– Adrian Petringenaru –
almanah;
In padurea lui Ion, Bizant dupa Bizant, Expertiza de arta,
Cale lunga, Concurs, Principiul lanului, Perpetua renastere.
completari;
1968 – scenariu si regia la filmul BREZAIA.
– Dinu Petrescu –
almanah;
Vijelia, Punctul, Culoarea, Volumul.
– Lucian Profirescu –
Peripetiile lui Ionut, Cine rade la urma.
– Continuare –
– ” ANIMA – ANIMAE ” – 15
…….- Despre marionete separat -…….
– Filmul de marionete isi urmeaza evolutia pe un drum paralel in putinele tari capabile sa-si sustina realizatorii. Dupa scanteietorul VISUL UNEI NOPTI DE VARA si primirea putin intelegatoare care i-a fost facuta de publicul unui festival depasit de evenimente, Jiri Trnka a parut ca se indeparteaza putin de acest mijloc de expresie. Filmul sau BUNICA CIBERNETICA (1962), ilustreaza in mod explicit aspectul critic al inspiratiei sale, punand in lumina dispretul documentat al unui spirit hranit de o veche cultura nationala si rurala, pentru platitudinea civilizata, seaca, mecanica, cosmopolita, a unei lumi tehnice unificate.
Nu ne mai ramane decat sa ne bucuram ca il regasim cu filmul
ARHANGHELUL GABRIEL SI DOAMNA GASCA (1965), ultimul sau lung metraj, cu sufletul neschimbat al punerii sale in scena si gustul sau pentru ornament, ascutit de o inspiratie truculenta si agresiva.
…….
Pentru marionete putem conta si pe Polonia, care le consacra in fiecare an o frumoasa colectie de mici filme, intotdeauna agreabil stilizate si animate, fie ca este vorba de jocul bine manevrat al cutiilor de chibrituri din SCHIMBAREA GARZII de Wlodziemierz Haupe sau de punerea in evidenta a calitatilor caricaturale si tragice ale marionetelor lui Sturlis – CAVALERUL LAUDAROS, DAMON (1959), sau REGELE MIDAS (1963). Aceasta ne obliga sa mentionam aportul lui Adam Killian, ale carui machete si siluete de marionete evoca ambianta misterioasa si reculeasa a unui film de Trnka – EURIDICE (1962).
In sfarsit, in ultimii doi ani stilurile marionetelor par sa se individualizeze si scapa cu incetul marilor modele cehe; fie prin tragicul chaplinian in OMUL FERICIT (1962) al bulgarului Topuzanov sau prin gravitatea brechtiana din
UN SOLDAT IN IAD de Joerg Bomba ( R.D. Germana ).
In Franta, grupul format de realizatorii Bettiol si Lonati a dat un sens nou marionetei caricaturale, combinand simtul pentru culorile pale si armonioase cu vigoarea critica a formelor si cu simtul pentru animarea prescurtata ( mici tremuraturi senile, salturi pe cap, vibratii excitate ale membrelor ) care contrazic in mod voit calitatile plastice ale cadrajelor din filmele publicitare, ca si ironica lor cronica medievala BERTHE CEA CU PICIOARE MARI (1962).
– Va urma –