ANIMATIA la ora adevarului.

ANTENA 1 – in contact direct cu animatorii autodidacti.

Din ciclul de incursiuni in lumea filmului de animatie romanesc, am ales dintre reportaje, pe cel in care reporterii de la ANTENA 1 au luat primul contact cu cei ce aspira la aceasta arta.
Acest reportaj mi s-a parut chiar mai important decat cel despre Animafilm, in care ne-au fost aratate greutatile pe care le are
studioul la ora actuala.
Cei de la Antena 1 ne-au prezentat o serie de talente si de indrumatori impatimiti care se confrunta cu aceleasi probleme insurmontabile – lipsa unui invatamant de profil si a finantarii necesare acestei activitati de creatie. Din lipsa acestora, cei mai multi tineri se pregatesc in conditii de cineamatorism iar locuintele si le-au transformat in mini-studiouri mai mult sau mai putin dotate corespunzator, dupa cum am luat la cunostiinta din imaginile prezentate.
Ii leaga insa pasiunea de animatie iar eforturile considerabile pe care le fac sunt pentru a fi remarcati prin filmulete de unu – doua minute, prezentate in competitiile de profil in speranta ca vor gasi pe cineva care sa-i solicite si de ce nu, daca vor putea sa plece in alta tara unde sa se poata dezvolta pe masura talentului fiecaruia, o vor face.
Asupra acestei situatii doresc sa-mi spun parerea cu speranta ca se va gasi totusi cineva care sa se aplece cu atentie si intelegere pentru o arta care cu mult timp in urma era respectata nu numai pentru pentru multimea de premii cu care se intorcea din competitiile internationale de profil dar si pentru profitul material obtinut in folosul statului din vanzarea filmelor.
Revenind la situatia autodidactilor in domeniul invatarii animatiei, cred ca problema nu este doar a lor. Observam o adevarata obsesie pentru a pleca in alta parte unde sa demonstram ce talentati suntem.
Dar oare suntem chiar atat de talentati incat sa facem acest pas fara sa avem in spate competitii in care sa ne fi confruntat cu alti animatori din lume?, referindu-ma acum numai la aceasta categorie profesionala. Nu cumva este vorba doar despre o suprapreciere a propriei valori?
Sigur ca este nevoie de o pregatire organizata si temeinica, cu oameni de specialitate ce au o bogata experienta.
Pentru asta trebuiesc insa bani.
Si oricum, oricate cursuri de animatie se vor initia si oricat de pregatiti vor fi cei ce le urmeaza, fara o baza de productie serioasa, nu vom face altceva decat sa pregatim animatori pentru export.
Daca asta se urmareste, e-n regula, dar sa nu ne mai vaitam ca animatia romaneasca nu reuseste sa iasa din conul de umbra in care se afla de foarte mult timp.
Mie mi se pare la fel de important, ca si instruirea, sa se creeze un nou Animafilm, unde sa-si gaseasca locul toti tinerii care au ceva de spus in animatie. Daca nu vor intelege ca numai un cadru organizat in care echipe omogene, conduse de regizori competenti, cu planuri de productie viabile si bazate pe filme seriale sau lung metraje VANDABILE, nu vor avea nici o sansa sa fie luati in seama de catre cineva.
Investitia in filmul de animatie romanesc trebuie facuta, dar nu oricum si nu oricui. Filmul experimental, ar trebui sa fie realizat din fonduri nerambursabile iar cei ce nu dovedesc aptitudinile necesare sa fie indrumati spre alte activitati.
Accesul la aceste fonduri ar trebui sa se faca prin probe care sa ateste calitatile in domeniu si nu prin diplome care in multe cazuri nu garanteaza si talentul solicitantului.
Cine nu va reusi, va trebui sa-si faca propriile filme autofinantandu-se.
In acest fel se va stavili accesul acelora care cred ca pot cheltui la nesfarsit, fara a produce nimic util.
Majoritatea cineastilor din lume au inteles ca de difuzarea filmelor depinde si bunastarea lor, motiv pentru care studiourile s-au organizat in asa fel incat tot ce produc trebuie sa se vanda. Din acesti bani, in afara de retribuirea personalului, o parte se folosesc pentru modernizarea permanenta a bazei tehnice si specializarea la zi a oamenilor. Filmele de autor, incepand cu filmulete gen pilula ( de unu – doua minute ) si pana la scurt metraj ( de la 6 – 10 minute ) se fac in afara programului si fara sa afecteze productia angajata.
In unele “statistici” neconfirmate asupra numarului exact de animatori existenti la ora actuala in Romania se vehiculeaza cifra de 126 de oameni – (animatori si regizori -sursa – animationmagazin.eu). La o numaratoare caragieleasca probabil ca sunt 126, de fapt 125 ( un nume fiind trecut de doua ori ); doi la prefectura, doi la primarie,..scoala de fete,etc.,…125 in cap !
Bine ar fi sa existe o evidenta clara doar a celor ce fac animatie, fara regizori, scenografi, producatori sau alte activitati, pentru a vedea exact cum stam. Ati aflat, desigur, ca in Moldova doar compania Simpals are 45 de salariati ( animatori,regizori, etc.) si asta la o populatie de 5 ori mai mica decat a Romaniei (!!!!) si au si purces la realizarea unui film de metraj mediu ( 30 de minute – la care vor lucra circa 100 de oameni !!! ), intitulat ‘ Tiganul” a carui finantare de cinci milioane euro ( ! ), depaseste si cele mai optimiste estimari ale unora dintre noi care ar fi multumiti si cu 700.000 roni pentru a face un film de aceiasi lungime.
De calitate si de complexitate nu mai vorbesc.
Cum de au reusit ei si noi nu ?
Probabil au inteles chiar si in ceasul al XII – lea ca numai impreuna pot realiza ceea ce altii doar mimeaza ca fac.

Am remarcat la majoritatea celor ce “cred” ca pot sa faca animatie la noi in tara, o “activitate” mai mult critica decat faptica.
Majoritatea s-au specializat in a face obiectii la realizarile altora la modul; filmul nu face doi bani, e prost, etc., fara a argumenta in nici un fel acest punct de vedere, in asa fel incat gusturile personale, devin criterii de apreciere artistica si de aici toata lumea demoleaza un lucru facut de un (posibil) viitor coleg, fara sa-l ajute cu nimic pe autor si ce este mai grav, nu se pune nimic in loc.
Pana la urma, fiecare realizator va fi judecat fara menajamente de un public eterogen dar sincer.
Cred ca este momentul sa lasati criticile pe seama celor specializati si sa incepeti a va gandi serios cum sa va organizati, aducand fiecare “zestrea” sa de informatii si de experienta alaturi de a celorlalti pentru un scop comun. Foarte putini dintre voi apeleaza la cunostiintele celorlalti pentru a gasi rezolvarea unei probleme. Unii pun intrebari la modul; stie cineva cate fotograme are o secunda de animatie? Si tot cineva ii da un raspuns aiurea conditionand numarul fotogramelor de lungimea filmului. Ar fi cazul sa va treziti din visare si daca intr-adevar iubiti animatia si sunteti convinsi ca o puteti redescoperi chiar si in alte tehnici decat cele folosite de generatia mea, faceti-o!
E timpul vostru. Aratati spectatorilor ca se pot baza pe voi.
ANIMATIA a murit ! Traiasca ANIMATIA !