“O zi din viata lui Ionescu”

In sfarsit…O floare!

“O zi din viata lui Ionescu”.
Film de animatie in 3D

Acum cateva zile am avut bucuria de a participa la premiera filmului ” O zi din viata lui Ionescu” realizat de Mihai Surubaru cu o echipa 100 % romaneasca, ceea ce constitue in conditiile actuale o mare performanta!
Mihai Surubaru, a reusit cu o perseverenta, ce merita a fi subliniata, sa promoveze alaturi de nume consacrate ale filmului de animatie romanesc (Mihai Marian-realizatorul story-board-ului impreuna cu Valentin Eliseu sau Octavian Frecea director al animatiei dar si alte nume ale unor tineri cu mai putine realizari in domeniu dar nu mai putin talentati precum; Silviu Turculet-realizatorul graficii si Andrei Stancescu sound-designer).
Alaturi de cei enumerati mai sus, nume deja cunoscute ale animatiei autohtone precum Florin Saceanu, Constantin Seltea sau Despina Buneci (ca animatori) cele ale tinerilor Robert Vegeman si Cristian Scarlatescu (responsabili de modeling-texturized) vin sa completeze organic echipa de baza cu care Mihai Surubaru a pornit la drum.

Nu imi propun sa discut despre calitatile filmului ci despre faptul ca trebuie facut ceva pentru ca in viitor sa avem tot mai multe asemenea premiere.
Nu toti au curajul de a porni intr-o asemenea aventura si nici tenacitatea pe care a avut-o Mihai Surubaru (Misu, cum ii spunem noi) de a-si impune si realiza scenariul, intr-o competitie din care nu totdeauna cei mai buni si castiga.

Experienta sa in lumea filmului de animatie era deja o garantie iar faptul ca dupa mai multe incercari a reusit sa-si vada visul indeplinit este numai meritul sau. Nici o institutie din tara asta nu se poate lauda ca; …(“Datorita preocuparilor noastre pentru viitorul filmului de animatie….bla,bla,bla…”, “Programul nostru care cuprinde….bla,bla,bla….”, etc.,etc.,bla,bla,bla,…) acest gen cinematografic a reusit sa se reimpuna atentiei publicului.

In afara de putinii bani ce au fost alocati de CNC pentru realizarea acestui film, cu o durata putin obisnuita – nici SCURT METRAJ, nici LUNG METRAJ – filmul avand o durata de 30 de minute, un fel de frac cu pantalonii scurti, dovedeste inca odata necunoasterea sau ignorarea realitatii de catre cei ce ar trebui sa se preocupe de readucerea la viata a animatiei romanesti.
Imi pun, desigur retoric, doar doua intrebari;

-Dupa aceasta premiera, cand v-a avea loc a doua? Pana atunci, din ce vor trai cei cuprinsi in genericul filmului, ca sa nu mai vorbesc de ceilalti truditori ai filmului romanesc de animatie?

Lui Mihai Surubaru i-au trebuit cel putin doi ani ca sa primeasca aprobarea si deci finantarea acestui film si trebuie sa repet, DOAR TENACITATEA SA A FACUT POSIBILA aparitia, dupa foarte multi ani, a unui film realizat in totalitate de romani.
Nu numai finantarea (cand si cand) va rezolva problema animatiei ci schimbarea unei adevarate mentalitati privind insasi existenta acesteia.
In aceasta privinta sunt sceptic.
Paradoxal, ignorand sfatul batranilor, adultii “omoara” copilaria si experienta de o viata a parintilor lor.
S-a ajuns in situatia in care acestia , dupa ce au ramas fara batrani din motivul stiut, framanta plaja pentru a realiza franghia din nisip pe care batranii lor ar fi primit-o de la niste vecini si li s-a cerut acum sa o returneze.

Rezolvarea era simpla, daca le cerea vecinilor o mostra din aceasta franghie pentru a face una la fel. Dar cum nu s-au gandit la acest lucru, framanta si azi nisipul in fel si chip.
Uneori trebuie sa apelezi si la intelepciunea unui “batran”.
Pana nu va fi prea tarziu.
Se simte tot mai necesara intrunirea soborului inteleptilor pentru a se gasi calea de a redobandi tot ce s-a pierdut in acesti ani in Romania.

Paranteza….

Absolut real.

Mihai Surubaru s-a straduit si a realizat “O zi din viata lui Ionescu” cu bani mai putini, DAR SE VEDE! Daca ar fi incercat sa faca filmul doar cu banii pusi la dispozitie de catre CNC nu ar fi reusit!
Eforturile sale, ca si ale celorlalti componenti ai echipei ar fi pacat sa ramana un eveniment singular in istoria atat de dramatica a animatiei romanesti din ultimii douazeci de ani.
Faptul ca Mihai Surubaru a ramas printre cei cativa incapatanati care se cramponeaza de pastrarea aceastei redute, ANIMATIA, este mai mult decat laudabil si ar fi pacat sa nu fie ajutat in a-si realiza si alte proiecte pe care sunt convins ca le are.

E bine totusi ca s-a facut si acest prim pas, dar numai cu o floare, nu se face primavara.