Zilele trecute, am primit din partea domnului Scarlatescu solicitarea de a spune cateva cuvinte despre cel ce a fost Matty Aslan. Majoritatea il stiau de caricaturistul Matty – cum semna de altfel toate desenele sale, dar foarte putini stiu despre Matty animatorul si regizorul de filme de animatie. Intrucat domnul Scarlatescu este un “fan” al lui Matty, detinand si o serie de desene ale acestuia, voi publica pe blog raspunsul pe care i l-am dat la solicitarea sa.
Stimate domnule Scarlatescu,
Intamplarea face ca si mie imi plac desenele lui Matty.
Din nefericire, nu am nici unul macar pentru a-l pune alaturi de desenele lui Cezard a carui linie si nerv seamana nemaipomenit cu desenele lui.
Cand am ajuns in mijlocul animatorilor, in 1961, Matty deja parasise “corabia”, alegand independenta. Nefiind un tip care sa respecte un program riguros si care tinea mult la statutul sau de om cu idei a preferat sa le prezinte “calde” concetatenilor sai si sa nu astepte, circa 6 luni (cat dura realizarea unui scurt metraj de animatie) pentru a le etala, motiv pentru care a optat pentru statutul de colaborator si nu de salariat al studioului.
De altfel si Gopo a optat pentru aceasta varianta (de colaborator) care mai tarziu i-a fost benefica, oferindu-i timpul necesar realizarii filmelor cu actori pe care le-a creat dupa ce OMULETUL si-a facut pe deplin datoria.
Acest mod de a lucra, trebuie sa recunosc, deosebit de dificil pentru foarte multi desenatori, dar nu si pentru Matty, a facut posibila mentinerea, timp de foarte multi ani a rubricii “Una pe zi” din ziarul “Romania libera”, ca sa nu mai vorbesc de miile de caricaturi din celelalte publicatii.
Mereu proaspat,cu umoru-i cunoscut Matty a fost un personaj deosebit iar cei care am avut sansa sa-i fim prin preajma am fost cuceriti imediat de dezinvoltura cu care aborda orice subiect. Matty, un tip ingenios, reusea sa se descurce, printre altele, in relatiile cu sistemul birocratic al
vremii apeland la un intreg arsenal de “inovatii” pentru a-si rezolva problemele.
(Imi povestea odata, ca avand nevoie de o aprobare pentru rezolvarea nu stiu carei probleme, pe cererea inaintata a scris in coltul dreapta sus “COPIE”. Cel caruia ii era adresata, cum a vazut specificatia din coltul cererii s-a si intrebat; Daca la mine a ajuns “copia”,unde o fi “originalul”?
Sigur era pe undeva mai “sus”. Si fara sa tergiverseze solicitarea, cum se intampla cu ceilalti muritori de rand, isi dadea avizul favorabil.)
Despre activitatea sa in domeniul animatiei stiu ca a colaborat cu Gopo
la doua dintre filmele semnate de acesta din urma, “Albina si porumbelul” si
“Ratoiul neascultator” la care a realizat partial desenele si animatia (cred ca prin 1950 sau ’51) Prin 1954-1955 semneaza coregia la filmele “O poveste cu ursuleti” (coreg. Iulian Hermeneanu) si “Lacatul minune” (coreg. Jan Moraru).
“Dispare” circa zece ani si reapare in 1965 cu filmul “Un bloc neobisnuit”
la care semneaza scenariul, desenele, scenografia si regia. Animatia la acest film a fost realizata de Eduard Sasu despre care am scris pe larg in blogul meu. Tot Matty realizeaza o mini serie alcatuita din “pilule” intitulata “Formica” filme cu pronuntat caracter satiric.
Eu personal, nu am lucrat cu Matty dar ca si dumneavoastra mi-au placut
nespus desenele sale si am apreciat polivalenta sa ca desenator de exceptie.
Imi amintesc cu deosebita placere un dialog cu el inaintea unui consiliu
artistic in care imi marturisea,ca desi vorbeste bine romaneste ,ajutandu-se
de creion este de doua ori mai rapid si de o suta de ori mai clar in ceeace
intentioneaza sa spuna.Desenul pentru Matty,ca pentru multi dintre noi a fost un al doilea limbaj.
Ma bucur sincer ca mai exista cineva care se gandeste la Matty si la talentul
sau deosebit.
Cu speranta ca cele de mai sus completeaza informatiile pe care le detineti
despre cel care a fost Matty Aslan, va multumesc pentru interesul permanent pe care il aratati pentru truditorii celei de-a 7-a arte bis.
Cu stima,
Victor Antonescu
P.S. -* Cezard- celebru ilustrator de benzi desenate la revista pariziana “Vaillant”, apoi “Pif”. Dintre benzile sale desenate amintesc doar “Arthur le fantome justicier..” Tot el m-a inspirat si in realizarea scenografiei la serialul “Cei trei muschetari” si “Uimitoarele aventuri ale muschetarilor” (lung metraj).
Stilul lui Cezard, a fost continuat si dupa disparitia acestui mare desenator prin talentul de exceptie al unui coleg de-al nostru, Mircea Arapu (ministrul benzilor desenate, cum fusese poreclit de catre ceilalti desenatori din studiou). Din nefericire prea multe noutati nu detin despre activitatea sa dupa ce a parasit Romania si s-a stabilit la Paris, dar pot spune ca cele remarcate la el ca artist il defineau ca pe un desenator foarte profund, cu o linie sigura plina de emotie si semnificatii.