Desene animate | Blogul regizorului Victor Antonescu

– EVENIMENT DE EXCEPTIE – ” MIHAELA SE INTOARCE “

Dupa un sfert de secol de absenta nemotivata, MIHAELA – indragitul personaj din desenele animate romanesti vine la intalnirea cu copilaria.
Editura DIANA din Magura jud. Arges, reuseste un adevarat tur de forta realizand prima carte de colorat dintr-o serie, avandu-i ca eroi pe MIHAELA si AZOREL, deja consacrati in serialul cu acelasi nume.
Si pentru ca se apropie Sarbatorile de iarna, prima aparitie poarta sugestiv titlul

” Mihaela si Craciunul “.

Evenimentul lansarii acestei primei carti de colorat cu Mihaela, va avea loc sambata 19 noiembrie a.c.ora 13 la Romexpo, cu ocazia actiunilor prilejuite de Targul de carte – Gaudeamus.
Intalnirea cu copilaria va avea loc la standul 22 al pavilionului expozitiei unde Mihaela isi asteapta prietenii .

CARTURESTI – carte, ceai, muzica, dichis si ORBUL GAINILOR

Niste prieteni m-au rugat sa caut filmul meu “Robinson Crusoe “, pe site-ul Libraria Carturesti.
Nu mi-au spus de ce ci doar sa-l caut.
Am cautat si am ramas surprins.
Am aflat cu acest prilej ca filmul al carui DVD este prezentat si pe a carui coperta este scris mare – UN FILM DE VICTOR ANTONESCU – are ca regizor pe Francesco Maurizio Guido si ca filmul a fost realizat de CORONA CINEMATOGRAFICA si nu de Studioul Animafilm.
Postarea celor de la ” Carturesti ” dovedeste o mistificare impardonabila.
Pentru edificare, alatur pagina 19 ( filme de animatie ) a ” Librariei Carturesti ” din 11 iunie a.c.

In imagine, la care am adaugat doua detalii ( coperta carcasei DVD-ului si un fragment din afisul filmului ) se vad clar inexactitatile.
Cum vor justifica aceasta lipsa de etica profesionala ?
De altfel, cautand si pe alte ” Librarii ” am gasit si alte
ciudatenii. De exempu, numele autorului filmului ” Robinson Crusoe “, lipseste intr-un caz,

–

sau contine aceeasi eroare ca la ” Carturesti “, ( autor Francesco Guido ), ba unii mai informati, afirma ca scenariul a fost scris de Allan Thornton ( !!!!! )
Acest lucru dovedeste ca sursa “informatiilor” este comuna tuturor “librariilor” si ca nu este doar o intamplare.

Pentru o corecta informare, scenariul a fost scris ( in ordinea aportului adus ), de Alberto Chimenz, Francesco Guido, Victor Antonescu, si Allan Thornton.
Dupa ce in 1975, filmul a fost oprit de la difuzare iar numele noastre au disparut de pe generic, iata ca azi, niste “adormiti”, isi permit sa comercializeze filmul, calcand in picioare drepturile de autor ale subsemnatului si denaturand grosolan adevarul.
Daca la Robinson, ” pica prost ” realizarea acestui prim lung metraj de animatie la Studioul Animafilm, la celalalt film al meu, ” Uimitoarele aventuri ale muschetarilor ” la ” Studiou ” apare – TVR MEDIA !!!!
Nici macar un cuvant despre Animafilm !

Cunosc cei de la ” Carturesti “, ca modificarea de natura celei privind ” Robinson Crusoe “, atribuindu-se altcuiva meritul realizarii operei, intra sub incidenta legii?
Fenomenul nu este singular si se explica prin inapetenta unora la filmul romanesc de animatie.
Circa 1500 de filme autohtone zac in arhiva iar promovarea unora dintre ele se face, cand se face, in bataie de joc.

Daca aveau curiozitatea sa citeasca contracoperta carcasei DVD-ului, ar fi vazut urmatoarele;
ROBINSON CRUSOE
– o coproductie romano – italiana realizata in studioul ANIMAFILM.

Si atunci ?
Se vede ca au scris ” dupa ureche “, sau cineva si-a batut joc de ei.
Indiferent cum s-a intamplat, cele postate nu fac cinste ” librariilor “.
Toata lumea stie ca varianta italiana a filmului a rulat sub titlul ” Il racconto della giongla ” semnata de Gibba, dar de aici si pana la ce au postat e cale lunga.

Nota.
Din curiozitate m-am dus cu un prieten la ” Libraria Carturesti ” din Bucuresti si am cerut cele doua filme.
O tanara serviabila a cautat ” la raft ” si negasindu-le a apelat la calculator.
A gasit titlurile, dar nu si filmele, lipsind din stoc.
Am aflat tot atunci ca filmul ” Uimitoarele aventuri ale muschetarilor ” a fost realizat de Victor Antonescu, dar ca filmul ” Robinson Crusoe ” nu are specificat autorul si deci nu-mi poate spune cine-i regizorul !!!???
Cum este posibil sa lipseasca din datele librariei o informatie de acest fel, referitoare la un DVD ?
De ce la ” muschetari ” se stia si la ” Robinson ” nu ?
Simptomatic !

Nu stiu cum e ceaiul la ” Carturesti “, dar daca e facut de aceiasi , prefer apa de la robinet.

EFECTE CINEMATOGRAFICE – 8

EFECTE CINEMATOGRAFICE – 8

– Valurire imagine –

Au fost situatii cand imaginea trebuia tulburata pe anumite portiuni.
Prin nu stiu ce miracol, ne-am trezit cu doua cristale ondulate pe
o singura fata si care in alte studiouri fusesera folosite cu succes.
Trebuia gasit doar motivul pentru a incerca si noi.
Eu am folosit acest trucaj in doua momente. Unul in filmul Robinson
Crusoe, in scena in care Vineri se ameteste cu ” elixirul ” oferit cu
generozitate de Poll, papagalul vesnic amator de tarii si al doilea moment in episodul Epava din serialul Aventuri submarine.
Ce aveam de facut pentru a crea efectul de tulburare ?
Puneam cristalul in cauza, cu suprafata neteda peste cristalul care presa acetofanele si-l ancoram provizoriu cu shatterton ( banda izolatoare
folosita la sigilarea cutiilor cu pelicula – un fel de leucoplast dar mai
bun) si incadram cristalul intre niste repere laterale gradate. La fiecare doua fotograme, deplasam cristalul in directia ondulata si filmam.
Portiunile care fusesera filmate cu acest trucaj prezentau efecte
care iti sugerau; in primul caz, ameteala, iar in al doilea unduirea apei.

In Fig. A am postat o imagine inainte de folosirea cristalului.

In Fig. B aceeasi imagine cu cristalul suprapus.

In Fig. C prezint o incercare de a va face o idee de cum arata cristalul respectiv.

Astazi, stai pe scaun si selectezi din program optiunea waves sau undulations si treaba se face singura.
Ce vremuri….

EFECTE CINEMATOGRAFICE – 7

EFECTE CINEMATOGRAFICE – 7

– Dubla expunere –

Saracia ne-a invatat sa apelam la un trucaj realizat cu ajutorul aparatului.
In loc sa folosim culori transparente cum existau deja in lumea animatiei noi am folosit dubla expunere.
Pe scurt ce voiam sa obtin si ce a trebuit sa fac ?
Aveam o scena in filmul Robinson Crusoe, in care iscoada trimisa de
Bongo Bongo astepta in plina noapte debarcarea invadatorilor condusi
chiar de sangeroasa capetenie. Spionul tinea deasupra capului o faclie si scruta marea asteptand. Flacara palpaia aruncand jocuri de umbre si lumini pe fata si bratele iscoadei. Pentru realizarea acestor umbre, am facut animatie speciala pentru mastile desenate ca si la cele folosite pe timp de furtuna, numai ca de aceasta data nu am supraexpus
fotogramele ci am apelat la dubla expunere procedand in felul urmator;
Cu sectorul obturatorului deschis la 40 % am filmat personajul cu faclia si cu mastile negre care ” jucau ” pe fata, pieptul si bratele acestuia,
pe toata lungimea scenei. Dupa ce s-a terminat, sectorul a fost inchis
complet si intregul material filmat a fost dat inapoi pana la prima fotograma.
S-a deschis apoi sectorul la 60 % si s-a refilmat intreaga animatie, mai putin mastile negre.
In acest mod de filmare am obtinut o expunere corecta a peliculei prin
doua expuneri.

– Prima imagine ( Fig.1 ) reprezinta cadrul inainte de punerea mastii.

– A doua imagine ( Fig.2 ) reprezinta cadrul cu masca neagra, pregatit
pentru inceperea primei filmari ( primei expuneri ).

– In Fig.3 se observa efectul obtinut prin dubla expunere.

Fenomenul este cumva asemanator cu inlantuirea, numai ca aici nu se
se aduceau modificari sectorului obturatorului, dupa fiecare expunere.
La vizionare efectul era cel scontat, expunerea era corecta, iar ” umbrele ” animate palpaiau asa cum doream. Dar a trebuit sa filmez
de doua ori acelasi lucru in loc sa folosesc culori transparente.
Tot la dubla expunere am apelat si in cazul personajului ” invizibil ”
din filmul ” Jos masca “.

In Fig.4 prezint personajul in cele doua ipostaze din film.
In stanga cadrului, personajul misterios era ” vizibil ” iar in dreapta, devenit ” invizibil ” dupa folosirea unei ” licori ” speciale.

EFECTE CINEMATOGRAFICE – 6

EFECTE CINEMATOGRAFICE – 6

– Supraimpresiunea –

In realizarea filmelor, un alt trucaj folosit este – supraimpresiunea -.
Termenul vorbeste de la sine, procedeul constand in suprapunerea
peste un material filmat a altor imagini. Aceasta suprapunere cu multe
conotatii dramaturgice se realizeaza de cele mai multe ori in laborator,
sau intr-o sectie de filmari combinate. Eu ma voi referi doar la obtinerea
unui efect in filmul de animatie. Pentru ca am vorbit despre supra-
expunere, mi s-a parut oportun sa spun cate ceva si despre acest trucaj.
In imaginile prezentate cu mastile care intareau efectul flash-urilor
dezlantuite ale furtunii, am redat doar efectul lor asupra corabiei si a
talazurilor, nu si la fulger ca atare. Pentru a realiza un fulger, se aleg cateva fotograme, ca si la scenele cu valuri si corabia, si se filmeaza cerul
cu expunere corecta pe lungimea necesara. Dupa terminarea
scenei, se pune camera pe mers inapoi, se inchide complet sectorul obturatorului si se merge pana la prima fotograma a decorului filmat.
Se scoate decorul folosit – cel cu cerul de furtuna – si se pun in semnul
de fixare al desenelor – pegbar – sau semnul de lucru, cum eram obisnuiti,
niste cartoane vopsite pe ambele fete cu negru mat si in care s-au
practicat niste taieturi dezordonate, sugerand formele zigzagate ale unui
fulger.

Pentru realizarea unui fulger se pregateau 5 – 6 cartoane decupate ca
ca si cel din Fig.1 dar fiecare avand alta forma. Se foloseau la filmare
fara a se respecta nici o repetitie, acest fenomen incadrandu-se in categoria ciclicelor ” dezordonate ” ca si focul, de exemplu.

Sub truca se pune o oglinda inclinata si in lateral se instaleaza
un proiector orientat catre oglinda. Lumina puternica reflectata de oglinda, va trece prin cristalul de protectie al mesei, prin fantele practicate in cartoanele negre si va supraimpresiona pelicula. Inainte de inceperea filmarii, se va viza cadrul cu fantele fulgerelor si se va alege unul din reperele diafragmei obiectivului, cel mai convenabil filmarii.
Se va deschide sectorul si dupa ce se va pune cartonul respectiv,
se va filma. Dupa aceasta se schimba cartonul filmat cu altul si se merge in acest mod pana la prima intrerupere a filmarii (timpul in care nu exista fulger) cand se acopera cadrul cu catifea neagra si se obtureaza sursa de lumina mergandu-se pe “inainte” pana la urmatoarea fotograma cu animatia fulgerului, cand se va descoperi iar cadrul, iar lumina va fi ca la inceput.
Totul se va repeta pana la sfarsitul scenei cu pauzele stabilite pentru expunerile normale.
Pentru aceasta filmare este recomandat sa nu existe surse de lumina ” parazita “.Este de preferat sa fie stinse proiectoarele din dotarea trucii, singura sursa de lumina fiind cea a proiectorului folosit orizontal. La filmarea pauzelor dintre fulgere, chiar si aceasta unica sursa de lumina trebuie eliminata.
In filmul Robinson Crusoe am utilizat acest trucaj pentru supraimpresionarea peliculei pe toata lungimea secventei cu furtuna de la inceputul primului act, combinand o filmare reala, ” ploaia “, cu animatia ( inclusiv fulgerele ) din platou.
Despre acest lucru am mai scris pe blog, asa ca acum ma voi multumi doar a-l mentiona.
O alta utilizare a supraimpresiunii a fost cea folosita de Laurentiu
Sirbu la unele filme de cartoane decupate dar si la cele de desen animat.
La filmul ” Puiul “, Laurentiu a filmat decorul unei scene din final pe lungimea stabilita, apoi cu sectorul obturatorului inchis, materialul filmat a fost dat inapoi pana la prima fotograma expusa si a filmat apoi prin supraexpunere, pe un fond negru, zborul frant al mamei puiului.
In proiectie zborul pasarii devenise transparent, ceea ce se si urmarise
de fapt.
Tot la acest procedeu am apelat pentru filmarea genericului la filmul
” Greierele si furnica “, suprapunand peste materialul filmat, sclipiri ce
nu puteau fi filmate in mod obisnuit.
Cum am procedat ? In fata obiectivului, chiar pe parasolar, asezam un “filtru” realizat prin zgarierea cu un varf ascutit a unui celuloid gros de circa 1 mm.
Zgarieturile acopereau intreaga suprafata cu linii orizontale, verticale si pe ambele diagonale.
Pe masa trucii am asezat o bucata de catifea neagra pe care am aranjat niste strasuri. Am pus cateva surse de lumina peste ele si am miscat strasurile pana cand prindeam cate o stralucire mai mare.
Daca voiam ca stralucirile sa aiba si o culoare, puneam in fata proiectoarelor filtre colorate, in caz contrar stralucirile erau de regula albe.

Se observa in Fig.2, in partea stanga a cadrulului, modul cum era
zgariat ” filtrul ” din celuloid si reflexele date de strasuri iar in dreapta se vede genericul supraimpresionat cu stralucirile create.
Nota. Pentru a nu se vedea partea materiala a strasurilor ci doar stralucirea lor, se umbla la obiectivul camerei de filmat pentru a face imaginea putin unscharf – ( neclara ).
Pentru mentinerea stralucirilor aveam grija sa nu miscam accidental vreunul din accesoriile ce duceau la formarea lor ( strasuri si proiectoare ).

Stralucirile, datorita filtrului folosit, se vedeau ca niste stelute cu 8 raze.
Cand totul a fost gata, am reinceput filmarea, peste pelicula expusa deja cu titlurile genericului. In toate cazurile, la refilmarea peste un material deja expus s-a facut pe un fond cat mai negru posibil, iar catifeaua neagra era cea mai indicata. De altfel, in scala de culoare Greytaffel folosita pentru etalonaj in laborator, culoarea neagra avea materialitatea catifelei.

EFECTE CINEMATOGRAFICE – 5

EFECTE CINEMATOGRAFICE – 5

– Truca multiplan –

Spiritul novator al lui Disney si-a spus cuvantul si in materie de imagine,
aparand pentru prima data in studiourile sale, un nou tip de truca, truca
multiplan. Denumirea acestui aparat de filmare vine de la o serie de
planuri suprapuse, fiecare plan fiind iluminat independent
de celalalt si cu posibilitatea ca fiecare plan sa se miste pe verticala.
apropiindu-se / departandu-se de de unul din planurile vecine.
Camera de filmat, era montata pe un carucior deasupra tuturor planurilor
si avea, in afara de posibilitatea de travelling ( apropiere – departare ) si
aceea de a panorama pe directiile est-vest si nord sud.

In schema de principiu postata mai sus, se observa dispunerea planurilor suprapuse, cel superior fiind rezervat camerei de filmat.

Se vad deasemeni planurile rezervate desenelor, elementelor de fundal si iluminarea din lateral a acestora.
Toate planurile, mai putin cel rezervat aparatului de filmare erau transparente, oferind posibilitatea cuprinderii in cadru a tuturor elementelor necesare unei imagini complete si erau prevazute si cu dispozitive suplimentare de deplasare a semnului de lucru ( pegbar ). Cu aceste dispozitive se puteau deplasa acetofanele cu eroi si/sau decorurile.
Iluminarea independenta a fiecarui plan, a fost de fapt cheia de bolta
a realizarii unei imagini de calitate. Orice fotograf stie ca pentru a obtine
o imagine clara in profunzime, ai nevoie de o cantitate suficienta de lumina pentru a inchide diafragma obiectivului aparatului, obtinand astfel claritate, de ex. de la o jumatate de metru la infinit.

Personal am incercat un fel de filmare pe mai multe planuri, dar neavand posibilitatea de a lumina suficient planul suplimentar si deci neputand inchide diafragma pentru a capata o mai mare profunzime, am renuntat la detaliile de culoare ale decorului decupat suprapus, preferand sa-l acopar cu negru si sa nu-l iluminez. Am obtinut o imagine compusa din elemente intunecate de decor in prim plan, iar printre ele se vedeau personajele animate miscandu-se intre decoruri, ca la o filmare obisnuita.

Nu a fost rau, dar era altceva decat filmarea cu o truca multiplan.
Cei care au vazut filmul ” Robinson Crusoe ” poate isi amintesc de
scenele din jungla, cand Robinson si Vineri se intorceau de la vanatoare.

EFECTE CINEMATOGRAFICE – 3

EFECTE CINEMATOGRAFICE – 3

– Expuneri multiple (supraexpunere) –

Daca expunerea corecta a unui material foto-sensibil este obtinuta
prin respectarea tuturor parametrilor prestabiliti de fabricant, orice
modificare adusa unuia dintre acestia va duce la schimbari, mergand
pana la compromiterea iremediabila a materialului.
Supraexpunerea, intra in aceasta categorie, numai ca ea este folosita
uneori pentru obtinerea unui efect vizual necesar.
Si in filmul de animatie esti obligat uneori sa apelezi la supraexpunerea
unor fotograme. Acest lucru se realizeaza prin expunerea repetata a unor
fotograme folosind mersul inainte – inapoi al trucii. In aceasta situatie
fotogramele se ” ard ” devenind aproape negre la developarea
negativului si extrem de deschise, aproape albe, in pozitiv.
Eu am folosit la filmul Robinson Crusoe un efect similar in timpul
furtunii pe mare. Am ales in acest scop un numar de fotograme din
jurnalele de animatie ale unor scene de furtuna si am desenat pe alte
acetofane niste zone pe care le doream protejate de efectul de supra-
expunere. Pentru acest lucru desenele au fost colorate cu negru ca niste
” masti “.
In demonstratia care urmeaza se va observa contrastul creat de
aceste ” masti ” dupa supraexpunere.
In prima imagine prezint o fotograma filmata normal cu expunere 100%.

In cadru este pus ca fundal decorul cu un cer de furtuna, peste el sunt desenele cu corabia luptandu-se cu stihiile dezlantuite, iar peste acestea, talazurile unei mari furioase.
In cea de a doua imagine este o masca desenata pe care o voi folosi la supraexpunerea fotogramei respective.

Privita cu atentie se vad zonele pe care la va acoperi, restul fiind transparente.
In cea de-a treia se vede imaginea expusa corect dar cu masca desenata prezenta in cadru ( inainte de expunerea multipla ).

In imaginea patra, fotograma dupa trei expuneri – inainte – inapoi – inainte ( expunere 300% ).

Am ales imagini la intamplare si le-am supraexpus in modul aratat mai sus mentionand ca mastile erau realizate pe miscare ( valuri si corabie, sau personaje ) in zona dorita. Aceste palpairi, in care supraexpuneam si
de sase ori imaginea, au fost subliniate mai tarziu prin zgomotele specifice
unui furtuni puternice, tunete, talazuri,suieratul vantului, ploaie, strigatele echipajului, etc.
Tot supraexpuneri ale imaginilor, pot fi realizate cu surse de iluminat
suplimentare, si/sau deschiderea diafragmei obiectivului camerei de
filmat. In alte cazuri, au fost montate in negativ fotograme negre care
in proiectie te orbeau pur si simplu. Montarea lor, ca si filmarea cu expuneri multiple se facea fara o ordine exacta.
Voi prezenta un mod de alegere a acestui efect in timpul unei filmari.
Nota; Litera O va reprezenta fotogramele expuse corect iar X pe cele
supraexpuse.
OOOOOOOXOXXOOXOOXOXOOOOOOOOOOOOOXXOXOXX
OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOXOXXOXOOOOOOOOOXXOOOXXOXXOOOO.
Este recomandabil ca, nu doar durata in interiorul unui fulger sa varieze de la fulger la fulger ci si spatiile (zonele de acalmie) dintre acestea.

EFECTE CINEMATOGRAFICE – 1

Incepand de azi, voi posta pentru amatori, o mini selectie de efecte cinematografice.
Am selectat din multimea de trucaje uzitate in lumea filmului, pe cele mai des folosite in animatie.

EFECTE CINEMATOGRAFICE – 1

– Fondu-ul si inlantuirea –

Fondu-urile si inlantuirile sunt efectele cinematografice cele mai des intalnite in realizarea filmelor.
Nu imi propun sa discut despre conotatiile acestor efecte si rolul lor
printre mijloacele de exprimare filmica ci doar despre aspectul tehnic
al realizarii lor. Din multitudinea de ” roluri ” pe care le au efectele de mai sus, voi pomeni totusi cateva exemple precum; incheierea unei actiuni marcata printr-un fondu de inchidere (sau de intunecare cum i se mai spune), sau inceperea unei actiuni printr-un fondu de deschidere.
Inlantuirea este folosita de foarte multe ori pentru mutarea actiunii prezente in alt loc, in acelasi timp sau altul dar legata logic de scenele anterioare. Este folosita deasemeni in comprimarea dimensiunii timpului prin prezentarea in cateva minute de ” timp cinematografic ” a unei intregi istorii.
Aceste trei trucaje pot fi realizate intr-un studiou specializat folosind un aparat special – truca – sau direct in laborator.
Pentru realizarea unui fondu inchidere, operatorul apeleaza la un
dispozitiv special aflat in interiorul aparatului de filmat – OBTURATORUL.
Acesta este un disc care are practicata o fereastra prin care lumina, ce
patrunde prin obiectivul aparatului, impresioneaza pelicula.
Efectul este asemanator cu gestul magic pe care il faceau fotografii
scotand capacul de protectie al obiectivului si dupa o degajare eleganta
insotita de un ” cu – cu ” cantat pentru a-ti atrage privirea catre el,
acoperea din nou obiectivul aparatului.
Aceasta manevra o face obturatorul care se roteste si permite
expunerea peliculei. Cantitatea de lumina care patrunde prin aceasta
fereastra, poate fi controlata cu ajutorul unui sector gradat care executa aceasta rotatie impreuna cu obturatorul.
Inchizand progresiv acest sector, cu fiecare rotatie a obturatorului,
tot mai putina lumina va impresiona pelicula.
Pe ultima fotograma a fondu-ului, sectorul fiind inchis complet, pelicula nu mai este impresionata ( expusa ) de loc iar negativul, dupa developare
va fi complet transparent in acea zona.
La copierea pozitiva, zona in care s-a facut fondu-ul se va innegri treptat iar efectul pe ecran va fi cel dorit, adica o intunecare progresiva a imaginii.
Acelasi lucru se petrece si la un fondu deschidere, numai ca filmarea
incepe cu sectorul obturatorului inchis complet. Pe masura ce se
filmeaza acesta este deschis treptat iar imaginea proiectata va porni
din negru si se va lumina progresiv, dezvaluind actiunea.
Inlantuirea, este o filmare in care o imagine sau actiune se dizolva in
timp ce o alta devine tot mai vizibila, acest lucru petrecandu-se simultan
in timpul proiectiei.
In Figura 1 se pot observa schematic;
A – un fondu inchidere, B – fondu deschidere iar in C – o inlantuire.
Fiecare procedeu are semnul grafic pe care animatorul il indica in
jurnalul de filmare ( exposure sheet ), durata prestabilita a acestei
prezentari fiind de 18 fotograme.

In Fig.2, prezint schematic modul in care pelicula este expusa de la
100% la 0% pentru a se obtine; in cazul A un fondu inchidere iar in B, de la 0% la 100%, un fondu deschidere.

O inlantuire este alcatuita din doua fondu-uri, primul de inchidere iar
al doilea de deschidere, operatiune executata asupra acelorasi fotograme.
Pentru acest lucru, operatorul va nota numarul fotogramei de la care
incepe fondu-ul de inchidere si ultima fotograma ( cu expunere zero ).
Pune apoi camera pe ” mers inapoi ” cu sectorul obturatorului inchis
complet si face ca pelicula din aparat sa parcurga in sens invers cele
18 fotograme ale fondu-ului de inchidere. Pentru mai multa siguranta,
operatorul va depasi numarul fotogramei de la care a inceput fondu-ul
cu inca doua – trei fotograme, schimba sensul de miscare al peliculei
in camera de filmat si porneste, oprindu-se la fotograma de inceput
a fondu-ului. Deci, daca a inceput fondu-ul la fotograma 200 si a incheiat
la fotograma 218, porneste aparatul pe ” inapoi ” si se opreste la
fotograma 198, schimba ” pe inainte ” si se opreste la fotograma 200.
Operatorii cu experienta, motiveaza aceasta manevra cu scopul
cuplarii perfecte a tuturor dispozitivelor de transport al peliculei (pinioane,
grifa – contragrifa, etc.) din interiorul camerei de filmat.
Urmeaza schimbarea scenei ( decor, animatie, eventual surse de
lumina ), se stabilesc cadrele viitoarelor miscari ale aparatului si se
incepe filmarea deschizand progresiv sectorul obturatorului.
Stiindu-se ca o pelicula expusa 100 % are o expunere corecta, in cazul
inlantuirilor se va avea grija sa se respecte acest lucru.
De exemplu; prima fotograma a fondu-ului este expusa 90% pentru
fondu-ul de inchidere si compensata cu 10% pentru deschidere.
La jumatatea inlantuirii, cele doua expuneri vor fi 50% + 50% iar
imaginile de pe ecran ale celor doua scene se vor vedea impreuna la
fel de diluate, urmand ca pe masura ce inlantuirea progreseaza, imaginea
primei scene sa dispara treptat in timp ce a celei de-a doua sa capete
tot mai multa concretrete.

In Fig.3 se observa expunerile celor doua scene in cazul unei inlantuiri.
Scena A incepe fondu-ul de inchidere de la o expunere 100% si se
incheie la fotograma 18 cu expunere 0%. Observam cum scena B incepe
de la o expunere 0% si se termina la 100% la ultima fotograma a inlantuirii.
Momentul de mijloc al inlantuirii arata procentul expunerilor celor doua
fondu-uri.

EFECTE CINEMATOGRAFICE – 2

– Filmare inapoi –

Sunt situatii cand utilizarea filmarii cu truca pe ” mers inapoi “, este
obligatorie. Imaginati-va ca aveti situatia unui personaj care picteaza
o lucrare celebra. Este imposibil sa faci sa ” apara ” lucrarea pe masura
ce este pictata, asa cum a facut la noi Sabin Balasa. Si atunci ?…
Simplu ! Stim ce durata va avea scena si cu sectorul obturatorului
camerei de filmat inchis vom parcurge numarul de fotograme pe mers ” inainte “.
Pregatim scena, punem imaginea ce vrem sa ” apara treptat “,
stabilim cadrul si miscarea eroului deschidem complet sectorul obturatorului camerei si incepem filmarea pe inapoi, ” stergand ” sau
acoperind cu o culoare de fond, alb de exemplu, pictura initiala.
Se poate realiza acest lucru cu multa precizie, daca operatorul,
eventual asistat de animator, are pe un celuloid transparent toate
directiile de pensulare ale personajului in cadru pentru a le urmari cu
exactitate. Cand totul este gata, se inchide din nou sectorul si se
parcurge intregul material ” pe inainte ” pana la fotograma de la care
s-a inceput filmarea anterioara. Se deschide sectorul si se poate
continua filmarea normal cu alte scene ale filmului.
La proiectie, scena cu pictorul ne va dezvalui modul in care acesta
a creat tabloul chiar sub ochii nostri.
Un alt exemplu, din multimea de cazuri in care filmarea pe ” inapoi ”
este necesara, este aceea a urmelor lasate pe sol, zapada, nisip, etc.
Se fac toate urmele picioarelor, plasate in punctele de contact cu solul
conform desfasurarii animatiei.
Se incepe filmarea odata cu ” citirea ” jurnalului de filmare de la sfarsit
catre inceput si pe masura ce personajul miscandu-se inapoi, la fiecare ridicare a piciorului de contact se sterge urma respectiva.
In proiectie vom vedea personajul lasand in urma semnele trecerii sale.
Cazuri sunt nenumarate. Cand se va pune problema rezolvarii lor
vom apela la acest mod de filmare. Trebuie avut in vedere ca uneori
interventia asupra unei lucrari este ireversibila si ca trebuie sa ne gandim
de doua ori inainte de a incepe filmarea.

ANIMATIE – MICA ENCICLOPEDIE de PERSONAJE CELEBRE 10

– Selectie din galeria eroilor aparuti in ” Almanahul – SCURTA ISTORIE A FILMULUI DE ANIMATIE “. –
– Continuare –

Azi postez o pagina de colorat avandu-i ca eroi pe cei sapte pitici stransi in jurul lui Alba ca Zapada.
Alaturi de celebrele personaje, rebusul ” GAGURI “, insotit de un desen plin de umor realizat de fostul nostru coleg, graficianul Cristian Marcu.
Din nefericire, o boala necrutatoare l-a rapit de curand dintre noi.
Si avea doar 53 de ani! Dumnezeu sa-l odihneasca !

ANIMA – ANIMAE 33
– Posibilitatile creatoare ale operatorului de animatie. –
– Continuare.

– Minutajul in multipli de patru –

Desi pare o chestiune lipsita de importanta, am descoperit ca exista numeroase motive intemeiate sa se minuteze animarea in multipli de
patru. Adica, efectele sa fie mentinute pe lungimi standard de 16, 20,
24, 32, 40, 48 sau 64 fotograme. Nu incepeti un travelling cu fotograma
77; folositi fie 76 fie 80.
Dupa catva timp aceasta sugestie destul de simpla asigura operatorului
multe posibilitati de control si verificari, mentinand in acelasi timp
minutajul in cadrul fractiunii de secunda. Unitatile de patru fotograme
constituie fractiuni convenabile de secunda si pentru lungimile masurate
in picioare pentru pelicula de 16 si 35 mm.
Operatorul se va obisnui sa gaseasca relatii egale si frumoase intre
anumiti factori ca; numarul de fotograme, pozitiile pentru panoramic,
ciclicele de patru celuloide, turnarea pe doua si comenzile pentru
panoramic la un sfert de rotire a manivelei. Erorile se observa mai prompt si se fac mai rar.
Monteurul va aprecia ca aceasta regula generala ii usureaza si lui munca.
Foarte des el va avea nevoie de un timp suplimentar pentru a situa in
mod adecvat prima sau ultima fotograma din actiune, intr-o secventa
animata. Conformarea la aceasta regula lesnicioasa a multiplului de patru
se dovedeste avantajoasa.
In spectrul total al fotografierii pentru animatie exista un camp larg intre foaia de expunere fotograma cu fotograma si cealalta extrema, unde
operatorul este animator. Desigur, functia insasi va indica de obicei masura in care se cere operatorului sa urmeze indicatiile primite sau sa-si exercite aprecierea creatoare.
Intr-un mare numar de productii meritorii, aparatul de filmat pentru
animatie a constituit virtual unicul instrument creator. Tablouri vechi, schite si fotografii au fost manipulate artistic pe un stand de animare ( truca ), realizandu-se efecte incantatoare, secvente dramatice si tipuri de miscari care au insufletit efectiv vechile imagini fixe. Tot astfel, cineastii au invatat ca o serie de imagini fixe manevrate inteligent pe un stand de animatie dobandesc o calitate exceptionala, superioara uneori actiunii vii.
Dar chiar daca ne limitam observatia la exemple mai putin artistice de
operatorie pentru animatie, exista zone in care operatorul de animatie
poate sa intareasca efectele si sa reduca efortul.

Va urma

ANIMATIE – MICA ENCICLOPEDIE de PERSONAJE CELEBRE 7

– Selectie din galeria eroilor aparuti in ” Almanahul – SCURTA ISTORIE A FILMULUI DE ANIMATIE “. –
– Continuare –

Astazi ne intalnim cu un alt personaj celebru.
Este vorba despre – Pantera Roz – o nostima felina, protagonista unui adevarat recital de gaguri in maniera burlescului din perioada filmului mut.

ANIMA – ANIMAE 30
– Posibilitatile creatoare ale operatorului de animatie. –

Spicuiri din articolul scris de L. S. Rhodes in American Cinematographer, nr. 1 din 1966.

Un operator de animatie versat si inventiv are posibilitatea unica sa creeze material filmic, posibilitate cu mult mai rafinata decat simpla animatie de “cartoons”. El poate utiliza materiale relativ simple, creind din ele efecte interesante pe ecran, economisind de multe ori pictorului si animatorului atat timpul cat si eforturi inutile.
In aceasta profesiune interesanta care necesita artisti si tehnicieni de
inalta specializare, exista un canal ingust prin care trebuie sa treaca toate eforturile lor organizate inainte de a deveni realitate. Acest canal il
constituie obiectivul aparatului de filmat pentru animatie, cu deschiderea
lui mica ( de obicei nu mai mult de f;8 ), prin care trebuie sa treaca munca scriitorilor, a regizorilor, a desenatorilor, a pictorilor si a animatorilor, pentru
a deveni o banda utila de film cinematografic. Unul dintre patronii mei a exclamat odata nerabdator, ” Necazul cu voi, animatorii, este ca ganditi cadrele unul cate unul !” El insinua prin aceasta ca n-ar trebui sa facem asa si, privind retrospectiv, trebuie sa fiu de acord cu el.
Desenatorul fondurilor zambeste dispretuitor auzind ca operatorul trebuie sa faca 1440 de imagini individuale (si chiar mai mult) pentru a obtine un minut de proiectie pe ecran. Dar dupa cum stie orice animator calificat, aceste statistici sunt derutante. Adevarul este ca, fata de orele-om cheltuite, aparatul de proiectie realizeaza un raport foarte inalt de film utilizabil.
Spre deosebire de filmarea pe viu de pe platou, la care ia parte o echipa de cel putin 10 tehnicieni, plus actorii, costumele, recuzita, iluminarea, repetitiile, dublele si marele consum de pelicula, clipirile linistite si egale ale aparatului de animatie pot produce surprinzatorul volum de aproape suta la suta de metraj util.

– Alta cale –

Am fotografiat, in diferite cazuri, singur, intr-o singura zi, mai mult de
15 minute de animatie finita. Desi aceasta nu constituie o norma, faptul
indica necesitatea unui alt tip de fotografie pentru animatie.
Intr-un articol recent despre fotografia in animatie, autorul arata ca
fiecare fotograma poate fi descrisa prin “stenografierea” ei in foaia de expunere (lista de expunere). Nu sunt in dezacord cu acel articol bine scris, dar observ ca metoda consuma totusi o cantitate apreciabila din pretiosul timp al pictorului. Rareori animatorul va intocmi foi de expunere, deoarece masuratorile si calculele i-ar cere ore intregi (???)*. Foaia de expunere fotograma cu fotograma are avantajul ca precizeaza fiecare detaliu din fiecare fotograma, desi, dupa cum poate confirma orice operator de animatie, foile de expunere pot fi gresite.
In filmele educative, de la subiectele pentru scolile elementare pana la
filmele de instructaj tehnic militar de mare precizie, animatia este un
instrument foarte necesar.
Intr-un mare numar de stiluri de animatie din alte genuri decat desenul
animat, efectele de miscare se obtin in alt mod decat prin animarea cu
celuloide. Nu este vorba numai de miscari panoramice sau travellinguri,
nici de efecte optice ca intunecari si inlantuiri, ci de o diversitate aproape
nesfarsita de efecte, mergand de la “zgariere” si “accesorii” pana la
expunerile multiple si efectele de trucaj. In multe dintre aceste tehnici de
animatie, nici o foaie de expunere nu poate furniza operatorului instructiunile complete si o incarcare a fiecarei fotograme cu astfel de indicatii ar reprezenta pur si simplu o pierdere de timp.

Nota *. Autorul articolului face gresala de a spune ca foile de expunere,
rareori vor fi intocmite de animatori.
Nu rareori, ci TOTDEAUNA au fost si vor fi concepute de animatori.
Problema apare in alt loc si anume acolo unde tehnicienii suprapun
peste trairile desenelor in miscare stabilite de animator in foile de expunere, indicatiile de natura tehnica pentru usurarea muncii operatorului de imagine.
Mi-au cazut sub ochi asemenea foi de expunere si sincer sa fiu, prefer
modul nostru de lucru.
Am inteles ca acesta este modul cel mai eficient de industrializare a
procesului tehnologic in filmul de animatie. O fi..
Pentru comparare voi posta o lista de expunere cu indicatiile
necesare lucrului la un film. Ea a fost conceputa de regizorul S. Bosustow si folosita ca argument intr-o demonstratie privind activitatea operatorului de animatie. Lista este ceva intre story-board si o lista de expunere obisnuita si mi se pare destul de complicata.
Personal, m-am incurcat in calculele facute in inchi si nu in
milimetri ca toata lumea si am renuntat sa mai postez articolul cu pricina
datorita abundentei de termeni tehnici, unii tradusi aiurea si care in final
nu serveau nimanui.

– Aceasta este un model de cum arata o lista de expunere cu toate
” indicatiile corespunzatoare “. Ea trebuie privita cand pe verticala pentru a urmari cum sunt folosite desenele in timpul filmarii cand pe orizontala pentru a afla ce are de facut operatorul. Crima si pedeapsa ! ]

Va urma