Cu o delegatie de cineasti am avut ocazia sa vizitez un oras cu o istorie dramatica dar care asemeni pasarii Phoenix, a reinviat din propria suferinta si cenusa. Schimbarile erau surprinzatoare iar opera Zemper, care fusese distrusa complet de bombardamentele aliatilor, statea marturie eforturilor depuse de nemti pentru recuperarea valorilor culturale nimicite de razboi. In Dresda locuia si o redactora de la Studioul de animatie din acest oras, indragostita patimas de cultura noastra dar si de valorile germane.
Am avut, cu acest prilej, posibilitatea de a admira colectia uimitoare a portelanurilor originale de Meisen, detinuta de Catherine (cu o valoare inestimabila) pe de o parte iar pe de alta, in apartamentul sau, avea o camera romaneasca, care avea tavanul placat cu scanduri iar peretii spoiti cu var si din care nu lipseau, cergile, vasele de lut, lingurile de lemn, icoanele, scoartele, stergarele si piese de imbracaminte specifice moldovei. Intr-un blid, oua de Bucovina incondeiate cu maestrie (originale) iar la pranz ne-a servit muraturile cele mai romanesti cu putinta iar mamaliguta avea acelasi gust cu cea de acasa.