“O zi din viata lui Ionescu”

In sfarsit…O floare!

Mihai Surubaru“O zi din viata lui Ionescu”.
Film de animatie in 3D

Acum cateva zile am avut bucuria de a participa la premiera filmului ” O zi din viata lui Ionescu” realizat de Mihai Surubaru cu o echipa 100 % romaneasca, ceea ce constitue in conditiile actuale o mare performanta!
Mihai Surubaru, a reusit cu o perseverenta, ce merita a fi subliniata, sa promoveze alaturi de nume consacrate ale filmului de animatie romanesc (Mihai Marian-realizatorul story-board-ului impreuna cu Valentin Eliseu sau Octavian Frecea director al animatiei dar si alte nume ale unor tineri cu mai putine realizari in domeniu dar nu mai putin talentati precum; Silviu Turculet-realizatorul graficii si Andrei Stancescu sound-designer).
Alaturi de cei enumerati mai sus, nume deja cunoscute ale animatiei autohtone precum Florin Saceanu, Constantin Seltea sau Despina Buneci (ca animatori) cele ale tinerilor Robert Vegeman si Cristian Scarlatescu (responsabili de modeling-texturized) vin sa completeze organic echipa de baza cu care Mihai Surubaru a pornit la drum.

IonescuNu imi propun sa discut despre calitatile filmului ci despre faptul ca trebuie facut ceva pentru ca in viitor sa avem tot mai multe asemenea premiere.
Nu toti au curajul de a porni intr-o asemenea aventura si nici tenacitatea pe care a avut-o Mihai Surubaru (Misu, cum ii spunem noi) de a-si impune si realiza scenariul, intr-o competitie din care nu totdeauna cei mai buni si castiga.

Experienta sa in lumea filmului de animatie era deja o garantie iar faptul ca dupa mai multe incercari a reusit sa-si vada visul indeplinit este numai meritul sau. Nici o institutie din tara asta nu se poate lauda ca; …(“Datorita preocuparilor noastre pentru viitorul filmului de animatie….bla,bla,bla…”, “Programul nostru care cuprinde….bla,bla,bla….”, etc.,etc.,bla,bla,bla,…) acest gen cinematografic a reusit sa se reimpuna atentiei publicului.

Ionescu2In afara de putinii bani ce au fost alocati de CNC pentru realizarea acestui film, cu o durata putin obisnuita – nici SCURT METRAJ, nici LUNG METRAJ – filmul avand o durata de 30 de minute, un fel de frac cu pantalonii scurti, dovedeste inca odata necunoasterea sau ignorarea realitatii de catre cei ce ar trebui sa se preocupe de readucerea la viata a animatiei romanesti.
Imi pun, desigur retoric, doar doua intrebari;

-Dupa aceasta premiera, cand v-a avea loc a doua? Pana atunci, din ce vor trai cei cuprinsi in genericul filmului, ca sa nu mai vorbesc de ceilalti truditori ai filmului romanesc de animatie?

Lui Mihai Surubaru i-au trebuit cel putin doi ani ca sa primeasca aprobarea si deci finantarea acestui film si trebuie sa repet, DOAR TENACITATEA SA A FACUT POSIBILA aparitia, dupa foarte multi ani, a unui film realizat in totalitate de romani.
Ionescu3Nu numai finantarea (cand si cand) va rezolva problema animatiei ci schimbarea unei adevarate mentalitati privind insasi existenta acesteia.
In aceasta privinta sunt sceptic.
Paradoxal, ignorand sfatul batranilor, adultii “omoara” copilaria si experienta de o viata a parintilor lor.
S-a ajuns in situatia in care acestia , dupa ce au ramas fara batrani din motivul stiut, framanta plaja pentru a realiza franghia din nisip pe care batranii lor ar fi primit-o de la niste vecini si li s-a cerut acum sa o returneze.

Rezolvarea era simpla, daca le cerea vecinilor o mostra din aceasta franghie pentru a face una la fel. Dar cum nu s-au gandit la acest lucru, framanta si azi nisipul in fel si chip.
Uneori trebuie sa apelezi si la intelepciunea unui “batran”.
Pana nu va fi prea tarziu.
Ionescu4Se simte tot mai necesara intrunirea soborului inteleptilor pentru a se gasi calea de a redobandi tot ce s-a pierdut in acesti ani in Romania.

Paranteza….

Absolut real.

Mihai Surubaru s-a straduit si a realizat “O zi din viata lui Ionescu” cu bani mai putini, DAR SE VEDE! Daca ar fi incercat sa faca filmul doar cu banii pusi la dispozitie de catre CNC nu ar fi reusit!
Eforturile sale, ca si ale celorlalti componenti ai echipei ar fi pacat sa ramana un eveniment singular in istoria atat de dramatica a animatiei romanesti din ultimii douazeci de ani.
Ionescu5Faptul ca Mihai Surubaru a ramas printre cei cativa incapatanati care se cramponeaza de pastrarea aceastei redute, ANIMATIA, este mai mult decat laudabil si ar fi pacat sa nu fie ajutat in a-si realiza si alte proiecte pe care sunt convins ca le are.

E bine totusi ca s-a facut si acest prim pas, dar numai cu o floare, nu se face primavara.

Films for Fun aduce parodii cinematografice realizate in comunism

robinson-3Aflat la prima sa editie, care coincide cu trecerea a 20 de ani de la caderea comunismului, festivalul FILMS FOR FUN îsi propune sa reuneasca filme ale generatiei de azi (filmele studentesti) cu cele din anii comunismului, multe din ele prea serioase si marcate de amprenta ideologica.

Ora 16.00
Sambata 3 octombrie

 Cinema Eforie

Robinson Crusoe  (1973, România-Italia, R: Victor Antonescu, desen animat) 90 min.

Programul complet al festivalului il puteti gasi pe Cinemagia.

Uimitoarele aventuri ale muschetarilor la KINOdiseea

Festival
KINOdiseea este primul festival international de film pentru copii organizat in Romania dupa 1989.

Prima editie  KINOdiseea se va desfasura intre 22 – 27 septembrie 2009, la Muzeul Taranului Roman si Cinema Gloria din Bucuresti. Vor fi prezentate in premiera nationala 12 lungmetraje pentru copii (de fictiune, documentare si de animatie) selectionate si premiate la festivaluri internationale, dar si trei productii romanesti clasice, carora le va fi rezervata o zi speciala – Ziua filmului romanesc.

In cadrul festivalului a a fost selectionat si filmul de lung metraj “Uimitoarele aventuri ale muschetarilor”.

Matty Aslan

mattyZilele trecute, am primit din partea domnului Scarlatescu solicitarea de a spune cateva cuvinte despre cel ce a fost Matty Aslan. Majoritatea il stiau de caricaturistul Matty – cum semna de altfel toate desenele sale, dar foarte putini stiu despre Matty animatorul si regizorul de filme de animatie. Intrucat domnul Scarlatescu este un “fan” al lui Matty, detinand si o serie de desene ale acestuia, voi publica pe blog raspunsul pe care i l-am dat la solicitarea sa.

Stimate domnule Scarlatescu,
Intamplarea face ca si mie imi plac desenele lui Matty.
Din nefericire, nu am nici unul macar pentru a-l pune alaturi de desenele lui Cezard a carui linie si nerv seamana nemaipomenit cu desenele lui.
Cand am ajuns in mijlocul animatorilor, in 1961, Matty deja parasise “corabia”, alegand independenta. Nefiind un tip care sa respecte un program riguros si care tinea mult la statutul sau de om cu idei a preferat sa le prezinte “calde” concetatenilor sai si sa nu astepte, circa 6 luni (cat dura realizarea unui scurt metraj de animatie) pentru a le etala, motiv pentru care a optat pentru statutul de colaborator si nu de salariat al studioului.
De altfel si Gopo a optat pentru aceasta varianta (de colaborator) care mai tarziu i-a fost benefica, oferindu-i timpul necesar realizarii filmelor cu actori pe care le-a creat dupa ce OMULETUL si-a facut pe deplin datoria.
Acest mod de a lucra, trebuie sa recunosc, deosebit de dificil pentru foarte multi desenatori, dar nu si pentru Matty, a facut posibila mentinerea, timp de foarte multi ani a rubricii “Una pe zi” din ziarul “Romania libera”, ca sa nu mai vorbesc de miile de caricaturi din celelalte publicatii.
Mereu proaspat,cu umoru-i cunoscut Matty a fost un personaj deosebit iar cei care am avut sansa sa-i fim prin preajma am fost cuceriti imediat de dezinvoltura cu care aborda orice subiect. Matty, un tip ingenios, reusea sa se descurce, printre altele, in relatiile cu sistemul birocratic al
vremii apeland la un intreg arsenal de “inovatii” pentru a-si rezolva problemele.
(Imi povestea odata, ca avand nevoie de o aprobare pentru rezolvarea nu stiu carei probleme, pe cererea inaintata a scris in coltul dreapta sus “COPIE”. Cel caruia ii era adresata, cum a vazut specificatia din coltul cererii s-a si intrebat; Daca la mine a ajuns “copia”,unde o fi “originalul”?
Sigur era pe undeva mai “sus”. Si fara sa tergiverseze solicitarea, cum se intampla cu ceilalti muritori de rand, isi dadea avizul favorabil.)
Despre activitatea sa in domeniul animatiei stiu ca a colaborat cu Gopo
la doua dintre filmele semnate de acesta din urma, “Albina si porumbelul” si
“Ratoiul neascultator” la care a realizat partial desenele si animatia (cred ca prin 1950 sau ’51) Prin 1954-1955 semneaza coregia la filmele “O poveste cu ursuleti” (coreg. Iulian Hermeneanu) si “Lacatul minune” (coreg. Jan Moraru).
“Dispare” circa zece ani si reapare in 1965 cu filmul “Un bloc neobisnuit”
la care semneaza scenariul, desenele, scenografia si regia. Animatia la acest film a fost realizata de Eduard Sasu despre care am scris pe larg in blogul meu. Tot Matty realizeaza o mini serie alcatuita din “pilule” intitulata “Formica” filme cu pronuntat caracter satiric.
Eu personal, nu am lucrat cu Matty dar ca si dumneavoastra mi-au placut
nespus desenele sale si am apreciat polivalenta sa ca desenator de exceptie.
Imi amintesc cu deosebita placere un dialog cu el inaintea unui consiliu
artistic in care imi marturisea,ca desi vorbeste bine romaneste ,ajutandu-se
de creion este de doua ori mai rapid si de o suta de ori mai clar in ceeace
intentioneaza sa spuna.Desenul pentru Matty,ca pentru multi dintre noi a fost un al doilea limbaj.
Ma bucur sincer ca mai exista cineva care se gandeste la Matty si la talentul
sau deosebit.
Cu speranta ca cele de mai sus completeaza informatiile pe care le detineti
despre cel care a fost Matty Aslan, va multumesc pentru interesul permanent pe care il aratati pentru truditorii celei de-a 7-a arte bis.
Cu stima,
Victor Antonescu
P.S. -* Cezard- celebru ilustrator de benzi desenate la revista pariziana “Vaillant”, apoi “Pif”. Dintre benzile sale desenate amintesc doar “Arthur le fantome justicier..” Tot el m-a inspirat si in realizarea scenografiei la serialul “Cei trei muschetari” si “Uimitoarele aventuri ale muschetarilor” (lung metraj).
Stilul lui Cezard, a fost continuat si dupa disparitia acestui mare desenator prin talentul de exceptie al unui coleg de-al nostru, Mircea Arapu (ministrul benzilor desenate, cum fusese poreclit de catre ceilalti desenatori din studiou). Din nefericire prea multe noutati nu detin despre activitatea sa dupa ce a parasit Romania si s-a stabilit la Paris, dar pot spune ca cele remarcate la el ca artist il defineau ca pe un desenator foarte profund, cu o linie sigura plina de emotie si semnificatii.