La inceputurile filmului de desen animat, din lipsa acetofanului (folia transparenta pe care sunt copiate si colorate desenele) creatorii au apelat la o solutie inedita. Au folosit radiografii procurate din spitale, pe care dupa ce le curatau de emulsie, le dadeau o noua intrebuintare, aceea de suport pentru desenele viitorului film. Colegii mai hatrii, glumeau, spunand ca in timpul rularii filmului, printre desenele ce se miscau pe ecran se puteau vedea din cand in cand si elemente ale scheletului uman datorita faptului ca nu totdeauna, radiografiile, erau curatate perfect.
Inventiv romanul.Ma intreb daca a incercat cineva sa foloseasca chiar radografiile in cauza pentru un filmulet experimental.Sau s-a incercat asa ceva?Ar fi amuzant sa vezi un schelet animat,mai ales daca are in spate si o poveste.
Oricum,lasand deoparte aceste neajunsuri,cred ca era o perioada fantastica pentru a face animatie.Banuiesc ca entuziasmul era la cote maxime.
Istoria cu radiografiile este cat se poate de reala si s-a intamplat cu foarte mult timp inainte de aparitia acetofanului. Eu am avut un desen din ” Surubul lui Marinica ” conturat pe un celuloid gros de circa 1 mm (cam cat grosimea unei – balene – folosite la gulerul camasii). In ultima perioada se folosea acetofan de 0,3 – 0,4 mm.
Buna ziua ! De unde se poate procura acetofanul? Vreau sa folosesc acetofanul in locul sticlei
Buna ziua ! Referitor la intrebarea Dvs., nu stiu ce sa va spun. Filmul de animatie care utiliza acum mai bine de 15 ani acest material a incetat sa-l mai solicite datorita noii tehnologii. Ar putea fi o solutie sa apelati la Studioul Animafilm. Poate mai exista ceva din acest material.