– Regizori ai filmului romanesc de animatie – ( 33 de microportrete ilustrate ) – pagina 8

– Ion Popescu GOPO –
almanah;
Scurta istorie, Homo Sapiens. Intermezzo pentru o dragoste eterna, Ecce homo, Trei mere, Energica.
completari;
1951 – desene si regie la filmul ALBINA SI PORUMBELUL.
1951 – desene si regie la filmul RATOIUL NEASCULTATOR.
1952 – scenariu, desene si regie la filmul 2 IEPURASI.
1954 – scenariu si regie la filmul MARINICA.
1955 – regie la filmul ARICIUL RAUTACIOS.
1955 – co-regie cu Bob Calinescu la filmul PESTISORUL CEL ISTET.
1955 – regie la filmul SURUBUL LUI MARINICA.
1955 – scenariu la filmul URSULETUL FRICOS in regia lui Iulian Hermeneanu.
1958 – scenariu si regie la filmul SAPTE ARTE.
1962 – scenariu si regie la filmul ALLO, HALLO.
1964 – scenariu la filmul FARA MORALA in regia lui LIviu Ghigort.
1966 – scenariul si regia la filmul PILULE I ( Umbra, Tigara, Treaba facuta cu cap, Balanta, Ploaia, Lauri, Premiu, Columb, Uitucii ).
1967 – scenariu, desene si regie la filmul PILULE II ( Pantoful, Ulciorul, Creatorul, Chewing gum, Exagerare fara cap, Perpetuum mobile spre infinit, Flori, flori, flori ).
1968 – scenariu, animatie, decoruri si regie la filmul SANCTA SIMPLICITAS.
1969 – scenariu si regie la filmul EU + EU = EU.
1969 – scenariu, desene si regie la filmul SARUTARI.

PAG 8

 

– Continuare –
– ” ANIMA – ANIMAE ” 11

……..- Desenul animat de atelier -……
– Astazi ( n. 1966), filmul de animatie devine prea repede un certificat de personalitate, un act de geniu demonstrat cu concursul unei animari rarefiate, a unor tehnici simplificante, prin hipertrofierea abila a unor date; trasaj liber, non grafism, comentariu exorbitant, tacere sau imobilitate subliniata.
Totusi, Bob Verall, Wolf Koenig, Vaclav Bedrich, Dusan Vukotic, Vlado Kristl, care deseneaza si inca foarte bine, nu par sa doreasca acest gen de amputari.
Mai sunt cativa realizatori pentru care esentialul nu este de a se opri la un sistem plastic si de a subordona totul dezvoltarii lui.
Astazi (n. 1966) stilurile dau impresia ca se devoreaza intre ele.
Si devine la fel de dificil sa poti face o dare de seama asupra evolutiei cinematografului de animatie, pe cat ar fi daca am incerca sa rezumam in doua paragrafe dezvoltarea umorului grafic in revistele ilustrate, din 1957 pana in zilele noastre. Dar devine deosebit de interesant sa examinam ce ne ofera cele mai bune grupuri de productie constituite (Cinematograful national din Est; Polonia, Cehoslovacia sau Iugoslavia sau in intreprinderile europene – John Halas, Gavioli-Films etc.), care, intrucat produc 30-60 scurt metraje anual, trebuie sa-si orienteze perspectivele de dezvoltare calitativa pe o directie plasata intre tentatia “seriilor” pentru televiziune si cea a lung metrajelor.
– Va urma –

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *