STIATI CA PENTRU PRODUCTIA UNUI FILM DE LUNG METRAJ CU ACTORI SE ALOCA UN BUGET DIN CARE SE PUTEAU REALIZA ZECE FILME DE ANIMATIE ?
STIATI CA STUDIOUL “ ANIMAFILM “ A FOST SINGURUL STUDIO CINEMATOGRAFIC DIN ROMANIA CARE S-A AUTOFINANTAT ?
STIATI CA FILMUL DE ANIMATIE ROMANESC A FOST ONORAT CU O MULTIME DE PREMII INTERNE SI INTERNATIONALE, DIN CARE DOAR DISTINCTIILE OFERITE DE UNIUNEA CINEASTILOR DIN ROMANIA INSUMEAZA APROAPE O SUTA
STIATI CA TELEVIZIUNEA ” MINIMAX ” DIN UNGARIA A DIFUZAT NUMEROASE FILME DE ANIMATIE ROMANESTI IN TIMP CE TELEVIZIUNEA NOASTRA NATIONALA LE IGNORA CU OBSTINATIE ?
STIATI CA MAJORITATEA FILMELOR REALIZATE LA “ANIMAFILM ” SE ADRESAU COPIILOR DE LA SAPTE LA SAPTEZECISISAPTE DE ANI ?
NEPOTII SI STRANEPOTII COPIILOR DIN PERIOADA “ANIMAFILM ” NU MAI POT VEDEA FILMELE VARSTEI LOR DATORITA UNOR ADULTI FARA COPILARIE . TRIST.
Cu acest prilej, pentru aducere aminte, postez o noua imagine cu o alta mica parte dintre eroii filmelor noastre. In acelasi timp atasez si o dovada a difuzarii filmelor noastre de catre alte televiziuni.
– STIATI CA IN FILMUL ROMANESC DE ANIMATIE S-AU REALIZAT PESTE 1260 TITLURI DIN CARE – 7 LUNG METRAJE SI 15 SERIALE SI FILME DE CONTINUITATE ?
– STIATI CA LA REALIZAREA LOR AU PARTICIPAT PESTE 800 DE ANGAJATI SI COLABORATORI (cuprinzand scenaristi, regizori, animatori, intermediaristi, conturisti, coloristi, machetisti, scenografi, redactori, operatori imagine, ingineri de sunet, actori, monteuri imagine, etc. , etc., si incheind cu sectorul administrativ ) ?
– STIATI CA DIN TOATA VALUTA INCASATA LA EXPORT DE INTREAGA NOASTRA CINEMATOGRAFIE, 40% A FOST ADUSA DE FILMUL DE ANIMATIE ?
NU CREDETI CA VORBIND DESPRE FILMUL ROMANESC, AR TREBUI AMINTITE SI SURORILE MAI MICI ALE CINEMATOGRAFIEI, FILMUL DE ANIMATIE SI FILMUL DOCUMENTAR ?
Cu acest prilej, pentru aducere aminte, postez o imagine cu o foarte mica parte dintre eroii filmelor noastre.
In 1971 , Lucia Olteanu, este numita nou director gl. iar in 1973, George Anania vine ca director adjunct.
Noile sectii ( diafilm, diapozitive ) aveau si ele nevoie de spatiu si astfel am mai primit o cladire in str. Sf. Ioan nr. 1 ( Pe langa Pta. Unirii ).
In aceasta perioada se hotaraste demolarea unor zone ale cartierului in care ne aflam sediile si astfel am fost dispersati in mai multe locuri .
Se anuntau vremuri negre pentru Animafilm.
Un sediu ne-a fost repartizat pe str. Gabroveni nr. 2, pentru desen animat si diafilm-diapozitiv, ( aici m-am mutat cu echipa ), altul pe str. Franceza Nr. 10, (actualul sediu sau ce a mai ramas din el), pentru filmul de papusi si cartoane decupate si inca un sediu in zona Kogalniceanu, pentru filmare, montaj si sonorizare. Prin plecarea Luciei Olteanu, din 1983 si pana in 1987 George Anania este numit dir. gl. interimar iar din 1987 si pana in decembrie 1989, studioul Animafilm a avut un nou director general, in persoana Mihaelei Vartopeanu. Dupa o crestere semnificativa a productiei, sfarsitul anului 1989 pune capat elanului creator si stradaniile de revigorare a Studioului Animafilm s-au disipat.
Raul fusese deja facut si nu se mai putea indrepta nimic. Incepuse deja sfarsitul .
Dupa 1990, la conducerea studioului s-au succedat o serie de oameni precum; Mioara Ispilat – redactor diafilm-diapozitiv, Ion Manea – regizor, Ion Truica – regizor, Tatiana Apahidean – regizor, etc.. sperandu-se la un miracol care nu s-a mai produs, iar din 1992 si pana azi Manuela Hodor ocupa functia de Manager apoi Director General.
Semnificativa este scaderea, aproape abrupta, a productivitatii.
Pentru edificare prezint pe scurt finalul dramatic al Studioului Animafilm. Singurul studio cinematografic care s-a autofinantat si al carui aport valutar ( 40 % din intreaga valuta adusa din export de intreaga cinematografie ), si asta, in conditiile in care cheltuielile de productie, au fost de circa zece ori mai mici decat costurile aferente filmului jucat, intra in declin. Ramas fara finantare, din anul 2000 studioul nu mai produce nimic si este silit sa-si inchida portile.
DINAMICA PRODUCTIEI – numai film animatie
– Intre 1951 – 1963 – Se realizeaza 95 titluri (circa 7 acte/an )
– Intre 1964 ( anul infiintarii stud. ANIMAFILM ) – si anul 1990 – Se realizeaza 973 titluri (circa 42 titluri / an )
– In 1986 – se realizeaza 60 titluri (57 de desen animat, din care un lung metraj ” Cine rade la urma “, 2 titluri papusi si unul de cartoane decupate ).
– In 1991 se realizeaza 32 titluri
– In 1992 se fac 15 titluri
– In 1993 se mai realizeaza 7 titluri
– In 1994 se face un singur film.
– In 1999 – 1 film
Au fost alaturi de filmul de animatie prin cronicile publicate in presa de specialitate si nu numai, peste de 40 critici de film si ziaristi.
Imi fac datoria colegiala pentru a-i numi aci, prilej de a-mi manifesta intreaga gratitudine, pentru interesul care l-au acordat acestei arte si oamenilor dedicati ei, chiar daca pentru unii e prea tarziu.
Octavian Andronic, Doina Berchina, Simelia Bron,Viorica Bucur, Ion Butnaru,Tudor Caranfil, Calin Caliman,Cristina Corciovescu, Mioara Cremene,Mariana David, Ileana Danalache,Val S.Deleanu, Dana Duma, M.Filip, Niki Georgescu, Florica Ichim, Mihu Ion, Ion Iuga, Ioan Lazar, Cleopatra Lorintiu, Mihail Lupu, Alice Manoiu, Magda Mihailescu, Grid Modorcea, Mircea Mohor, Mihai Nadin, Ion Pasat, Ludmila Patlanjoglu, Horia Patrascu, Elena Petrovici, Bujor Rapeanu,Valerian Sava, Eva Sarbu, Valentin Silvestru, Olivia Sireanu,Tudor Stanescu, Calin Stanculescu, Sandu Stelian, Mircea Stoica, D.I.Suchianu, Atanasie Toma, Niculae Ulieru, Marilena Vulpe.
Nota;
Din prezentarea curenta lipsesc filmele realizate de parintii animatiei romanesti Marin Iorda si Aurel Petrescu, dar filmele lor cu eroii, PACALA si HAPLEA, vor figura totdeauna la inceputul istoriei filmelor de gen din Romania.
Am purces la realizarea acestui istoric, nu din dorinta de a face o analiza a filmelor de animatie romanesti cat din dorinta de a trece in revista pe toti cei care au trait si activat in studioul Animafilm sau au fost alaturi de el, de la nasterea si pana intrarea sa in istorie.
Stiati ca la un moment dat, Dtru. Popescu, a dat dispozitie sa orientam intreaga productie pe filme cu soimii patriei sau pionieri, terminand odata cu “pisicutele si cu soriceii astia “, cum s-a exprimat atunci ?
Daca ar mai fi ramas la conducerea Consiliului Culturii, filmul de animatie ar fi disparut ca gen cinematografic datorita hotararii sale.
Noi aveam datoria sa facem filme cu eroi specifici animatiei si nu sa desenam pionieri si soimi ai patriei. Filmele ” Ciresarii ” realizate de Andrei Blaier si Adrian Petringenaru s-au bucurat de o larga audienta si nu trebuia sa desenam noi eroii imaginati de Constantin Chirita.
Inchei multumind tuturor colegilor care m-au sprijinit in realizarea acestui “aid memoire” iar daca s-au strecurat unele erori sau omisiuni, este numai din vina mea.
Orice completari sunt bine venite, dar trebuia ca cineva sa inceapa. Despre viata din ” fabrica de vise” a animatiei romanesti, pot vorbi la fel de bine si ceilalti implicati, nu numai eu. Este totusi un inceput,chiar daca este inceputul sfarsitului unei povesti frumoase
Filmul de papusi, cartoane decupate si obiecte animate si-a putut desfasura activitatea in bune conditiuni avand si sprijinul nemijlocit al unui colectiv eterogen prin specialitatile insumate, pornind de la constructia decorurilor miniaturale, a eroilor si pana la vestimentatia acestora realizata dintr-o multime variata de materiale.
Au fost situatii cand unei papusi de circa 15 cm inaltime, i se confectiona un costum complet; camasa, itari, ilic, brau, opinci si chiar o caciula de blana de numai 3 cm.
Adevarata munca de bijutieri !
Tehnicieni la atelierul mecanic si de constructii papusi, decoruri si animatie 2 in volum;
Sorin Balogh, Melania Banescu, Constantin Belingher, Ion Berindei , Angelica Bunescu, Stela Costache, Laura Dobre, Ion Eacherd, ing. Serban Hanu, Brandusa Oanca, Octavian Margarit, Alexandru Patrascu, Florica Popescu , Dan Radina, Gheorghe Stoica, Dumitru Tudorache, Florin Toncu, Lucia Vizante,
Preparatori filmare si generice;
Mihai Falcas, Eugen Galateanu, Mihai Gavrilescu, Eugen Gondi, Ion Marinescu, Eugenia Mihaiciuc, Carmen Niculescu, Paul Oprescu, Elena Trandafir, Nina Vlad, Petra Vlad, Constanta Vranceanu,
Proiectionisti
Alexandru Filip, Gelu Florescu, Aristotel Waldman.
Electricieni
Ion Baietz, Ioan Ilis.
Recuziteri;
Ion Balan,Toader Leonte
Sefi productie – animatie, film comanda si diafilm – diapozitive.
Lianos Alcibiade, Maria Andrei, Ecaterina Androne, Magda Bindea, Louisa Boidocan, Maria Bratu, Elena Cetateanu, Silvia Florescu, Ileana Grunspan , Elena Manoila, Constantin Maxim, Michaela Oprescu, Ion Pelz, Dan Popescu, Olga Preda, Florica Sittner, Magda Stefan, Nina Stinghe, Toma Stoichita, Carmen Strujac
Regizori, operatori, asistenti imagine film comanda, ( 6 colaboratori);
Aurel Boian, Dumitru Caranfil, Dan Dadarlad, Mihai Dimitriu, Emerich Ghidali, Tiberiu Ghidali, Lupu Gutmann, Adrian Ianuli, Claudiu Iliut, Alexandru Intorsureanu, Aurel Kostrachevici, Doru Matei, Nicolae Margineanu, Dorin Olaeriu, Tincu Puran, Alexandru Rosianu, Stefan Sandu.
Arriflex
Intr-o pauza la montaj
Redactori la diafilm-diapozitive, fotoreporteri
Radu F. Alexandru, Lia Carabat, Stefania Corpodeanu, Alexandru Criticos, Mariana Geamanu, Lucia Ghergus, Ion Ghituleasa, Mioara Ispilat, Nicolae Ivanov, Cornel Popescu, Savin Sotir, Nicolae Stelorian, Nina Stinghe, Livia Szasz.
Aparat foto Hasselblad
Recuziteri diafilm-diapozitiv; Liviu Craciun, George Cuc., Ion Dobrescu,
Cadre conducere;
Marin Paraianu – dir. gl., Lucia Olteanu – dir gl., Mihaela Virtopeanu – dir. gl., Boris Feltev – dir.adj., George Anania – dir. adj., Aurel Drughian – dir. economic, ing. Gheorghe Cucu – dir. tehnic si de productie, ing. Aurel Popirad – dir. tehnic si de productie, Nicolae Spirescu – contabil sef, Gheorghe Constantinescu – sef serv. productie.
Administrativ, financiar, contabil, transporturi
Lili Alexandrescu, Ioana Amortitu ( Jana ), Nicolae Burst, Jean Coravu, Constantin Cristea, Atena Croitoru, Stelian Croitoru, Victor Deaconu, Cecilia Diaconu, Carmen Dinu, Constantin Filipescu, Alexandru Grozavu, Rodica ( Pusa ) Hatvaludi, Mioara Hatvani, Stefan Halmu , Laurentiu Hodor, Elena Homocea, Coca Ispilat, Alexandru Jilavu, Nana Macovei, Mariana Mihailescu, Calin Nastase, Alexandru Neagu, Felix Olteanu, Constantin Pastuhov, Reghina Parjolea, Coca Popescu,Toma Popescu, Iohan Reisnauer, Ioana Rob, Petre Seimeanu, Mariana Serbanescu, Vasile Stan, Ctin. Stoian, Nicolae Vlad.
In 1964, cand ne-am mutat in Bucuresti, am obtinut drept sediu o fosta scoala anglicana pe str. Olteni la nr. 45, undeva aproape de calea Dudesti. Scoala era dezafectata de mult timp si necesita reparatii serioase. Pentru un timp, eram toti la un loc, atat partea artistica cat si cea tehnico – administrativa. Era cladirea noastra, dar conditiile erau mult sub normele necesare unui studio. (Ex. Sobele de teracota explodau cand aveam mai multa nevoie, grupurile sanitare aratau ca vai de ele, etc., etc ). Cred ca in primavara lui 1965, ne-am mutat provizoriu, “desenul animat” in vila Nicolae Malaxa din aleea Alexandru 38, iar “filmul de papusi si cartoane decupate” undeva pe langa Pta. Kogalniceanu.
vila Nicolae Malaxa
Dupa aproape un an, ne-am intors in str. Olteni 45. Aveam studio. Ateliere spatioase si luminoase, telefon, incalzire, platouri, cabine de montaj si cel mai important lucru, era faptul ca eram impreuna.
In acest sediu, singurul, am fiintat peste zece ani. Tot acolo s-a facut si primul lung metraj din istoria animatiei romanesti( Robinson Crusoe ).
Dotarile la inceput erau minime, un aparat Cinephon pentru filmul de papusi si trei truci verticale, un Eclair , un Debrie si o Ascania pentru desenul animat. In cativa ani studioul se va dota cu trei truci rusesti MF 12, o truca japoneza Seyki(dotata si cu imagine aeriana), o camera TK 4 din Cehoslovacia( cu obiective japoneze ) pentru filmul de papusi si trei mese de montaj Prevost. Sectia de sunet va avea o instalatie de mixaj profesionala Siemens – Klang, compusa dintr-un magnetocord, trei film-fonografe, rotosyn si aparatul de proiectie Bauer pentru mixaje. Sectia sunet a mai fost dotata cu un magnetofon Telefunken si unul unguresc. Pentru efecte speciale, studioul a mai achizitionat un sintetizator Synthi AKS si un reportofon Nagra.
Sala de vizionare a fost tratata fonic iar
cabina de proiectie fusese dotata cu doua aparate Dresden pe 35 mm pentru
proiectiile curente.
Toate aceste dotari ca si urmatoarele, au fost acoperite din exportul filmelor de animatie.
In doar cativa ani, studioul Animafilm isi va diversifica productia, aparand noi sectii:
Sectia Film Comanda – Publicitar si Sectia Diafilm – Diapozitiv.
Asta
presupunea noi dotari.
Astfel sectia ” Film comanda” a fost dotata cu cinci camere Arriflex iar “Diafilm-Diapozitiv”, cu patru aparate foto Hasselblad.
In fata Studioului Animafilm Olteni 45
Avand deja experienta de la Festivalul National al Filmului de Animatie din 1965, cu realizari notorii ale genului si cu autori din vechea ” garda “- Gopo, Bob Calinescu, Olimp Varasteanu sau din noul val, precum Constantin Mustetea si Horia Stefanescu( care si obtine Premiul I cu filmul ” Gura lumii “), Marin Paraianu pregatea deja viitorul animatiei autohtone, ridicand stacheta calitatii mai sus.
In acest sens, in anul 1966 , prin
stradaniile sale, se deschid pentru prima data, portile catre lumea animatiei
mondiale.
Avand drept MOTTO – ” Imaginatia omului in serviciul umanitatii “ are loc intre 24 – 28 iunie , la Mamaia, I-ul FESTIVAL INTERNATIONAL AL FILMULUI DE ANIMATIE “PELICANUL DE AUR”, ocazie cu care animatorii romani se alatura numelor deja consacrate al genului precum – Walerian Borowczyk, Bruno Bozzetto, Doniu Donev, Ivan Ivannov -Vano, MC Laren, Jan Lenica, Boris Stepantsev, Jiri Trnka, Dusan Vukotic, Ante Zaninovic, etc., etc. Vukotic fiind chiar castigatorul unui OSCAR pentru filmul – ” ERSATZ “.
Deviza Festivalului international de la Mamaia
Prima editie a Festivalului aduce si primele trofee – PELICANUL de ARGINT pentru filmul ” Picatura ” de Sabin Balasa iar Gopo, pentru ” Amprenta ” obtine PREMIUL JURIULUI.
La cel de-al II-lea festival, tinut in 1968,
Filmul de papusi ” Prostia omeneasca ” realizat de George Sibianu,
obtine PELICANUL DE AUR, iar Balasa, cu filmul ” Valul ” confirma
ascensiunea sa, obtinand un alt PELICAN de ARGINT .
In 1970, ultimul festival international organizat de studioul Animafilm, la Mamaia, il are ca laureat cu PELICANUL de ARGINT, pe Adrian Petringenaru pentru filmul ” In padurea lui Ion “. Odata cu inlocuirea lui Marin Paraianu de la conducerea studioului, la jumatatea anului 1971, inceteaza si organizarea festivalului international de la Mamaia.
Ca unul care a trait o buna parte din istoria filmului romanesc de animatie, m-am
gandit ca in memoria celor care au faurit,” fotograma cu fotograma ”
vise pentru toate varstele, sa incerc o scurta incursiune in lumea lor,
pomenindu-le in acest compendiu, doar numele si activitatea desfasurata in
timp.
Contactul fizic cu filmul de animatie a
inceput, la propriu, in anul 1961, cand in urma absolvirii cursurilor de
animatie initiate de Centrul de Productie Cinematografica – Buftea, am fost
angajat alaturi de alti doi colegi, Virgil Mocanu si Adrian Nicolau, in sectia
de animatie a C.P.C.
Anul
de referinta al acestei scurte istorii, este si anul angajarii mele, iar
informatiile pe care le voi posta sunt fie traite, fie cunoscute direct de la
surse.
Intrucat, in perioada premergatoare infiintarii studioului Animafilm, au fot realizate filme ai caror autori nu au participat din diferite motive si la acest important eveniment al animatiei romanesti, numele lor se vor regasi, totusi, in postarile mele, la activitatile realizatorilor.
Perioada 1961- 1964
Centrul de Productie Cinematografica( C.P.C. ) – Buftea
STUDIOUL CINEMATOGRAFIC BUCURESTI
In 1961, in cadrul C.P.C. Buftea, Sectia Animatie era o sectie printre celelalte( sunet-montaj, constructii decor, filmari combinate, etc. ) si era condusa de Michaela Oprescu.
Desenul animat ocupa cateva camere in Platoul de Filmari Combinate, chiar langa Laboratorul de Prelucrare a peliculei. In cele cateva incaperi, se aflau echipele de filmare cu personalul aferent si doua mici platouri pentru trucile sectiei. Operatiile de montaj – sonorizare se realizau la Ton – Studio si tot acolo aveau loc vizionarile materialelor. Filmul de papusi, in afara de spatiul repartizat in aceeasi cladire cu Sectia Constructii Decor a filmului jucat, mai beneficiau de un mic spatiu la Studioul Tomis de pe Calea Calarasi, aproape de biserica Sfanta Vineri. Tot acolo aveau loc repetitiile Orchestrei Cinematografiei.
Nota. In aceasta cladire am inregistrat muzica lui Radu Serban la filmul “Greierele si Furnica”.
In 1962 Sectia ANIMATIE se separa in Grupa DESEN ANIMAT condusa de Ecaterina Androne si Grupa PAPUSI- CARTOANE DECUPATE condusa de Michaela Oprescu.
In acea perioada, Marin Paraianu era unul dintre
directorii Studioului Cinematografic Bucuresti.
El a avut ideea infiintarii unui studio independent de Studioul Bucuresti si a gasit sprijinul neprecupetit si hotarator al Academicianului Prof. Dr. Mihnea Gheorghiu, Presedinte al Consiliului Cinematografiei in acea vreme,( 1963 – 1965 ).
Profitand ca Gopo fusese laureat cu Palme d’Or la Cannes si deci o garantie ca animatia romaneasca avea resurse pentru a se putea dezvolta independent de filmul jucat, Marin Paraianu gaseste intelegere la factorii decizionali si prin aprobarea obtinuta la 15 iulie 1964, pune prima “caramida” la infiintarea intaiului studio de animatie romanesc, ANIMAFILM.
Firma Studioului Animafilm
Serviciul productie era alcatuit pentru inceput din creatorii ambelor grupe de animatie, si personalul aferent; – Regizori, animatori, intermediaristi, scenografi, asistenti regie, conturisti si coloristi. Lor li se adauga, operatorii imagine – Rad Codrean si Constantin Iscrulescu, ing. sunet – Ion Vartosu, monteuri – Sonia Georgescu si Elisabeta Vasilescu, redactorii – Lora Herescu, Teofil Popescu si Watzlaw Stukas, tehnicieni constructii papusi si decoruri – Constantin Belingher, Ion Eacherd, Florica Popescu si Dumitru Tudorache, preparator filmare probe – Mihai Falcas, recuziteri – Ion Balan si Toader Leonte.
La infiintarea Studioului ANIMAFILM in 1964 si mutarea la Bucuresti, apare si prima schema de organizare;
– Marin Paraianu – Director General
– Boris Feltev – Director Adjunct si de Productie
– Aurel Drughian – Director Economic
– Gheorghe Cucu – Director Tehnic
Dupa cativa ani, prin imbolnavirea si apoi pensionarea directorului Ghe. Cucu, locul acestuia este luat de ing. Aurel Popirad.
– Nicolae Spirescu – Contabil Sef
– Gheorghe Constantinescu – Sef Serviciu Productie
Ieri, in ziua in care fostul nostru coleg, regizorul ZENO BOGDANESCU era condus pe ultimul sau drum, destinul a lovit din nou in animatia romaneasca.
Tot ieri, un alt fost coleg, ing. GEORGE PURCAREA a fost luat dintre noi si alaturat celorlalti in marea echipa a spiritelor fauritorilor de vise.
Ing. George Purcarea
Membru al asociatiei Realizatorilor de Montaj si Sunet din UNIUNEA CINEASTILOR din Romania , Inginer cu multiple valente, profesionist excelent si bun coleg, George Purcarea si-a indreptat atentia catre zona realizarii coloanelor sonore in filmul romanesc de animatie si documentar. Prin disparitia sa, George Purcarea ne va priva de spiritul sau tonic si umorul sau vesnic reconfortant.
La revedere drag coleg si prieten.
Toti fostii sai colegi, suntem alaturi de familia indurerata si-i transmitem intreaga noastra compasiune.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.
Trupul neinsufletit va fi depus LUNI 10 FEBR. ora 11 la capela bisericii IANCU NOU ( fosta
Balaneanu ) din Sos. Mihai Bravu 117 – 119 – intre Piata Iancului si Vatra
Luminoasa.
Slujba religioasa va avea loc MARTI 11 FEBR. la ora 10,30 iar inhumarea la ora 12 in cimitirul din curtea bisericii IANCU NOU.
Pentru relatii suplimentare persoana de contact- Dna Luiza Ciolac tel. 0787 885 856
Cum de
cele mai multe ori, pentru sonorizare se foloseau 3 si chiar mai multe benzi de
sunet ( pentru efecte, muzica, dialoguri, etc. ). toate aceste benzi erau
transpuse pe o singura banda magnetica de 35 mm ( Mixajul ) in asa fel incat la
ascultarea acesteia puteam auzi toate sunetele si zgomotele montate ( coloana
sonora ).
Benzile de 17,5 mm. latime, erau ” incarcate ” in film-fonografe si se copiau sincron in timpul mixajului pe o singura banda. Daca erau mai multe benzi decat film-fonografe ( noi aveam trei ), se faceau atatea copieri pana se obtinea mixajul definitiv pe o singura banda lata de 35 mm.
film fonograf
In timpul
mixajului, inginerul de sunet, tinand seama de indicatiile regizorului era
atent la un corect echilibru sonor evitand distorsiuni nedorite ale sunetului,
atenuand, intarind sau subliniind cu efecte ,produse de mixer, anumite sunete .
De exemplu, daca intr-un loc muzica sau efectele sonore erau prea puternice, “
acoperind “ dialogul, inginerul de sunet “cobora” benzile zgomotoase,
“ridicand” banda cu dialoguri, protejand astfel inteligibilitatea acestora din
urma, sau unele sunete erau reverberate in functie de necesitati. La aceasta
operatiune erau invitati uneori, monteuza si regizorul muzical.
Odata
mixajul terminat urma faza aprobarii.
Intai in
studiou, unde directorul si consiliul artistic vedeau filmul. Daca nu erau probleme, filmul era trimis la Consiliul
Culturii pentru avizarea oficiala.
Filmul
era vizionat in faza de doua benzi ( IMAGINEA + MIXAJUL SUNETULUI )
Dupa
aprobarea primita de la Consiliul Culturii, se incepea montarea negativului de
catre MONTEUZA NEGATIV.
Nota. Pelicula negativa avea imprimata pe una
din margini, o numerotare crescatoare din 16 in
16 fotograme cu cate o cifra. Dupa developare, prin copiere acestea se
regaseau pe pozitiv, astfel incat, de exemplu; cifrei 12.376 ii corespundea
aceeasi imagine si in negativ si in pozitiv. Monteuza negativ urmarea cifrele
fotogramelor din pozitiv si unde era o taietura, exact in acelasi loc taia
negativul si il lipea de urmatoarea scena. In final, prin suprapunere,
imaginile corespundeau de la prima pana la ultima fotograma pe ambele pelicule.
Nota.
Scenele copiei de lucru pozitive erau ” lipite ” una dupa alta cu
ajutorul scociului transparent,( pentru eventuale interventii in imagine ), iar
la montajul negativ se folosea lipirea lor cu acetona, considerandu-se
operatiunea ca fiind definitiva.
Negativul montat si sunetul mixat mergeau
la LABORATOR unde dupa TRANSPUNEREA OPTICA a mixajului, acesta impreuna cu
negativul erau copiate si se obtinea o prima COPIE POZITIVA ( imagine cu sunet
). Restul operatiunilor, etalonajul, copiile internegative si interpozitive,
etc. nu mai tineau de preocuparile realizatorilor, fiind o chestiune de
distributie a producatorului. Pe atunci, ROMANIAFILM.
Nota suplimentara pentru filmul de desen animat.
Asistentii de regie, conturistii,
coloristii si operatorii truca cu asistentii lor, in timpul manipularii
acetofanelor, purtau manusi subtiri de bumbac pentru a evita orice amprentare
nedorita ce putea crea eventuale reflexe parazite in timpul filmarii.
In general, acesta era fluxul tehnologic al filmului de animatie in perioada existentei Studioului ANIMAFILM.
De aici
incolo, fluxul tehnologic este identic pentru toate genurile de animatie.
Pelicula filmata ( NEGATIVUL ) era trimisa la LABORATOR, unde era
DEVELOPATA si returnata studioului impreuna cu o COPIE POZITIVA COLOR de lucru. MONTEUZA, asistata de regizor, incepea impartirea
scenelor filmului, dupa identificarea clachetelor cu titlul filmului si numarul
scenei filmate .
Se
incepea insirarea scenelor conform ordinei din story-board , “in general” Sc.
1, Sc, 2,…..etc., pana la ultima scena a filmului. Am spus insirarea scenelor
“in general”, dar ordinea finala a
scenelor o stabilea regizorul. El hotara
inversarea, alternarea, scurtarea si chiar eliminarea unor scene daca nu
corespundeau viziunii pe care o avea
asupra intregului film. Acesta este montajul imaginii pozitive.
Nota. La filmarea color, pentru economie de timp si
pastrarea decorului in buna stare, se obisnuia atunci cand un decor era prezent
in mai multe scene, acestea sa fie filmate in continuare conform indicatiilor pentru
fiecare, identificandu-le prin clachete.
Ex. Pe decorul scenei 5 se filmau si scenele 23, 31, 32, 46 si 70 urmand
ca la montaj, fiecare sa fie inserata la locul ei conform story-board-ului.
Faza urmatoare era SONORIZAREA.
Din
motive economice, banda magnetica de 35 mm ( aceeasi latime cu pelicula de film
) era taiata in lungime, obtinandu-se doua benzi de 17,5 mm.
Din laborator se procura pelicula (material compromis tehnic, Blank sau resturi de la filme diverse, de regula de la filmul jucat ) si se proceda la fel ca la banda magnetica, taindu-se in lungime si obtinandu-se in final bobine cu latime de 17,5 mm – asa zisa LINISTE .
Acest
lucru insemna ca aceasta banda ( pelicula ) in sine nu putea fi folosita sonor ci doar pentru impanare cu portiuni de
banda magnetica inregistrate cu efecte, dialoguri sau muzica, la intregul film.
Pentru
aceasta operatiune, regizorul apela la INGINERUL DE SUNET.
Acesta,
putea solicita ajutorul unui REGIZOR MUZICAL in cazul aranjamentelor muzicale,
sau RUMORISTILOR (creatori de efecte sonore) , daca din fonoteca lipseau
efectele solicitate de catre regizor) si ajutat de monteuza “impana” benzile de
LINISTE cu muzica, zgomote, efecte div., pe toata lungimea filmului.
In
cazuri de exceptie, cand filmul avea dialoguri, acestea trebuiau inregistrate
intr-un studiou special iar operatiunea de POST-SINCRONIZARE, solicita actorii
sa dea replicile eroilor din film in SINCRON cu miscarea buzelor personajelor ( lip-sinc ), la aceasta
operatiune participand REGIZORUL, INGINERUL DE SUNET, MONTEUZA, si bine-nteles ACTORII.
Benzile
inregistrate, erau montate apoi sincron cu buclele de imagine respective in
locurile stabilite in film.
Daca se
apela la un COMPOZITOR pentru a scrie muzica filmului, de regula, dupa o
discutie si o vizionare a materialului filmat, compozitorul cronometra
secvente, cauta sincroane, masuri muzicale, etc., apoi isi incepea munca.
Cand
muzica era gata si putea fi ascultata apela la regizor pentru o prima auditie.
Daca era cazul, se faceau
observatii, corecturi pana cand
totul era OK. Dupa aprobare,muzica era transpusa pe banda magnetica
profesionala ( cu perforatii identice ca la imagine ), apoi inginerul de sunet
sau monteuza monta ( insira ) muzica si o prezenta regizorului.
Nota. In
marile studiouri, muzica era “scrisa” inainte de inceperea animatiei.
Erau descifrate sincroanele si transpuse pe listele de expunere de la inceputul
si pana la sfarsitul animatiei. Acelasi lucru se facea si pentru DIALOGURI, ele
fiind preinregistrate, descifrate pe consoane, vocale si durata in
fonograme/fotograme pentru fiecare sunet, apoi inmanate animatorilor odata cu
Lay-out-ul pentru a realiza LIP-SINC-ul, (sincronizarea animarii buzelor
eroilor cu sunetele pronuntate).
Rolul INTERMEDIARISTULUI era acela de a completa cu desene spatiile dintre capetele stilizate conform schemelor stabilite de animator. In final miscarea putea fi urmarita suprapunand desenele, ele aratand ca un evantai sau o diagrama, in care vedeam toate personajele in desfasurarea miscarii.
capete animatie
Animatia realizata de acestia era apoi
controlata de ASISTENTUL de REGIE ( functie doar la filmul de desen
animat ). Odata controlata, animatia pe calc / hartie, era filmata la truka ,
pe o pelicula alb/negru cu contrast mare obtinandu-se PROBELE de MISCARE ( Line
Test ), care erau vizionate direct in negativ ( desenele in creion aparand albe
pe un fond inchis )
Astfel
membrii echipei ( regizor,animatori, intermediaristi, stilizatori si asistentul
de regie ) luau contact pentru prima data cu faptul artistic (miscarea
eroilor).
Regizorul facea recomandari iar scenele aprobate erau preluate de asistent, controlate si trimise in sectia de CONTUR pentru copierea lor pe acetofan ( o folie din plastic de circa 0, 15 – 0,17 mm . grosime, speciala pentru filmul de desen animat )
acetofan contur
Dupa conturarea scenelor si verificarea
lor de catre asistentul de regie, erau predate sectiei de CULOARE unde erau
colorate conform tipajelor stabilite.
culoare
Nota. Colorarea se facea pe verso-ul acetofanului
pentru a se pastra detaliile desenului.
Dupa
colorare, desenele erau din nou controlate pentru a se depista eventuale erori.
In tot acest timp SCENOGRAFUL realiza decorurile
conform cu Lay-out-ul si cu indicatiile regizorului.
Odata
terminata colorarea acetofanelor, se incepea FILMAREA COLOR.
OPERATORUL, cu story-board-ul alaturi, incepea filmarea la truka verticala
a scenelor cu celuloidele colorate impreuna cu decorurile aferente.
Trucile pentru desen animat erau prevazute cu
peg-bar-uri ( semne de lucru ) identice cu cele folosite de animatori,
intermediaristi, conturisti si asistenti.
La
filmare participa regizorul care impreuna cu operatorul, stabileau conditiile
filmarii ( cadraje, miscari de aparat, efecte cinematografice gen, fondu-uri,
inlantuiri, etc. )
La
inceputul fiecarei scene, operatorul,
filma cateva fotograme cu clacheta filmului respectiv si numarul scenei.
Aceasta operatiune era necesara pentru identificarea fiecarei scene din film
atunci cand se ajungea la montaj.
La filmele de papusi, obiecte, etc.,
odata cu inceperea FILMARII color la truka orizontala, incepea si ANIMATIA.
animatorul miscand “personajul” ( papusi, obiecte, etc. ) in decorul
tridimensional realizat, dupa schitele scenografului, in atelierul de
constructii decor si machete.
Nota. La filmul de papusi si obiecte animate
“personajele” filmului erau
tridimensionale identice cu cele prezentate la intrarea in productie.
Materialele folosite era foarte diverse; lemn de balsa,pluta, polystyren
expandat, latex, styplex, plastilina, lemn, lana, placaj, coceni de porumb, papier marche, piatra,
sticla si pana la ace cu gamalie, tutun etc., practic orice material care
participa sub o forma sau alta la realizarea animatiei. In ultima perioada, membrele papusilor se
confectionau din sarma de plumb rasucita din patru – cinci fire groase de circa
1 mm. fiecare). Motivul era acela ca in timpul animarii, personajul trebuia sa
faca fata multiplelor deformari, sa ramana nemiscat pentru a fi filmat si sa
fie usor de manevrat. Asa s-a ajuns la sarma de plumb. Cele din alte materiale,
ca fier sau cupru, se rupeau des si papusa trebuia refacuta.Papusile, erau apoi
imbracate in diverse materiale textile, unele chiar crosetate pe masura. In
functie de plastica filmului, decorurile se realizau din diferite materiale,
sub forma de machete liliputane si colorate in functie de cerinte.
Nota. La filmul de cartoane decupate, se decalcau
desenele pe carton ( precum cel folosit pentru dosare ), se colorau pe o parte,
se decupau iar pe partea opusa celei
colorate, se vopseau cu negru mat. Aceasta opertatiune era necesara pentru
faptul ca personajele animate erau asezate, la filmarea cu truca orizontala, pe
un cristal prin care se vedeau decorurile din planul secund si daca nu erau
vopsite cu negru, se reflectau in acel cristal, lucru inacceptabil.
