Desene animate | Blogul regizorului Victor Antonescu

ANIMAFILM – SCURT ISTORIC STATISTIC -2

Perioada 1964 – 1999

In 1964, cand ne-am mutat in Bucuresti, am obtinut drept sediu o fosta scoala anglicana pe str. Olteni la nr. 45, undeva aproape de calea Dudesti. Scoala era dezafectata de mult timp si necesita reparatii serioase. Pentru un timp, eram toti la un loc, atat partea artistica cat si cea tehnico – administrativa. Era cladirea noastra, dar conditiile erau mult sub normele necesare unui studio. (Ex. Sobele de teracota explodau cand aveam mai multa nevoie, grupurile sanitare aratau ca vai de ele, etc., etc ). Cred ca in primavara lui 1965, ne-am mutat provizoriu, “desenul animat” in vila Nicolae Malaxa din aleea Alexandru 38, iar “filmul de papusi si cartoane decupate” undeva pe langa Pta. Kogalniceanu.

Dupa aproape un an, ne-am intors in str. Olteni 45. Aveam studio. Ateliere spatioase si luminoase, telefon, incalzire, platouri, cabine de montaj si cel mai important lucru, era faptul ca eram impreuna.

In acest sediu, singurul, am fiintat peste zece ani. Tot acolo s-a facut si primul lung metraj din istoria animatiei romanesti( Robinson Crusoe ).

Dotarile la inceput erau minime, un aparat Cinephon pentru filmul de papusi si trei truci verticale, un Eclair , un Debrie si o Ascania pentru desenul animat. In cativa ani studioul se va dota cu trei truci rusesti MF 12, o truca japoneza Seyki(dotata si cu imagine aeriana), o camera TK 4 din Cehoslovacia( cu obiective japoneze ) pentru filmul de papusi si trei mese de montaj Prevost. Sectia de sunet va avea o instalatie de mixaj profesionala Siemens – Klang, compusa dintr-un magnetocord, trei film-fonografe, rotosyn si aparatul de proiectie Bauer pentru mixaje. Sectia sunet a mai fost dotata cu un magnetofon Telefunken si unul unguresc. Pentru efecte speciale, studioul a mai achizitionat un sintetizator Synthi AKS si un reportofon Nagra.

Sala de vizionare a fost tratata fonic iar cabina de proiectie fusese dotata cu doua aparate Dresden pe 35 mm pentru proiectiile curente.

Toate aceste dotari ca si urmatoarele, au fost acoperite din exportul filmelor de animatie.

In doar cativa ani, studioul Animafilm isi va diversifica productia, aparand noi sectii:

Sectia Film Comanda – Publicitar si Sectia Diafilm – Diapozitiv.

Asta presupunea noi dotari.

Astfel sectia ” Film comanda” a fost dotata cu cinci camere Arriflex iar “Diafilm-Diapozitiv”, cu patru aparate foto Hasselblad.

Avand deja experienta de la Festivalul National al Filmului de Animatie din 1965, cu realizari notorii ale genului si cu autori din vechea ” garda “- Gopo, Bob Calinescu, Olimp Varasteanu sau din noul val, precum Constantin Mustetea si Horia Stefanescu( care si obtine Premiul I cu filmul ” Gura lumii “), Marin Paraianu pregatea deja viitorul animatiei autohtone, ridicand stacheta calitatii mai sus.

In acest sens, in anul 1966 , prin stradaniile sale, se deschid pentru prima data, portile catre lumea animatiei mondiale.

Avand drept MOTTO – ” Imaginatia omului in serviciul umanitatii “ are loc intre 24 – 28 iunie , la Mamaia, I-ul FESTIVAL INTERNATIONAL AL FILMULUI DE ANIMATIE “PELICANUL DE AUR”, ocazie cu care animatorii romani se alatura numelor deja consacrate al genului precum – Walerian Borowczyk, Bruno Bozzetto, Doniu Donev, Ivan Ivannov -Vano, MC Laren, Jan Lenica, Boris Stepantsev, Jiri Trnka, Dusan Vukotic, Ante Zaninovic, etc., etc. Vukotic fiind chiar castigatorul unui OSCAR pentru filmul – ” ERSATZ “.

Deviza Festivalului international de la Mamaia

Prima editie a Festivalului aduce si primele trofee – PELICANUL de ARGINT pentru filmul ” Picatura ” de Sabin Balasa iar Gopo, pentru ” Amprenta ” obtine PREMIUL JURIULUI.

La cel de-al II-lea festival, tinut in 1968, Filmul de papusi ” Prostia omeneasca ” realizat de George Sibianu, obtine PELICANUL DE AUR, iar Balasa, cu filmul ” Valul ” confirma ascensiunea sa, obtinand un alt PELICAN de ARGINT .

In 1970, ultimul festival international organizat de studioul Animafilm, la Mamaia, il are ca laureat cu PELICANUL de ARGINT, pe Adrian Petringenaru pentru filmul ” In padurea lui Ion “. Odata cu inlocuirea lui Marin Paraianu de la conducerea studioului, la jumatatea anului 1971, inceteaza si organizarea festivalului international de la Mamaia.

Logo festivalul de la Mamaia

ANIMAFILM – SCURT ISTORIC STATISTIC -1

ANIMATIA ROMANEASCA – IN MEMORIAM

Ca unul care a trait o buna parte din istoria filmului romanesc de animatie, m-am gandit ca in memoria celor care au faurit,” fotograma cu fotograma ” vise pentru toate varstele, sa incerc o scurta incursiune in lumea lor, pomenindu-le in acest compendiu, doar numele si activitatea desfasurata in timp.

Contactul fizic cu filmul de animatie a inceput, la propriu, in anul 1961, cand in urma absolvirii cursurilor de animatie initiate de Centrul de Productie Cinematografica – Buftea, am fost angajat alaturi de alti doi colegi, Virgil Mocanu si Adrian Nicolau, in sectia de animatie a C.P.C.

Anul de referinta al acestei scurte istorii, este si anul angajarii mele, iar informatiile pe care le voi posta sunt fie traite, fie cunoscute direct de la surse.

Intrucat, in perioada premergatoare infiintarii studioului Animafilm, au fot realizate filme ai caror autori nu au participat din diferite motive si la acest important eveniment al animatiei romanesti, numele lor se vor regasi, totusi, in postarile mele, la activitatile realizatorilor.

Perioada 1961- 1964

Centrul de Productie Cinematografica( C.P.C. ) – Buftea

STUDIOUL CINEMATOGRAFIC BUCURESTI

In 1961, in cadrul C.P.C. Buftea, Sectia Animatie era o sectie printre celelalte( sunet-montaj, constructii decor, filmari combinate, etc. ) si era condusa de Michaela Oprescu.

Desenul animat ocupa cateva camere in Platoul de Filmari Combinate, chiar langa Laboratorul de Prelucrare a peliculei. In cele cateva incaperi, se aflau echipele de filmare cu personalul aferent si doua mici platouri pentru trucile sectiei. Operatiile de montaj – sonorizare se realizau la Ton – Studio si tot acolo aveau loc vizionarile materialelor. Filmul de papusi, in afara de spatiul repartizat in aceeasi cladire cu Sectia Constructii Decor a filmului jucat, mai beneficiau de un mic spatiu la Studioul Tomis de pe Calea Calarasi, aproape de biserica Sfanta Vineri. Tot acolo aveau loc repetitiile Orchestrei Cinematografiei.

Nota. In aceasta cladire am inregistrat muzica lui Radu Serban la filmul “Greierele si Furnica”.

In 1962 Sectia ANIMATIE se separa in Grupa DESEN ANIMAT condusa de Ecaterina Androne si Grupa PAPUSI- CARTOANE DECUPATE condusa de Michaela Oprescu.

In acea perioada, Marin Paraianu era unul dintre directorii Studioului Cinematografic Bucuresti.

El a avut ideea infiintarii unui studio independent de Studioul Bucuresti si a gasit sprijinul neprecupetit si hotarator al Academicianului Prof. Dr. Mihnea Gheorghiu, Presedinte al Consiliului Cinematografiei in acea vreme,( 1963 – 1965 ).

Profitand ca Gopo fusese laureat cu Palme d’Or la Cannes si deci o garantie ca animatia romaneasca avea resurse pentru a se putea dezvolta independent de filmul jucat, Marin Paraianu gaseste intelegere la factorii decizionali si prin aprobarea obtinuta la 15 iulie 1964, pune prima “caramida” la infiintarea intaiului studio de animatie romanesc, ANIMAFILM.

Serviciul productie era alcatuit pentru inceput din creatorii ambelor grupe de animatie, si personalul aferent; – Regizori, animatori, intermediaristi, scenografi, asistenti regie, conturisti si coloristi. Lor li se adauga, operatorii imagine – Rad Codrean si Constantin Iscrulescu, ing. sunet – Ion Vartosu, monteuri – Sonia Georgescu si Elisabeta Vasilescu, redactorii – Lora Herescu, Teofil Popescu si Watzlaw Stukas, tehnicieni constructii papusi si decoruri – Constantin Belingher, Ion Eacherd, Florica Popescu si Dumitru Tudorache, preparator filmare probe – Mihai Falcas, recuziteri – Ion Balan si Toader Leonte.

La infiintarea Studioului ANIMAFILM in 1964 si mutarea la Bucuresti, apare si prima schema de organizare;

– Marin Paraianu – Director General

– Boris Feltev – Director Adjunct si de Productie

– Aurel Drughian – Director Economic

– Gheorghe Cucu – Director Tehnic

Dupa cativa ani, prin imbolnavirea si apoi pensionarea directorului Ghe. Cucu, locul acestuia este luat de ing. Aurel Popirad.

– Nicolae Spirescu – Contabil Sef

– Gheorghe Constantinescu – Sef Serviciu Productie

Buftea 1963

Parintele Studioului Animafilm

INCEPUT TRIST IN NOUL AN PENTRU ANIMATIA ROMANEASCA

Ieri, in ziua in care fostul nostru coleg, regizorul ZENO BOGDANESCU era condus pe ultimul sau drum, destinul a lovit din nou in animatia romaneasca.

Tot ieri, un alt fost coleg, ing. GEORGE PURCAREA a fost luat dintre noi si alaturat celorlalti in marea echipa a spiritelor fauritorilor de vise.

Membru al asociatiei Realizatorilor de Montaj si Sunet din UNIUNEA CINEASTILOR din Romania , Inginer cu multiple valente, profesionist excelent si bun coleg, George Purcarea si-a indreptat atentia catre zona realizarii coloanelor sonore in filmul romanesc de animatie si documentar. Prin disparitia sa, George Purcarea ne va priva de spiritul sau tonic si umorul sau vesnic reconfortant.

La revedere drag coleg si prieten.

Toti fostii sai colegi, suntem alaturi de familia indurerata si-i transmitem intreaga noastra compasiune.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.

Trupul neinsufletit va fi depus LUNI 10 FEBR. ora 11 la capela bisericii IANCU NOU ( fosta Balaneanu ) din Sos. Mihai Bravu 117 – 119 – intre Piata Iancului si Vatra Luminoasa.

Slujba religioasa va avea loc MARTI 11 FEBR. la ora 10,30 iar inhumarea la ora 12 in cimitirul din curtea bisericii IANCU NOU.

Pentru relatii suplimentare persoana de contact- Dna Luiza Ciolac tel. 0787 885 856

FLUXUL TEHNOLOGIC AL FILMULUI DE ANIMATIE PE INTELESUL TUTUROR -5-

– PERIOADA ANIMAFILM –

Urmatoarea operatiune – MIXAJUL.

Cum de cele mai multe ori, pentru sonorizare se foloseau 3 si chiar mai multe benzi de sunet ( pentru efecte, muzica, dialoguri, etc. ). toate aceste benzi erau transpuse pe o singura banda magnetica de 35 mm ( Mixajul ) in asa fel incat la ascultarea acesteia puteam auzi toate sunetele si zgomotele montate ( coloana sonora ).

Benzile de 17,5 mm. latime, erau ” incarcate ” in film-fonografe si se copiau sincron in timpul mixajului pe o singura banda. Daca erau mai multe benzi decat film-fonografe ( noi aveam trei ), se faceau atatea copieri pana se obtinea mixajul definitiv pe o singura banda lata de 35 mm.

In timpul mixajului, inginerul de sunet, tinand seama de indicatiile regizorului era atent la un corect echilibru sonor evitand distorsiuni nedorite ale sunetului, atenuand, intarind sau subliniind cu efecte ,produse de mixer, anumite sunete . De exemplu, daca intr-un loc muzica sau efectele sonore erau prea puternice, “ acoperind “ dialogul, inginerul de sunet “cobora” benzile zgomotoase, “ridicand” banda cu dialoguri, protejand astfel inteligibilitatea acestora din urma, sau unele sunete erau reverberate in functie de necesitati. La aceasta operatiune erau invitati uneori, monteuza si regizorul muzical.

Odata mixajul terminat urma faza aprobarii.

Intai in studiou, unde directorul si consiliul artistic vedeau filmul. Daca nu erau probleme, filmul era trimis la Consiliul Culturii pentru avizarea oficiala.

Filmul era vizionat in faza de doua benzi ( IMAGINEA + MIXAJUL SUNETULUI )

Dupa aprobarea primita de la Consiliul Culturii, se incepea montarea negativului de catre MONTEUZA NEGATIV.

Nota. Pelicula negativa avea imprimata pe una din margini, o numerotare crescatoare din 16 in 16 fotograme cu cate o cifra. Dupa developare, prin copiere acestea se regaseau pe pozitiv, astfel incat, de exemplu; cifrei 12.376 ii corespundea aceeasi imagine si in negativ si in pozitiv. Monteuza negativ urmarea cifrele fotogramelor din pozitiv si unde era o taietura, exact in acelasi loc taia negativul si il lipea de urmatoarea scena. In final, prin suprapunere, imaginile corespundeau de la prima pana la ultima fotograma pe ambele pelicule.
Nota. Scenele copiei de lucru pozitive erau ” lipite ” una dupa alta cu ajutorul scociului transparent,( pentru eventuale interventii in imagine ), iar la montajul negativ se folosea lipirea lor cu acetona, considerandu-se operatiunea ca fiind definitiva.

Negativul montat si sunetul mixat mergeau la LABORATOR unde dupa TRANSPUNEREA OPTICA a mixajului, acesta impreuna cu negativul erau copiate si se obtinea o prima COPIE POZITIVA ( imagine cu sunet ). Restul operatiunilor, etalonajul, copiile internegative si interpozitive, etc. nu mai tineau de preocuparile realizatorilor, fiind o chestiune de distributie a producatorului. Pe atunci, ROMANIAFILM.

Nota suplimentara pentru filmul de desen animat.

Asistentii de regie, conturistii, coloristii si operatorii truca cu asistentii lor, in timpul manipularii acetofanelor, purtau manusi subtiri de bumbac pentru a evita orice amprentare nedorita ce putea crea eventuale reflexe parazite in timpul filmarii.

In general, acesta era fluxul tehnologic al filmului de animatie in perioada existentei Studioului ANIMAFILM.

Sfarsit

FLUXUL TEHNOLOGIC AL FILMULUI DE ANIMATIE PE INTELESUL TUTUROR-4-

– PERIOADA ANIMAFILM –

Partea patra

De aici incolo, fluxul tehnologic este identic pentru toate genurile de animatie.

Pelicula filmata ( NEGATIVUL ) era trimisa la LABORATOR, unde era DEVELOPATA si returnata studioului impreuna cu o COPIE POZITIVA COLOR de lucru. MONTEUZA, asistata de regizor, incepea impartirea scenelor filmului, dupa identificarea clachetelor cu titlul filmului si numarul scenei filmate .

Se incepea insirarea scenelor conform ordinei din story-board , “in general” Sc. 1, Sc, 2,…..etc., pana la ultima scena a filmului. Am spus insirarea scenelor “in general”, dar ordinea finala a scenelor o stabilea regizorul. El hotara inversarea, alternarea, scurtarea si chiar eliminarea unor scene daca nu corespundeau viziunii pe care o avea asupra intregului film. Acesta este montajul imaginii pozitive.

Nota. La filmarea color, pentru economie de timp si pastrarea decorului in buna stare, se obisnuia atunci cand un decor era prezent in mai multe scene, acestea sa fie filmate in continuare conform indicatiilor pentru fiecare, identificandu-le prin clachete. Ex. Pe decorul scenei 5 se filmau si scenele 23, 31, 32, 46 si 70 urmand ca la montaj, fiecare sa fie inserata la locul ei conform story-board-ului.

Faza urmatoare era SONORIZAREA.

Din motive economice, banda magnetica de 35 mm ( aceeasi latime cu pelicula de film ) era taiata in lungime, obtinandu-se doua benzi de 17,5 mm.

Din laborator se procura pelicula (material compromis tehnic, Blank sau resturi de la filme diverse, de regula de la filmul jucat ) si se proceda la fel ca la banda magnetica, taindu-se in lungime si obtinandu-se in final bobine cu latime de 17,5 mm – asa zisa LINISTE .

Acest lucru insemna ca aceasta banda ( pelicula ) in sine nu putea fi folosita sonor ci doar pentru impanare cu portiuni de banda magnetica inregistrate cu efecte, dialoguri sau muzica, la intregul film.

Pentru aceasta operatiune, regizorul apela la INGINERUL DE SUNET.

Acesta, putea solicita ajutorul unui REGIZOR MUZICAL in cazul aranjamentelor muzicale, sau RUMORISTILOR (creatori de efecte sonore) , daca din fonoteca lipseau efectele solicitate de catre regizor) si ajutat de monteuza “impana” benzile de LINISTE cu muzica, zgomote, efecte div., pe toata lungimea filmului.

In cazuri de exceptie, cand filmul avea dialoguri, acestea trebuiau inregistrate intr-un studiou special iar operatiunea de POST-SINCRONIZARE, solicita actorii sa dea replicile eroilor din film in SINCRON cu miscarea buzelor personajelor ( lip-sinc ), la aceasta operatiune participand REGIZORUL, INGINERUL DE SUNET, MONTEUZA, si bine-nteles ACTORII.

Benzile inregistrate, erau montate apoi sincron cu buclele de imagine respective in locurile stabilite in film.

Daca se apela la un COMPOZITOR pentru a scrie muzica filmului, de regula, dupa o discutie si o vizionare a materialului filmat, compozitorul cronometra secvente, cauta sincroane, masuri muzicale, etc., apoi isi incepea munca.

Cand muzica era gata si putea fi ascultata apela la regizor pentru o prima auditie. Daca era cazul, se faceau observatii, corecturi pana cand totul era OK. Dupa aprobare,muzica era transpusa pe banda magnetica profesionala ( cu perforatii identice ca la imagine ), apoi inginerul de sunet sau monteuza monta ( insira ) muzica si o prezenta regizorului.

Nota. In marile studiouri, muzica era “scrisa” inainte de inceperea animatiei. Erau descifrate sincroanele si transpuse pe listele de expunere de la inceputul si pana la sfarsitul animatiei. Acelasi lucru se facea si pentru DIALOGURI, ele fiind preinregistrate, descifrate pe consoane, vocale si durata in fonograme/fotograme pentru fiecare sunet, apoi inmanate animatorilor odata cu Lay-out-ul pentru a realiza LIP-SINC-ul, (sincronizarea animarii buzelor eroilor cu sunetele pronuntate).

Va urma

FLUXUL TEHNOLOGIC AL FILMULUI DE ANIMATIE PE INTELESUL TUTUROR -3 –

– PERIOADA ANIMAFILM –

Partea treia

Rolul INTERMEDIARISTULUI era acela de a completa cu desene spatiile dintre capetele stilizate conform schemelor stabilite de animator. In final miscarea putea fi urmarita suprapunand desenele, ele aratand ca un evantai sau o diagrama, in care vedeam toate personajele in desfasurarea miscarii.

Animatia realizata de acestia era apoi controlata de ASISTENTUL de REGIE ( functie doar la filmul de desen animat ). Odata controlata, animatia pe calc / hartie, era filmata la truka , pe o pelicula alb/negru cu contrast mare obtinandu-se PROBELE de MISCARE ( Line Test ), care erau vizionate direct in negativ ( desenele in creion aparand albe pe un fond inchis )

Astfel membrii echipei ( regizor,animatori, intermediaristi, stilizatori si asistentul de regie ) luau contact pentru prima data cu faptul artistic (miscarea eroilor).

Regizorul facea recomandari iar scenele aprobate erau preluate de asistent, controlate si trimise in sectia de CONTUR pentru copierea lor pe acetofan ( o folie din plastic de circa 0, 15 – 0,17 mm . grosime, speciala pentru filmul de desen animat )

Dupa conturarea scenelor si verificarea lor de catre asistentul de regie, erau predate sectiei de CULOARE unde erau colorate conform tipajelor stabilite.

Nota. Colorarea se facea pe verso-ul acetofanului pentru a se pastra detaliile desenului.

Dupa colorare, desenele erau din nou controlate pentru a se depista eventuale erori.

In tot acest timp SCENOGRAFUL realiza decorurile conform cu Lay-out-ul si cu indicatiile regizorului.

Odata terminata colorarea acetofanelor, se incepea FILMAREA COLOR.

OPERATORUL, cu story-board-ul alaturi, incepea filmarea la truka verticala a scenelor cu celuloidele colorate impreuna cu decorurile aferente.

Trucile pentru desen animat erau prevazute cu peg-bar-uri ( semne de lucru ) identice cu cele folosite de animatori, intermediaristi, conturisti si asistenti.

La filmare participa regizorul care impreuna cu operatorul, stabileau conditiile filmarii ( cadraje, miscari de aparat, efecte cinematografice gen, fondu-uri, inlantuiri, etc. )

La inceputul fiecarei scene, operatorul, filma cateva fotograme cu clacheta filmului respectiv si numarul scenei. Aceasta operatiune era necesara pentru identificarea fiecarei scene din film atunci cand se ajungea la montaj.

La filmele de papusi, obiecte, etc., odata cu inceperea FILMARII color la truka orizontala, incepea si ANIMATIA. animatorul miscand “personajul” ( papusi, obiecte, etc. ) in decorul tridimensional realizat, dupa schitele scenografului, in atelierul de constructii decor si machete.

Nota. La filmul de papusi si obiecte animate “personajele” filmului erau tridimensionale identice cu cele prezentate la intrarea in productie. Materialele folosite era foarte diverse; lemn de balsa,pluta, polystyren expandat, latex, styplex, plastilina, lemn, lana, placaj, coceni de porumb, papier marche, piatra, sticla si pana la ace cu gamalie, tutun etc., practic orice material care participa sub o forma sau alta la realizarea animatiei. In ultima perioada, membrele papusilor se confectionau din sarma de plumb rasucita din patru – cinci fire groase de circa 1 mm. fiecare). Motivul era acela ca in timpul animarii, personajul trebuia sa faca fata multiplelor deformari, sa ramana nemiscat pentru a fi filmat si sa fie usor de manevrat. Asa s-a ajuns la sarma de plumb. Cele din alte materiale, ca fier sau cupru, se rupeau des si papusa trebuia refacuta.Papusile, erau apoi imbracate in diverse materiale textile, unele chiar crosetate pe masura. In functie de plastica filmului, decorurile se realizau din diferite materiale, sub forma de machete liliputane si colorate in functie de cerinte.
Nota. La filmul de cartoane decupate, se decalcau desenele pe carton ( precum cel folosit pentru dosare ), se colorau pe o parte, se decupau iar pe partea opusa celei colorate, se vopseau cu negru mat. Aceasta opertatiune era necesara pentru faptul ca personajele animate erau asezate, la filmarea cu truca orizontala, pe un cristal prin care se vedeau decorurile din planul secund si daca nu erau vopsite cu negru, se reflectau in acel cristal, lucru inacceptabil.

Va urma.

FLUXUL TEHNOLOGIC AL FILMULUI DE ANIMATIE PE INTELESUL TUTUROR -2-

– PERIOADA ANIMAFILM –

Partea doua

REGIZORUL creea LAY-OUT-ul intregului film, sau cand nu era desenator, apela la un animator cu experienta in domeniu. Aceasta operatiune este specifica doar filmului de desen animat, lipsind la celelalte genuri ( papusi, cartoane, etc.,)

Lay-out-ul fiecarei scene, continea in detaliu, toate indicatiile cuprinse in Story-Board si necesare realizarii animatiei precum; schite cu miscarea personajelor, schite ale decorului,cadrul ( field ) la care se filma, toate la dimensiuni 1/1 plus durata ( timming ) in secunde si continutul actiunii.

Odata realizat acest lucru se intra in faza de ANIMATIE.

In scopul realizarii acestei etape a filmului, echipei i se repartiza un numar de ANIMATORI, DESENATORI intermediaristi, si cand era cazul, STILIZATORI.

Regizorul explica animatorilor ce au de facut si cand lucrurile erau clare, acestia treceau la realizarea desenelor.

Nota. Pentru mentinerea si controlul miscarii, animatorii foloseau un gen de rigla ( semn de lucru/ peg-bar ) care era prevazuta cu trei stifturi metalice in care se pozitionau calcurile si mai tarziu si acetofanele ( perforate asemanator pentru a fi conturate). La inceput desenele se conturau cu tocuri cu penite topografice iar mai tarziu cu stilouri Rotring cu varfuri de grosimi diferite. Unele contururi ale eroilor erau realizate color. La celelalte tipuri de filme,( papusi, obiecte, etc.), nu erau necesari intermediaristi si nici stilizatori, iar animatorii erau specializati in animatia sub aparat chiar in timpul filmarii.

Animatorul defalca miscarea in niste desene statice, dispuse la distante variate, fiecare asemenea desen ( cap de miscare ) avand stabilit printr-o schema, numarul de desene ( intermediarele ), care trebuiau introduse intre doua capete si modul cum vor fi spatiate. ” Piesa ” cea mai importanta, alaturi de desene ( capetele de miscare ) si realizata de animator era jurnalul de filmare ( exposure sheet ) care stabilea cum anume vor fi filmate desenele precum si efectele utilizate la scena respectiva, inclusiv durata acestora. Ex. Sfarsitul scenei se termina printr-un fondu inchidere in 32 fotograme.

Nota. Lista de expunere, prin modul cum sunt filmate desenele, exprima miscarea cu toate trairile si nuantarile sale. Acolo erau toate emotiile eroilor. Cu desene impecabile dar cu un jurnal de filmare prost facut, animatia, din punct de vedere emotie nu facea doi bani. Se misca, dar nu traia.

Nota. Timpul cinematografic pentru filmul clasic, pelicula de 35 mm este de 24 de fotograme / secunda, sau un metru de pelicula = 52 fotograme. Listele de expunere ( exposure sheet ) erau imprimate pentru cate un metru fiecare.
Nota. Peste ani, a aparut o functie noua, cea de STILIZATOR, care curata si corecta, daca era cazul, fiecare desen realizat de animator in asa fel incat sa semene cu tipajul stabilit la inceputul filmului.

Ex. Daca un personaj avea la haina trei nasturi si animatorul l-a desenat cu doi, stilizatorul corecta toate desenele in asa fel incat absolut toate sa aiba acelasi numar de nasturi ( trei ).

La Animafilm nu exista aceasta activitate, ea aparand mult mai tarziu odata cu realizarea conturarii si colorarii computerizate. Pana la aparitia stilizatorilor, activitatea acestora o prestau animatorii si intermediaristii, controlati de ochiul atent al asistentei de regie.

Va urma

– EVENIMENT DE EXCEPTIE – ” MIHAELA SE INTOARCE “

Dupa un sfert de secol de absenta nemotivata, MIHAELA – indragitul personaj din desenele animate romanesti vine la intalnirea cu copilaria.
Editura DIANA din Magura jud. Arges, reuseste un adevarat tur de forta realizand prima carte de colorat dintr-o serie, avandu-i ca eroi pe MIHAELA si AZOREL, deja consacrati in serialul cu acelasi nume.
Si pentru ca se apropie Sarbatorile de iarna, prima aparitie poarta sugestiv titlul

” Mihaela si Craciunul “.

Evenimentul lansarii acestei primei carti de colorat cu Mihaela, va avea loc sambata 19 noiembrie a.c.ora 13 la Romexpo, cu ocazia actiunilor prilejuite de Targul de carte – Gaudeamus.
Intalnirea cu copilaria va avea loc la standul 22 al pavilionului expozitiei unde Mihaela isi asteapta prietenii .

CARTURESTI – carte, ceai, muzica, dichis si ORBUL GAINILOR

Niste prieteni m-au rugat sa caut filmul meu “Robinson Crusoe “, pe site-ul Libraria Carturesti.
Nu mi-au spus de ce ci doar sa-l caut.
Am cautat si am ramas surprins.
Am aflat cu acest prilej ca filmul al carui DVD este prezentat si pe a carui coperta este scris mare – UN FILM DE VICTOR ANTONESCU – are ca regizor pe Francesco Maurizio Guido si ca filmul a fost realizat de CORONA CINEMATOGRAFICA si nu de Studioul Animafilm.
Postarea celor de la ” Carturesti ” dovedeste o mistificare impardonabila.
Pentru edificare, alatur pagina 19 ( filme de animatie ) a ” Librariei Carturesti ” din 11 iunie a.c.

In imagine, la care am adaugat doua detalii ( coperta carcasei DVD-ului si un fragment din afisul filmului ) se vad clar inexactitatile.
Cum vor justifica aceasta lipsa de etica profesionala ?
De altfel, cautand si pe alte ” Librarii ” am gasit si alte
ciudatenii. De exempu, numele autorului filmului ” Robinson Crusoe “, lipseste intr-un caz,

–

sau contine aceeasi eroare ca la ” Carturesti “, ( autor Francesco Guido ), ba unii mai informati, afirma ca scenariul a fost scris de Allan Thornton ( !!!!! )
Acest lucru dovedeste ca sursa “informatiilor” este comuna tuturor “librariilor” si ca nu este doar o intamplare.

Pentru o corecta informare, scenariul a fost scris ( in ordinea aportului adus ), de Alberto Chimenz, Francesco Guido, Victor Antonescu, si Allan Thornton.
Dupa ce in 1975, filmul a fost oprit de la difuzare iar numele noastre au disparut de pe generic, iata ca azi, niste “adormiti”, isi permit sa comercializeze filmul, calcand in picioare drepturile de autor ale subsemnatului si denaturand grosolan adevarul.
Daca la Robinson, ” pica prost ” realizarea acestui prim lung metraj de animatie la Studioul Animafilm, la celalalt film al meu, ” Uimitoarele aventuri ale muschetarilor ” la ” Studiou ” apare – TVR MEDIA !!!!
Nici macar un cuvant despre Animafilm !

Cunosc cei de la ” Carturesti “, ca modificarea de natura celei privind ” Robinson Crusoe “, atribuindu-se altcuiva meritul realizarii operei, intra sub incidenta legii?
Fenomenul nu este singular si se explica prin inapetenta unora la filmul romanesc de animatie.
Circa 1500 de filme autohtone zac in arhiva iar promovarea unora dintre ele se face, cand se face, in bataie de joc.

Daca aveau curiozitatea sa citeasca contracoperta carcasei DVD-ului, ar fi vazut urmatoarele;
ROBINSON CRUSOE
– o coproductie romano – italiana realizata in studioul ANIMAFILM.

Si atunci ?
Se vede ca au scris ” dupa ureche “, sau cineva si-a batut joc de ei.
Indiferent cum s-a intamplat, cele postate nu fac cinste ” librariilor “.
Toata lumea stie ca varianta italiana a filmului a rulat sub titlul ” Il racconto della giongla ” semnata de Gibba, dar de aici si pana la ce au postat e cale lunga.

Nota.
Din curiozitate m-am dus cu un prieten la ” Libraria Carturesti ” din Bucuresti si am cerut cele doua filme.
O tanara serviabila a cautat ” la raft ” si negasindu-le a apelat la calculator.
A gasit titlurile, dar nu si filmele, lipsind din stoc.
Am aflat tot atunci ca filmul ” Uimitoarele aventuri ale muschetarilor ” a fost realizat de Victor Antonescu, dar ca filmul ” Robinson Crusoe ” nu are specificat autorul si deci nu-mi poate spune cine-i regizorul !!!???
Cum este posibil sa lipseasca din datele librariei o informatie de acest fel, referitoare la un DVD ?
De ce la ” muschetari ” se stia si la ” Robinson ” nu ?
Simptomatic !

Nu stiu cum e ceaiul la ” Carturesti “, dar daca e facut de aceiasi , prefer apa de la robinet.

EFECTE CINEMATOGRAFICE – 8

EFECTE CINEMATOGRAFICE – 8

– Valurire imagine –

Au fost situatii cand imaginea trebuia tulburata pe anumite portiuni.
Prin nu stiu ce miracol, ne-am trezit cu doua cristale ondulate pe
o singura fata si care in alte studiouri fusesera folosite cu succes.
Trebuia gasit doar motivul pentru a incerca si noi.
Eu am folosit acest trucaj in doua momente. Unul in filmul Robinson
Crusoe, in scena in care Vineri se ameteste cu ” elixirul ” oferit cu
generozitate de Poll, papagalul vesnic amator de tarii si al doilea moment in episodul Epava din serialul Aventuri submarine.
Ce aveam de facut pentru a crea efectul de tulburare ?
Puneam cristalul in cauza, cu suprafata neteda peste cristalul care presa acetofanele si-l ancoram provizoriu cu shatterton ( banda izolatoare
folosita la sigilarea cutiilor cu pelicula – un fel de leucoplast dar mai
bun) si incadram cristalul intre niste repere laterale gradate. La fiecare doua fotograme, deplasam cristalul in directia ondulata si filmam.
Portiunile care fusesera filmate cu acest trucaj prezentau efecte
care iti sugerau; in primul caz, ameteala, iar in al doilea unduirea apei.

In Fig. A am postat o imagine inainte de folosirea cristalului.

In Fig. B aceeasi imagine cu cristalul suprapus.

In Fig. C prezint o incercare de a va face o idee de cum arata cristalul respectiv.

Astazi, stai pe scaun si selectezi din program optiunea waves sau undulations si treaba se face singura.
Ce vremuri….