Month: March 2010

Cateva mici trucuri folosite in animatie.

La filmele de cartoane decupate, daca se dorea ca un personaj sa ramana
nemiscat in cadru in timp ce alte personaje se miscau, acest era fixat de
cristalul de pe masa de lucru cu “hermenei”.
Iulian HermeneanuAcesti hermenei poarta numele inventatorului lor, Iulian Hermeneanu, regizor de filme de desen animat si sunt niste mici suluri realizate din scoci transparent cu partea adeziva in afara. Prin aplicarea acestora pe partea de contact cu cristalul, aceasta inovatie se lipea atat de desen cat si de acesta imobilizand personajul pana cand urma sa se miste din nou.(Foto 1 – Regizorul Iulian Hermeneanu,autor a nenumarate filme de desen animat,inventatorul “hermeneilor“)

Daca in filmele de papusi,unul din personaje trebuia sa “zboare” prin cadru, se construia deasupra zonei ce urma a fi traversata de eroul respectiv, un fel de consola bine rigidizata sub care actiona un fel de scripete asezat orizontal si de care era atarnat, personajul in discutie, cu ajutorul unui fir sau doua de la un ciorap de dama. Deplasarea se facea fotograma cu fotograma in timp ce se deplasa dintr-un punct in altul, singurul inconvenient fiind oprirea balansului produs de miscare.

Pentru a marca izbirea de un obstacol al unui personaj in miscare, in momentul impactului masa trucii se “scutura” dezordonat, pe directia sensului de miscare prima deplasare facandu-se mai ampla apoi celelalte la spatii aleatorii si sensuri opuse pana la oprirea definitiva. In aceste cadre sa misca totul. Chiar si decorul.

Tincu PuranLa filmul “Robinson Crusoe” aveam nevoie de o ploaie reala, cu apa adevarata, cu vant si tot tacamul. Am apelat la un operator de la filmul
documentar, Tincu Puran si impreuna am construit in curtea studioului o platforma pe care a fost instalata o turbina de aer, ca un ventilator urias – (cu un diametru de peste un metru) iar in fata acesteia, un tub Bergman din plastic lung de circa 3 metri si prevazut in partea de jos cu gauri de circa 1,5 mm si dispuse din 2 in 2 centimetri.
Acest tub era astupat la un capat iar la celalalt era un furtun racordat la o sursa de apa. Am protejat zona ce trebuia filmata cu panouri din panza neagra si am pus cateva proectoare sa lumineze doar apa care curgea.Filmarea a avut loc noaptea. In timp ce filmam cu un aparat Arriflex, cu viteza de 24 de imagini pe secunda, obturam sursa de aer cu o foaie de placaj pe care o miscam aleatoriu permitand aerului sa izbeasca sau nu in jeturile de apa, obtinand exact efectul dorit.
Vant si ploaie. Apoi negativul, nedevelopat, a fost incarcat in aparatul de
la truca si am suprapus animatia filmata cadru cu cadru.
Efectul este vizibil in prima parte a filmului, pana la naufragiu. ( Foto 2 – Tincu Puran, operator de mare talent, pedagog si colectionar de exceptie din lumea tehnicii fotografice. Era o adevarata enciclopedie cinematografica dar din nefericire ne-a parasit, desi ar fi avut multe lucruri sa ne mai spuna.)

Cum se face ? – Plastilina animata, pictura sub aparat, etc

Mihai Badica si Adrian NicolauDoua cuvinte despre filme realizate folosind materiale usor de modelat
precum plastilina. Si nu poti vorbi despre acest lucru, fara a face trimiteri la cel care inteles poate cel mai bine dintre noi cate posibilitati de exprimare ofera acest material, Mihai Badica. (Foto – Regizorii Mihai Badica (sus) si Adrian Nicolau, doua personalitati distincte in diversitatea de stiluri a animatiei romanesti.)

Mai toti ne-am jucat in copilarie cu plastilina, construind animale (de cele mai multe ori) fabuloase, cu care ne spuneam povesti cu intamplari incredibile.
Am constatat atunci, ca pe masura ce construiam un personaj mai mare, acesta se dezmembra sub ochii nostrii.
Realizatorul care a imbratisat acest mod de exprimare artistica, Mihai Badica, a fost cel care s-a aplecat cu cea mai mare atentie asupra secretelor plastilinei reusind sa o supuna, aceasta transformandu-se sub mainile sale in forme vii pline de sentimente si sensuri. El a descoperit ca plastilina trebuie imblanzita si sa execute intocmai intentiile creatorului. Pentru acest motiv, Mihai a imaginat diverse “armaturi” interioare pe care acoperindu-le cu acest material, le-a supus tuturor chinurilor creatiei, acestea descurcandu-se de minune si raspunzand cu docilitate transformarilor la care erau supuse.
Fiecare film ridica alte probleme si regizorul – animator trebuia sa le gaseasca raspunsul corect, motiv pentru care “cautarea” a devenit unul dintre factorii motori ai actului de creatie, ca si la celelalte genuri ale animatiei de altfel.
Foarte mult din materializarea scenariului se petrecea in timp ce facea
animatia, multe idei venind in timp ce opera asupra materiei, motiv pentru care la acest gen de filme de animatie,ca si la cel de pictura sub aparat, story-board-ul era pur orientativ. Actul de creatie se nastea direct in
timpul transformarii materiei si realizatorul opera, in functie de inspiratia
de moment, corectiile pe care le simtea necesare a fi aduse scenei respective, executand de cele mai multe ori modificari ale expresiei, gesturilor si timpilor (accelerand sau incetinind) miscarea in functie de noul sentiment ce urma a fi redat conform trairilor sale.
La acest gen de filme, personajele erau “construite” direct in platou si uneori fenomenul avea loc odata cu filmarea (ex. filmul Icar).
Cam aceleasi lucruri se petreceau si in cazul filmelor de “pictura sub aparat” al caror exponent a fost Sabin Balasa.
Sabin a incercat prima data sa utilizeze truca verticala,dar cum modul sau
preferat de a picta era pictura de sevalet, a optat pentru truca orizontala
in fata obiectivului acesteia aflandu-se pictura in continua transformare.
Sabin aducea modificari picturii sale, utilizand foarte rar inlantuirile executate cu ajutorul aparatului, el preferand transformarile pe viu,modificand,cadru cu cadru prin interventii picturale, o imagine fata de cea anteriora.
Din pacate, foarte multe “lucrari” nu s-au putut pastra, tocmai datorita acestei maniere de lucru.
Despre “drumurile” pe care trebuiau sa le faca, acel dute-vino catre zona de animat si iesirea din “cadru” nu mai pomenesc, intelegandu-se de la sine.
Daca din nefericire, negativul filmului se pana din vari motive, toata munca depusa, in aceste tehnici de animatie, trebuia reluata de la zero. La filmul de desen animat, existand toate acetofanele scenelor cu jurnalele de filmare respective precum si decorurile aferente era mult mai usor de refilmat si deci de inlocuit partile compromise tehnic.
Toti rasuflam usurati cand primeam “materialul” din laborator fara nici o
restrictie privind utilizarea acestuia.
La filmul de desen animat, solicitasem celor curiosi sa faca niste
calcule privind numarul de desene necesar pentru o anumita durata sau
lungime de film. Aici solicit curiosilor sa incarce a se pune in locul unui
animator de papusi tinand seama ca pentru fiecare miscare a personajului,
el trebuie sa faca circa 2 – 3 pasi inapoi pentru “fotografiere” apoi sa faca
aceeasi pasi,apropiindu-se de obiectul respectiv pentru a-l misca din nou.
Cati pasi ii sunt necesari pentru a realiza animatia la un scurt metraj de papusi? Dar Kilometri?

Cum se face? – Filmul de cartoane decupate

Daca tot am ajuns aici, hai sa va spun si cate ceva despre filmul de cartoane decupate.

Nea Costica si Laurentiu in pauzaCel care a initiat acest mod de exprimare artistica in fimul de animatie romanesc a fost Olimp Varasteanu, regizor, animator si scenograf.

Ideea noului gen de animatie a fost imbratisata si de alti realizatori precum – Laurentiu Sarbu, Adrian Nicolau sau Florin Angelescu (Angi), pentru a aminti doar pe cei ce au realizat cele mai multe filme in aceasta maniera, multe dintre acestea fiind premiate la diverse festivaluri.

(Foto 1 – Nea Costica si regizorul Laurentiu Sarbu, intr-o binemeritata pauza de filmare) si (Foto 2 – Inainte de a se dedica filmelor de cartoane decupate, regizorul Olimp Varasteanu era o prezenta obisnuita si in filmele in volum. Aici intr-un cadru din filmul satiric ‘Veniti maine”)

OlimpDupa cum v-ati dat seama, personajele sunt desenate, colorate si decupate dintr-un carton special care putea fi colorat fara pericolul ondularii la contactul cu guasa sau acuarela folosita (culori de apa).
Uneori, personajele erau construite din elementele constitutive facute
separat ex.; capul separat de corp,expresii diferite ale capetelor, vazute de fata, de profil sau de spate, uneori chiar si de sus. Mainile si picioarele urmau acelasi tipic.
Cand toate personajele si elementele ce le compuneau erau gata (colorate si decupate) urma vopsirea lor pe verso cu negru mat.
Acelasi lucru se intampla si cu decorurile care de cele mai multe ori erau
alcatuite din fragmente ce se “compuneau” la filmare pentru a se realiza
cadrul ce urma a fi filmat. Dar dece vopsite cu negru pe verso?
La filmul de cartoane decupate personajele nu puteau fi presate cu un cristal ca la desenul animat existand riscul deplasarii nedorite a personajului la o eventuala folosire a acestui accesoriu obligatoriu la filmarea pe acetofan.
BOBO eroul principal al serialuluiIn aceasta situatie, personajele erau animate direct pe un cristal de dimensiuni convenabile iar pentru evitarea aparitiei “umbrelor” desenelor reflectate de catre cristal datorita iluminarii, toate desenele erau colorate cu negru mat pe verso.La filmul de cartoane decupate au fost folosite ambele tipuri de truci (verticala si orizontala) dar cel mai mult s-a optat pentru cea orizontala datorita unui avantaj care la truca verticala nu ar fi fost asa simplu de realizat.In ce consta acest lucru? Camera de filmat, la truca orizontala, era indreptata cu obiectivul catre o oglinda de aproape 2,5 metri latime pe circa 1,5 metri inaltime, inclinata cam la 45 de grade catre aparat si in care se “reflectau” toate personajele si decorurile asezate pe mai multe planuri (toate din cristal de cea mai buna calitate) si iluminate independent unul fata de celalalt, ceea ce producea un efect artistic deosebit.
Planurile erau dispuse sub oglinda, pe verticala (unul sub altul) si la distante de circa 30 centimetri unul fata de celalalt si rigidizate intr-o rama paralelipipedica confectionata din metal si lemn.
Animatia fiind “culeasa” din oglinda de catre camera de filmare trebuia ca animatorul sa aiba in fata personajul intors cu 180 de grade pe ambele axe (N-S si E-V) si sa-l anime in aceasta pozitie.

Bob, nea Costica si AngiTot datorita acestui mod de filmare, genericele trebuiau sa aiba literele scrise de la dreapta spre stanga si puse in cadru cu “susul” in jos pentru a fi citite corect.

(Foto 3- Bobo, eroul principal al serialului cu acelasi nume realizat de regizorii Florin Angelescu si Adrian Nicolau) si (Foto 4 – Un trio de exceptie al filmului romanesc de animatie, regizorul Bob Calinescu (sus), operatorul Constantin Iscrulescu si regizorul Florin Angelescu (dreapta jos).