Din almanahul “SCURTA ISTORIE A FILMULUI DE ANIMATIE ROMANESC”
– De astazi veti putea urmari imaginile realizate in aceeasi maniera a benzilor desenate, de data asta pentru filmul ” KENNO “. Ilustratiile sunt realizate de Calin Cazan si povestesc aventurile unui pilot intergalactic.
– Si aici a trebuit sa fragmentez suita de postari din povestirea ” KENNO “, din aceleasi motive ca si la cele realizate de Laurentiu si postate anterior.
– Sper ca ati inteles motivul acestui mod de postare.
De altfel, dupa ultimele ilustratii din Kenno, data viitoare voi incheia postarile cu benzi desenate, cum am spus chiar inainte de imaginile din ” Cantecul grotelor albastre “.
In continuare selectiuni din “Caietul de documentare cinematografica” astazi urmand ;
– ” ANIMA – ANIMAE ” – 22
– ” Desenul animat si pictura animata ” –
– Continuare –
Dupa opt ani petrecuti in pictura fara sa dedice nici o clipa artei animatiei, Peter Foldes a reorganizat pe neasteptate, anul trecut la Paris, un stand de lucru si a realizat una dupa alta trei lucrari importante ( POFTA PASAREASCA /1964/, AGRESIUNEA si MAI REPEDE – ambele in 1965 ).
Pentru cei care-si amintesc calitatile plastice ale lucrarilor GENEZA ANIMATA si SCURTA VIZIUNE, aceste reusite nu sunt surprinzatoare. Dar mi se pare ca este pentru prima oara cand un desenator – animator izbuteste sa puna la dispozitia fazelor impuse de improvizatie frumusetea unui desen clasic, fara a-l altera.
Caci este vorba intr-adevar de desen si de mare desen in ” miscare “. Aparatul de filmat nu se misca niciodata si maririle progresive ale cadrelor intr-un traveling inainte sunt toate desenate ( de pilda in AGRESIUNE ).
Miscarea desenului nu mai inseamna numai miscarea provenita din deplasarile sau transformarile neincetate ale personajelor, dar si miscarea pasionanta si mereu surprinzatoare a transformarilor stilului de desn, caruia Peter Foldes nu-i impune decat o singura unitate posibila, aceea a mainii sale.
Personajele nu au o identitate grafica sau stilistica fixata o data pentru
totdeauna ( ca in desenul animat clasic unde o fisa impunea tuturor desenatorilor echipei forma si proportiile personajelor ). Adaugand imaginilor imagini, Foldes isi modifica pe parcurs intentia si uneltele, trece de la creion la cerneala sau la penel, de la trasarea lineara a unui personaj singuratic pierdut pe un fond monocrom, la multimi caricaturale din pete multicolore. In evolutia lor, nudurile tragice din AGRESIUNE sau monstrii caricaturali din POFTA PASAREASCA pot oscila de la o linie expresionista si colorata aproape caricatural, la un contur de o puritate greaca,
trecand prin sarje picassiene. Asemenea animarilor lui Lapoujade, tipurile descriere se modifica de la imagine la imagine, iar extremele sau pozitiile fixe ( ca si in animarile lui Hubley ) se incarca uneori cu un supliment de umbre, de culori sau de detalii.
Totusi, dinamismul acestor opere adesea atragatoare nu egaleaza intotdeauna cele mai bune momente de animatie pe care ni le-au dat Hubley, Pojar sau McLaren.
Dar fara indoiala ca fuziunea spontana dintre miscare si desenul original de inalta calitate,fuziunea realizata de acesti creatori care sunt mai mult pictori si desenatori decat animatori, va pune probleme acelor realizatori care sunt mai mult animatori decat pictori si desenatori. Intr-adevar, ei introduc in filmul de animatie calitati plastice si dinamice intimidante, prezenta noua a unor personalitati grafice care poate inlocui usor valorile certe ale unei animatii mai putin sustinute de ambitii picturale si de care contemporanii nostri par foarte dispusi sa se lipseasca.
Va urma –