FILMUL DE ANIMATIE – ARTA SI MAGIE
Dictionarul realizat de regizorul Mihai Surubaru si lansat cu cateva zile in urma ( 2 martie a.c. ) la sediul Uniunii Cineastilor, incheie stradaniile a peste doi ani de cautari si selectari de informatii privind filmul de animatie romanesc, de la inceputuri si pana in zilele noastre.
Aflata intr-un con de umbra in ultimii douazeci si cinci de ani, animatia romaneasca, ignorata din cauze “conjuncturale”, cum spunea criticul de film Calin Stanculescu, avea nevoie ca de aer de o lucrare de referinta, pentru a reaminti romanilor ca o mana de oameni talentati au scris, uneori cu multa suferinta, pagini de neuitat din istoria cinematografiei nationale si mondiale.
Cu atat mai remarcabila este realizarea lui Mihai Surubaru, cu cat a trebuit sa duca o adevarata lupta pentru infaptuirea acestui gand. In conditiile actuale, nu doar de conjunctura ci a unei reale politici de ignorare a animatiei romanesti, inceputa odata cu anul 1990, stradaniile sale capatand un aspect sisific .
Realizarea unui asemenea dictionar, presupune culegerea de date din cele mai raspandite surse, de la documente, informatii de arhiva si pana la cele transmise din aduceri aminte.
Nu a fost usor iar lipsa sprijinului material pe masura unei asemenea initiative s-a facut simtit cu precadere la trierea si stabilirea numelor (aproape 200) cuprinse in Dictionar.
Doar asa imi pot explica, cum personalitati precum cele ale compozitorilor; Radu Serban, Octav Firulescu, Calin Ioachimescu, Stefan Elefteriu si Corneliu Cezar, sau ale inginerilor de sunet; Dan Ionescu, Ion Virtosu si Erica Nemescu, au fost omise din lucrarea sus-mentionata.
Insa, indiferent de aceste scapari regretabile, DICTIONARUL REALIZATORILOR FILMULUI DE ANIMATIE DIN ROMANIA, este o lucrare pentru care autorul ei, Mihai Surubaru, merita felicitat.
