nimic….
– Lasa ca am simtit eu si pentru tine !

* Referitor la accidentul din vara anului 1955 pe soseaua Bucuresti – Ploiesti, cand am derapat pe o ploaie torentiala, intamplare, despre care am mai scris. Vezi articol“Aventuri” pe motocicleta

A SIMSON

2 – Cascadorie.

Intr-o dimineata Aurel se indrepta catre poligon, venind dinspre Bucuresti.
In fata scolii de securitate, situata pe partea stanga la circa 200 de metri de la soseaua Bucuresti – Ploiesti, un grup de muncitori udau peluzele pline de flori.
Cum hidrantul era situat vis-a-vis, acestia au fost nevoiti sa traverseze cu furtunul aleea asfaltata ce ducea spre Gradina Zoologica si catre poligon. Pentru a nu fi deteriorat de eventuale masini, carute sau motociclete, furtunul era protejat prin incadrarea intre niste sipci lungi si groase, de aproximativ 5 centimetri, legate cu sfoara.
Aurel, vazand obstacolul ce ii traversa calea, a hotarat sa accelereze si tragand de ghidon in sus, sa treaca printr-un salt peste furtun.
Ghinion !!!
In momentul in care a tras de ghidon, partea din dreapta a acestuia s-a retezat, chiar de la fluturele care-l fixa de furca motocicletei.
Efectul a fost, ca tragand de partea stanga inca fixata de motocicleta, aceasta s-a aplecat spre dreapta, antrenandu-l intr-o cazatura dura pe asfaltul umed.
Bine-nteles ca gradinarii au fost de vina!…

 

3 – Tehnici de pornire.

Majoritatea dintre noi, cand porneam motocicletele cu care ne plimbam pe aleile poligonului de la Tunari, nu mai pierdeam timpul dand la pedala, ci ii imitam pe motociclistii profesionisti. Faceam contactul, cuplam viteza doua si cu ambreiajul strans, impingeam motocicleta. Cand aveam suficienta viteza, saream pe sa eliberand ambreiajul si motorul pornea.
Dupa aceea incalecam normal, in timp ce motocicleta se deplasa.
Se intampla prin 1957.
Stefan Petrescu ( Fane ), campion olimpic la pistol viteza, isi cumparase o motocicleta Jawa de 500 cmc de care era foarte mandru.
Motocicleta era foarte grea si asemenea “piese” erau pe atunci, doar vreo cateva in tara.
Toti ne uitam cu jind la bijuteria pe care Fane, mai mult o stergea de praf si o lustruia decat s-o foloseasca.
Singurul care avea acces la ea, in afara de proprietar era Ion ( Tripsa ), pistolar si el de viteza si prieten cu Fane.
Intr-o zi, Ion ia cheile de la Fane si procedeaza cum faceam cu totii, contact, a doua, ambreiaj, alergare si salt pe motocicleta.
Totul a mers perfect pana cand Ion a trebuit sa se arunce pe saua motocicletei. Din cauza elanului si a calcului gresit, Ion a facut saltul peste motocicleta, rostogolindu-se cu monstrul pe doua roti, dincolo de alee. Nu mai spun ca cei doi pistolari nu si-au mai vorbit doua saptamani.

B JAWA 500

 

4 – Bujiile lui Sica.

Aveam un coleg de club, Stefan Popovici. ( Sica ), care era un tip al dracului si care ne facea mizerie la toti cei mai tineri din cadrul sectiei de tir de la Dinano. Fusese comandant de sectie la Oradea ( Dinamo Oradea ) si cand au scapat de el, sportivii de acolo au aprins lumanari.
Gradul de capitan si faptul ca venea de la graniceri, ii confereau aura unui tip harshit si foarte sever. Nu era sever. Era rau. Nu l-am vazut niciodata zambind. Si avea Sica un BMW de 350 cmc, foarte bine intretinut si care pornea la prima pedala.
Pana intr-o zi…
Era la sfarsitul antrenamentelor de la Tunari, si Sica ( talerist, de altfel talentat ) porneste catre Bucuresti. Il urmaream curiosi cum porneste imediat BMW-ul si se indreapta catre casa. Dupa circa 15 minute vine masina clubului si plecam si noi.
Aproape de Gradina Zoologica, il vedem pe Sica tras pe dreapta, “pedaland” de zor, doar – doar o porni BMW-ul.
Am trecut mai departe zambind in sinea noastra.
Stiam noi de ce…

C BMW 350

……………
* Cand am vazut ca Sica isi curata arma pregatindu-se sa plece la Bucuresti, Nae si cu mine i-am “pregatit” motocicleta pentru plecare.
Am scos luleaua de la bujie si am indesat in ea un mic ghemotoc de calti pe care ii umezisem bine. *
Efectul era sigur. Cat timp caltii erau umezi, bujia primea curent de la bobina de inductie si functiona, apoi motorul incalzindu-se, usca caltii, se intrerupea curentul iar motorul se oprea.
Oricum era o razbunare mica in comparatie cu ce-i faceau cei de la Dinamo Oradea, care, la doua – trei saptamani, ii puneau zahar in rezervor, obligandu-l pe Sica sa demonteze chiulasa, sa curete “calamina din zahar ars” depusa pe toate piesele de contact, inclusiv de alimentare, ceea ce ii facea o deosebita ” placere “.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *