In clasa treia primara am jucat rolul magului Melchior – in “Trei crai de la rasarit”. Succes deplin cu sala plina si cu observatiile de rigoare privind recuzita hartanita. Mi-am sfasiat mantia din hartie creponata care atarna si-n care m-am impiedicat de era sa ma duc gramada peste privitori. Noroc ca m-am sprijinit de Balthazar si asa am cazut amandoi.
Al doilea rol, l-am primit in clasa VII -a in piesa “Tanara Garda”. Jucam rolul maiorului Bruckner care o ancheta pe Liuba, o partizana in rolul careia trebuia sa joace o fata de la scoala elementara de alaturi. In ziua de repetitie la care ma refer, colega noastra nu a putut veni si atunci diriginta, care era si regizor a hotarat sa joace ea rolul revolutionarei. Intre mine si “partenera” era un grilaj facut din sipculite subtiri de lemn – vopsite cu negru – gratiile celulei. Diriginta, cu ochii in scenariu, imi da cateva replici apoi trebuind sa ma “loveasca” (asa prevedea scenariul ) isi arunca in fata mana libera facuta pumn. Lovitura rupe o “gratie” si ma pocneste drept in barbie, antrenand si celelalte gratii care au cazut gramada peste mine. Eram prea ocupat sa numar stelele verzi si efectele de lumina ca sa-mi dau seama ce s-a intamplat.
In clasa X-a, al treilea rol, Spiridon, din “O noapte furtunoasa”. Regia era asigurata de un instructor de la casa de cultura a raionului, care pentru a da o nota personala eroului interpretat de mine, imi cere ca in timp ce ma vaitam, cat de al dracului era jupan Dumitrache, sa-mi aprind o tigara din care sa trag doua fumuri, recuzita(tigara) urmand sa mi-o asigure el.
Ma descurc cu replicile pana in momentul in care imi aprind tigara si trag din ea un fum. Nimic! Trag al doilea si ma trezesc ca-mi iau foc plamanii de era sa ies de pe scena. Cu ochii in lacrimi, termin monologul si o termin si cu teatrul. Era prea riscant si eu voiam totusi altceva. Nu stiam ca tigarile ZB, cum li se spunea tigarilor fumate in armata, erau atat de tari.