Tot despre…

O data, fiind cu colegul meu Zica(Zaharia Buzea) la o intalnire cu copiii la cinematograful Doina, am inceput dialogul cu ei testandu-i in gluma pe cei mai talentati la desen si punandu-i sa mimeze in fata unei sali pline transformata ad hoc intr-un juriu, fel de fel de actiuni la care ma implicam si eu corectand cu umor situatiile create de micii actori. Toate aceste mici show-uri aveau darul sa destinda atmosfera si copiii sa se simta in largul lor. La sfarsit, inainte de a incepe proiectia filmelor ii intrebam:
– Voua va plac filmele de animatie?
– Daaaaaa!
– Si cum faceti voi cand va plac?
– Radem…
– Ei, radeti…Voi stiti sa aplaudati?
– Daaaa…(rumoare, zambete)
– Ia s-aud!
Sala aplauda.
– Dupa cum aplaudati nu prea va plac ….
– Ba ne plac…
Duc mana la ureche ascultand. Aplauzele zguduie sala…
– Dar cand nu va plac, cum procedati?
Sala scoate un AAAAAAAaaaaaaa prelung dezamagit.
– Voi stiti sa fluierati?
Un moment de deruta. Copiii se privesc intre ei apoi spre mine.
Timid se aude un ….Daaaaaa
– Ia s-aud!
La inceput mai in incet, apoi cu mai multa tarie si toti care stiau sa fluiere au pus la punct un eventul film care nu le-ar fi fost pe plac.
– Fiti atenti. Noi, aratand spre Zica, ale carui filme erau realizate in aceeasi maniera cu ale mele, vom sta in biroul de alaturi si asteptam sa procedati cum v-am spus. Bine? Va place…aplaudati, daca nu…..
– Fluieram!
Sala fremata de nerabdare. Era prima data cand purtau un dialog cu realizatori de film de animatie si abia asteptau sa raspunda solicitarii. Incepe proiectia. Copiii aplaudau si radeau pe toata durata vizionarii. La plecare privirile razatoare pe care ni le aruncau au fost pentru noi cea mai sincera si valoroasa recunoastere a faptului ca am reusit ce ne-am propus. Filme pentru ei.