Scenariile mi-au dictat de cele mai multe ori modul in care trebuiau construite personajele. Exista cateva trasaturi pe care le-am intalnit si la alte cinematografii si care-si au originile in basmele ce ne-au
incantat copilaria.
Va amintiti cum era descrisa o vrajitoare? Scheletica, incovoiata, cu un nas ca ciocul unei pasari de prada si cu barbia ascutita si impinsa inainte. Privirea rautacioasa vesnic iscoditoare si ranjetul diabolic si stirb nu lipseau din panoplia de trasaturi ale personajului. Nu intru in detaliile care implica animatia unui astfel de personaj, ci doar imaginea in sine la primul contact cu spectatorul. Va intui el ca este vorba de un erou negativ sau nu?
Va amintiti vrajitoarea din “Alba ca zapada si cei sapte pitici”?
Dar piticii? Va amintiti cat de fidel erau redate caracterele fiacaruia dintre ei? De fapt eroii principali,cu trasaturi bine conturate au fost piticii si vrajitoarea. Animalele, si nu putine, au venit sa sustina tabara aflata in inferioritate aducand un plus de culoare si ritm actiunii. Singurele personaje nereusite din film fiind – printul si Alba ca zapada. Siropoase si fara nerv.
La doua din filmele mele – “Greierele si furnica” si “Stejarul si trestia” a trebuit sa intervin in tipologia a doua personaje create de La Fontaine si cu al caror caracter m-am declarat in conflict chiar din momentul cand mi s-a propus de catre partea franceza sa realizez aceste doua episoade. Pe scurt. Prima fabula satirizeaza greierele pentru faptul ca acesta (aceasta – in limba franceza La cigalle – este greieroaica) in timp ce furnica munceste toata viata si agoniseste, greierele doar canta!!! E de fapt un artist! Hai sa lasam atunci artistii sa moara de foame! Pentru a motiva finalul fabulei cand furnica ii tranteste usa in nas am introdus elemente noi pentru a demonstra ca o fi el (ea) artist(a) dar stilul sau de viata este cel al unui trantor si astfel am putut motiva gestul furnicii.
In “Stejarul si trestia” -prietenul- meu La Fontaine imi demonstreaza ca pentru a reusi in viata, trebuie sa ma unduiesc precum trestia, osciland in functie de interese, intr-o directie sau alta. Frumos nu?
Aici am transformat stejarul, pe care il respectam, intr-un personaj malefic a carui distrugere sa nu o deplang si sa orientez antipatia spectatorului catre acesta. Actiunea finala este declansata de urecherea de catre stejar a zefirului. Tatal acestuia, Vantul intervine si dupa o lupta apriga, arogantul si durul stejar sfarseste cu fruntea in tarana.
Concluzia celor de mai sus este clara. NU AVEAM VOIE sa prezint spectatorilor povesti derutante din care sa traga invataminte gresite cu atat mai mult cu cat ma adresam tuturor copiilor de la 7 la 77 de ani.