Reactii

Dupa un timp, cu prilejul altei vizionari si tot la cinematograful Doina, au fost invitati colegul meu Zica – cu care participasem la intalnirea de mai jos si o colega. Lui Zica i-a placut cum a decurs dialogul meu cu sala si a incercat sa aplice aceeasi reteta.
A facut insa doua greseli in aceasta intalnire.
Prima- Filmele colegei noastre erau pentru adulti – despre copii, cu o grafica mai sobra si mai putin accesibila copiilor.
A doua gresala a fost aceea ca dupa ce a lansat provocarea salii de a aplauda sau a fluiera, a proiectat cate un film al fiecaruia dupa care a oprit proiectia pentru dialogul cu copii, urmand ca dupa aceea vizionarea sa continue. Aceste greseli nu ar fi fost posibile daca filmele ar fi fost din aceeasi categorie, hai sa le spunem de divertisment, amuzante cu gaguri multe etc.,etc. Pe scurt pentru ei.
Ce s-a intamplat?
Filmul lui Zica a fost aplaudat iar al colegei fluierat!
Odata aprinse luminile in sala, pentru continuarea dialogului, colega noastra neagra de suparare s-a repezit in copii reprosandu-le ca le plac filme cu violenta. – Filme d-astea va plac? Asta vreti voi sa vedeti?
O pioniera si-a invins teama si i-a spus, privind-o in ochi: – Stiti tovarasa regizoare, noi din filmele astea invatam ce nu trebuie sa facem!
– Da? Bine!
Colega a intors spatele unei sali dezamagite si a iesit.
Scurt!
Cand mi-a relatat Zica cum a decurs intalnirea cu copiii de la Doina avea lacrimi in ochi.