Category: Uncategorized

ANIMAFILM – SCURT ISTORIC STATISTIC -7

In 1971 , Lucia Olteanu, este numita nou director gl. iar in 1973, George Anania vine ca director adjunct.

Noile sectii ( diafilm, diapozitive ) aveau si ele nevoie de spatiu si astfel am mai primit o cladire in str. Sf. Ioan nr. 1 ( Pe langa Pta. Unirii ).

In aceasta perioada se hotaraste demolarea unor zone ale cartierului in care ne aflam sediile si astfel am fost dispersati in mai multe locuri .

Se anuntau vremuri negre pentru Animafilm.

Un sediu ne-a fost repartizat pe str. Gabroveni nr. 2, pentru desen animat si diafilm-diapozitiv, ( aici m-am mutat cu echipa ), altul pe str. Franceza Nr. 10, (actualul sediu sau ce a mai ramas din el), pentru filmul de papusi si cartoane decupate si inca un sediu in zona Kogalniceanu, pentru filmare, montaj si sonorizare. Prin plecarea Luciei Olteanu, din 1983 si pana in 1987 George Anania este numit dir. gl. interimar iar din 1987 si pana in decembrie 1989, studioul Animafilm a avut un nou director general, in persoana Mihaelei Vartopeanu. Dupa o crestere semnificativa a productiei, sfarsitul anului 1989 pune capat elanului creator si stradaniile de revigorare a Studioului Animafilm s-au disipat.

Raul fusese deja facut si nu se mai putea indrepta nimic. Incepuse deja sfarsitul .

Dupa 1990, la conducerea studioului s-au succedat o serie de oameni precum; Mioara Ispilat – redactor diafilm-diapozitiv, Ion Manea – regizor, Ion Truica – regizor, Tatiana Apahidean – regizor, etc.. sperandu-se la un miracol care nu s-a mai produs, iar din 1992 si pana azi Manuela Hodor ocupa functia de Manager apoi Director General.

Semnificativa este scaderea, aproape abrupta, a productivitatii.

Pentru edificare prezint pe scurt finalul dramatic al Studioului Animafilm. Singurul studio cinematografic care s-a autofinantat si al carui aport valutar ( 40 % din intreaga valuta adusa din export de intreaga cinematografie ), si asta, in conditiile in care cheltuielile de productie, au fost de circa zece ori mai mici decat costurile aferente filmului jucat, intra in declin. Ramas fara finantare, din anul 2000 studioul nu mai produce nimic si este silit sa-si inchida portile.

DINAMICA PRODUCTIEI – numai film animatie

– Intre 1951 – 1963 – Se realizeaza 95 titluri (circa 7 acte/an )

– Intre 1964 ( anul infiintarii stud. ANIMAFILM ) – si anul 1990 – Se realizeaza 973 titluri (circa 42 titluri / an )

– In 1986 – se realizeaza 60 titluri (57 de desen animat, din care un lung metraj ” Cine rade la urma “, 2 titluri papusi si unul de cartoane decupate ).

– In 1991 se realizeaza 32 titluri

– In 1992 se fac 15 titluri

– In 1993 se mai realizeaza 7 titluri

– In 1994 se face un singur film.

– In 1999 – 1 film

Au fost alaturi de filmul de animatie prin cronicile publicate in presa de specialitate si nu numai, peste de 40 critici de film si ziaristi.

Imi fac datoria colegiala pentru a-i numi aci, prilej de a-mi manifesta intreaga gratitudine, pentru interesul care l-au acordat acestei arte si oamenilor dedicati ei, chiar daca pentru unii e prea tarziu.

Octavian Andronic, Doina Berchina, Simelia Bron,Viorica Bucur, Ion Butnaru,Tudor Caranfil, Calin Caliman,Cristina Corciovescu, Mioara Cremene,Mariana David, Ileana Danalache,Val S.Deleanu, Dana Duma, M.Filip, Niki Georgescu, Florica Ichim, Mihu Ion, Ion Iuga, Ioan Lazar, Cleopatra Lorintiu, Mihail Lupu, Alice Manoiu, Magda Mihailescu, Grid Modorcea, Mircea Mohor, Mihai Nadin, Ion Pasat, Ludmila Patlanjoglu, Horia Patrascu, Elena Petrovici, Bujor Rapeanu,Valerian Sava, Eva Sarbu, Valentin Silvestru, Olivia Sireanu,Tudor Stanescu, Calin Stanculescu, Sandu Stelian, Mircea Stoica, D.I.Suchianu, AtanasieToma, Niculae Ulieru, Marilena Vulpe.

Nota;

Din prezentarea curenta lipsesc filmele realizate de parintii animatiei romanesti Marin Iorda si Aurel Petrescu, dar filmele lor cu eroii, PACALA si HAPLEA, vor figura totdeauna la inceputul istoriei filmelor de gen din Romania.

Am purces la realizarea acestui istoric, nu din dorinta de a face o analiza a filmelor de animatie romanesti cat din dorinta de a trece in revista pe toti cei care au trait si activat in studioul Animafilm sau au fost alaturi de el, de la nasterea si pana intrarea sa in istorie.

  • Stiati ca la un moment dat, Dtru. Popescu, a dat dispozitie sa orientam intreaga productie pe filme cu soimii patriei sau pionieri, terminand odata cu “pisicutele si cu soriceii astia “, cum s-a exprimat atunci ?

Daca ar mai fi ramas la conducerea Consiliului Culturii, filmul de animatie ar fi disparut ca gen cinematografic datorita hotararii sale.

Noi aveam datoria sa facem filme cu eroi specifici animatiei si nu sa desenam pionieri si soimi ai patriei. Filmele ” Ciresarii ” realizate Andrei Blaier si Adrian Petringenaru s-au bucurat de o larga audienta si nu trebuia sa desenam noi eroii imaginati de Constantin Chirita.

Inchei multumind tuturor colegilor care m-au sprijinit in realizarea acestui “aid memoire” iar daca s-au strecurat unele erori sau omisiuni, este numai din vina mea.

Orice completari sunt bine venite, dar trebuia ca cineva sa inceapa. Despre viata din ” fabrica de vise” a animatiei romanesti, pot vorbi la fel de bine si ceilalti implicati, nu numai eu. Este totusi un inceput,chiar daca este inceputul sfarsitului unei povesti frumoase

ASA ARATA STUDIOUL ANIMAFILM ASTAZI………

INCEPUT TRIST IN NOUL AN PENTRU ANIMATIA ROMANEASCA

Ieri, in ziua in care fostul nostru coleg, regizorul ZENO BOGDANESCU era condus pe ultimul sau drum, destinul a lovit din nou in animatia romaneasca.

Tot ieri, un alt fost coleg, ing. GEORGE PURCAREA a fost luat dintre noi si alaturat celorlalti in marea echipa a spiritelor fauritorilor de vise.

Ing. George Purcarea

Membru al asociatiei Realizatorilor de Montaj si Sunet din UNIUNEA CINEASTILOR din Romania , Inginer cu multiple valente, profesionist excelent  si bun coleg, George Purcarea si-a indreptat atentia catre zona realizarii coloanelor sonore in filmul romanesc de animatie si documentar. Prin disparitia sa, George Purcarea ne va priva de spiritul sau tonic si umorul sau vesnic reconfortant.

La revedere drag coleg si prieten.

Toti fostii sai colegi, suntem alaturi de familia indurerata si-i transmitem intreaga noastra compasiune. 

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.

Trupul neinsufletit va fi depus LUNI 10 FEBR. ora  11 la capela bisericii IANCU NOU ( fosta Balaneanu ) din Sos. Mihai Bravu 117 – 119 – intre Piata Iancului si Vatra Luminoasa.

Slujba religioasa va avea loc MARTI 11 FEBR. la ora 10,30 iar inhumarea la ora 12 in cimitirul din curtea bisericii IANCU NOU.

Pentru relatii suplimentare persoana de contact- Dna Luiza Ciolac tel. 0787 885 856

FLUXUL TEHNOLOGIC AL FILMULUI DE ANIMATIE PE INTELESUL TUTUROR -5-

– PERIOADA ANIMAFILM –

     Urmatoarea operatiune – MIXAJUL.

     Cum de cele mai multe ori, pentru sonorizare se foloseau 3 si chiar mai multe benzi de sunet ( pentru efecte, muzica, dialoguri, etc. ). toate aceste benzi erau transpuse pe o singura banda magnetica de 35 mm ( Mixajul ) in asa fel incat la ascultarea acesteia puteam auzi toate sunetele si zgomotele montate ( coloana sonora ).

     Benzile de 17,5 mm. latime, erau ” incarcate ” in film-fonografe si se copiau sincron in timpul mixajului pe o singura banda. Daca erau mai multe benzi decat film-fonografe ( noi aveam trei ),  se faceau atatea copieri pana se obtinea mixajul definitiv pe o singura banda lata de 35 mm.

film fonograf

     In timpul mixajului, inginerul de sunet, tinand seama de indicatiile regizorului era atent la un corect echilibru sonor evitand distorsiuni nedorite ale sunetului, atenuand, intarind sau subliniind cu efecte ,produse de mixer, anumite sunete . De exemplu, daca intr-un loc muzica sau efectele sonore erau prea puternice, “ acoperind “ dialogul, inginerul de sunet “cobora” benzile zgomotoase, “ridicand” banda cu dialoguri, protejand astfel inteligibilitatea acestora din urma, sau unele sunete erau reverberate in functie de necesitati. La aceasta operatiune erau invitati uneori, monteuza si regizorul muzical.

      Odata mixajul terminat urma faza aprobarii.

      Intai in studiou, unde directorul si consiliul artistic vedeau filmul. Daca nu erau  probleme, filmul era trimis la Consiliul Culturii pentru avizarea oficiala.

      Filmul era vizionat in faza de doua benzi ( IMAGINEA + MIXAJUL SUNETULUI )

      Dupa aprobarea primita de la Consiliul Culturii, se incepea montarea negativului de catre MONTEUZA NEGATIV.

  •   Nota. Pelicula negativa avea imprimata pe una din margini, o numerotare crescatoare din 16 in  16 fotograme cu cate o cifra. Dupa developare, prin copiere acestea se regaseau pe pozitiv, astfel incat, de exemplu; cifrei 12.376 ii corespundea aceeasi imagine si in negativ si in pozitiv. Monteuza negativ urmarea cifrele fotogramelor din pozitiv si unde era o taietura, exact in acelasi loc taia negativul si il lipea de urmatoarea scena. In final, prin suprapunere, imaginile corespundeau de la prima pana la ultima fotograma pe ambele pelicule.
  • Nota. Scenele copiei de lucru pozitive erau ” lipite ” una dupa alta cu ajutorul scociului transparent,( pentru eventuale interventii in imagine ), iar la montajul negativ se folosea lipirea lor cu acetona, considerandu-se operatiunea ca fiind definitiva.

      Negativul montat si sunetul mixat mergeau la LABORATOR unde dupa TRANSPUNEREA OPTICA a mixajului, acesta impreuna cu negativul erau copiate si se obtinea o prima COPIE POZITIVA ( imagine cu sunet ). Restul operatiunilor, etalonajul, copiile internegative si interpozitive, etc. nu mai tineau de preocuparile realizatorilor, fiind o chestiune de distributie a producatorului. Pe atunci, ROMANIAFILM.

  • Nota suplimentara pentru filmul de desen animat.

      Asistentii de regie, conturistii, coloristii si operatorii truca cu asistentii lor, in timpul manipularii acetofanelor, purtau manusi subtiri de bumbac pentru a evita orice amprentare nedorita ce putea crea eventuale reflexe parazite in timpul filmarii.

In general, acesta era fluxul tehnologic al filmului de animatie in perioada existentei Studioului ANIMAFILM.

Sfarsit

FLUXUL TEHNOLOGIC AL FILMULUI DE ANIMATIE PE INTELESUL TUTUROR -2-

– PERIOADA ANIMAFILM –

Partea doua

      REGIZORUL creea LAY-OUT-ul intregului film, sau cand nu era desenator, apela la un animator cu experienta in domeniu. Aceasta operatiune este specifica doar filmului de desen animat, lipsind la celelalte genuri ( papusi, cartoane, etc.,)

Lay-out-ul fiecarei scene, continea in detaliu, toate indicatiile cuprinse in Story-Board si necesare realizarii animatiei precum; schite cu miscarea personajelor, schite ale decorului,cadrul ( field ) la care se filma, toate la dimensiuni 1/1 plus durata ( timming ) in secunde si continutul actiunii.

     Odata realizat acest lucru se intra in faza de ANIMATIE.

     In scopul realizarii acestei etape a filmului, echipei i se repartiza un numar de ANIMATORI, DESENATORI intermediaristi, si cand era cazul, STILIZATORI.

     Regizorul explica animatorilor ce au de facut si cand lucrurile erau clare, acestia treceau la realizarea desenelor.

  • Nota. Pentru mentinerea si controlul miscarii, animatorii foloseau un gen de rigla ( semn de lucru/ peg-bar ) care era prevazuta cu trei stifturi metalice in care se pozitionau calcurile si mai tarziu si acetofanele ( perforate asemanator pentru a fi conturate). La inceput desenele se conturau cu tocuri cu penite topografice iar mai tarziu cu stilouri Rotring cu varfuri de grosimi diferite. Unele contururi ale eroilor erau realizate color. La celelalte tipuri de filme,( papusi, obiecte, etc.), nu erau necesari intermediaristi si nici stilizatori, iar animatorii erau specializati in animatia sub aparat chiar in timpul filmarii.

     Animatorul defalca miscarea in niste desene statice, dispuse la distante variate, fiecare asemenea desen  ( cap de miscare ) avand stabilit printr-o schema, numarul de desene ( intermediarele ), care trebuiau introduse intre doua capete si modul cum vor fi spatiate. ” Piesa ” cea mai importanta, alaturi de desene ( capetele de miscare ) si realizata de animator era jurnalul de filmare ( exposure sheet ) care stabilea cum anume vor fi filmate desenele precum si efectele utilizate la scena respectiva, inclusiv durata acestora. Ex. Sfarsitul scenei se termina printr-un fondu inchidere in 32 fotograme.

  • Nota. Lista de expunere, prin modul cum sunt filmate desenele, exprima miscarea cu toate trairile si nuantarile sale. Acolo erau toate emotiile eroilor. Cu desene impecabile dar cu un jurnal de filmare prost facut, animatia, din punct de vedere emotie nu facea doi bani. Se misca, dar nu traia.
  • Nota. Timpul cinematografic pentru filmul clasic, pelicula de 35 mm este de 24 de fotograme / secunda, sau un metru de pelicula = 52 fotograme. Listele de expunere ( exposure sheet ) erau imprimate pentru cate un metru fiecare.
  • Nota. Peste ani, a aparut o functie noua, cea de STILIZATOR, care curata si corecta, daca era  cazul, fiecare desen realizat de animator in asa fel incat sa semene cu tipajul stabilit la inceputul filmului.

         Ex. Daca un personaj avea la haina trei nasturi si animatorul l-a desenat cu doi, stilizatorul corecta toate desenele in asa fel incat absolut toate sa aiba acelasi numar de nasturi ( trei ).

         La Animafilm nu exista aceasta activitate, ea aparand mult mai tarziu odata cu realizarea conturarii si colorarii computerizate. Pana la aparitia stilizatorilor, activitatea acestora o prestau animatorii si intermediaristii, controlati de ochiul atent al asistentei de regie.

Va urma

FLUXUL TEHNOLOGIC AL FILMULUI DE ANIMATIE PE INTELESUL TUTUROR.

– PERIOADA ANIMAFILM –

sigla Animafilm

Partea intai.    

     Scenariile, in forma literara erau discutate in prealabil cu REDACTORUL si REGIZORUL viitorului film. Discutiile continuau apoi  in cadrul Consiliului Artistic al Studioului Animafilm. La acesta participau Directorul studioului, SCENARISTUL, regizorul care urma sa-i dea viata filmului, redactorii studioului si cativa regizori cu experienta . Rolul consiliului era acela de a limpezi eventualele neclaritati in tratarea subiectului, sugerandu-se variante posibile de exprimare regizorala.

     Dupa aprobare, se intra practic in productie.

     Apare un nou personaj, SEFUL de PRODUCTIE ( echivalentul DIRECTORULUI DE FILM la FILMUL JUCAT ), care impreuna cu regizorul stabilesc DEVIZUL FILMULUI ( costurile, necesar materiale, oameni, planul calendaristic, etc.)

     Se trecea apoi la realizarea Story-board-ului ( decupajul regizoral ilustrat ), prezent la toate genurile de animatie.

     Acesta semana cu desfasurarea unei benzi desenate, in care scenele , toate  numerotate , aveau indicatii precum durata in secunde, continutul fiecarei scene pe scurt si eventual indicatii pentru dialog. Tot aici sunt marcate prin cadre alaturate, panoramicele, schimbarile de cadratura, (ex. De la plan general la prim-plan, etc.). Story – board-ul continea directia miscarii in si intre cadre ca si dimensiunile cadrelor ( planuri generale, planuri medii, prim-planuri, etc.). Scenele mai aveau mentionat numele/numarul decorului folosit in fiecare scena. Era practic indrumarul filmarii si al montajului.

  • Nota. Nu exista un standard al formatului story-board-ului. Fiind o chestiune personala si orientativa, regizorii au realizat tipuri diferite de story-board-uri in maniera cea mai convenabila pentru ei si practic, nici la serialele facute de mai multi autori, acestea nu se regaseau ca identitate.

     Acest lucru, la Animafilm  era realizat de regizor (in 99, 9 % din cazuri ) sau se apela la un specialist in domeniu.

story-board

Se stabileau personajele filmului ( model sheets ) si culorile lor.

     De cele mai multe ori, erau facute tot de regizor, sau se solicita ajutorul unui desenator creator de personaje.

     Un alt membru al echipei viitorului film era SCENOGRAFUL, care indrumat  de regizor, stabilea si executa, toate decorurile necesare filmului de desen animat si cartoane decupate, sau cu ajutorul tehnicienilor din atelierul filmelor de papusi, in cazul acestora din urma.

  •  Nota. Culorile personajelor erau codificate cu titlul filmului si numeric ( atlasul de culoare al filmului ) pentru a nu se confunda culorile stabilite cu eroii altor filme. Ex. Film Robinson. personajul POLL; cap 13, pleoapa si interior cioc 26, ochi 1, cioc 22, limba 8, corp 17,  etc. si sunt stabilite de regizor si scenograf in deplina armonie cu grafica filmului. In functie de complexitatea filmului, numar de eroi, dimensiunile eroilor, etc., se pregateau, cu aproximatie,cantitatile necesare pentru fiecare culoare in parte in asa fel incat, absolut toti eroii acelui film sa fie colorati conform modelului stabilit initial.
Robinson Crusoe – Poll
  • Nota. Combinarea culorilor, din lipsa unui laborator de specialitate, se realiza in studiou, amestecandu-se in mojare de portelan, diferite culori pana la obtinerea tonurilor dorite. De multe ori, nici culorile de baza nu corespundeau ca nuanta ( ex. Vermillion-ul avea uneori nuanta apropiata de orange si trebuia corectata ). Fiind vorba de cantitati importante de guasa, se prefera aprovizionarea cu culori a caror data de fabricatie era similara la toate. Fondul Plastic de la care ne aprovizionam, nu facea nuante la cerere si trebuia sa le combinam noi prin metodele empirice aratate mai sus. Pentru a va demonstra greutatile intampinate in realizarea guasei pentru acetofan voi aminti doar liantul special – AGLUTINANT – care uneori nu corespundea calitativ la culorile existente si atunci s-au experimentat diverse solutii pentru ca guasa sa adere la suportul transparent, sa fie sicativa si sa nu se exfolieze dupa multimea de utilizari.  In timpul lucrului, guasa, fie se lipea de foita de protectie dintre acetofane fie crapa in timp ce se usca in clasoarele destinate acestei operatiunui. Solutia ” ideala ” a fost un gen de liqueur Bitter care daca era dozat corespunzator putea fi utilizat cu bune rezultate.Cel care “i-a dat de cap”, problemei a fost conu’ Culai ( scenograful Nicolae Hizan ).
  • Nota speciala. In perioada in care am activat la Buftea, culorile pentru filmul de animatie erau realizate in Laboratorul de Grima si Culori din cadrul Centrului de Productie Cinematografica – Buftea si absolut toate erau de o calitate exceptionala, pornind de la pastilele de acuarela, tuburile de tempera si terminand cu guasa pentru acetofane. ( La conducerea acestui laborator era ing. M. Sufana ).

      Va urma.