Blogul regizorului Victor Antonescu

Zmeul.

De cateva zile fratii mei impreuna cu Dudu, prietenul lor, mesterau ceva dintr-o coala albastra de hartie care se folosea la invelitul caietelor si cartilor si pana la urma m-am lamurit. Faceau un zmeu. Din dialogul lor si din consultarile cu tata,am inteles ca la suprafata pe care o avea zmeul, erau necesare cateva masuri de exceptie dat fiind si dimensiunile neobisnuite ale viitorului “aparat” de zbor.

Dupa realizarea zmeului am iesit cu totii la prima incercare.

Sandi, unul din frati, a ridicat zmeul deasupra capului tinandu-l de de varfurile spetezelor din partea de jos, iar Lica, celalat frate s-a departat, deruland sfoara de pe ghem, mergand in intampinarea vantului, pana la o distanta de circa douazeci de metri. A asteptat o pala de vant si a tras de sfoara. Zmeul eliberat, a inceput sa se ridice si pe masura ce se inalta, Lica ii mai ” dadea ” sfoara. Dupa cateva minute era ca o mica pata jucause pe cerul senin.

Pe coarda de arcuire a zmeului, “constructorii” au montat o vajaitoare facuta din hartie subtire si franjurata.

Efectul acestei vajaitori era acela ca la fiecare volta, acest accesoriu scotea un zgomot ca un vajjjjj…….vajjjjj……terifiant .

La un moment dat Lica, mi-a dat si mie sa manevrez zmeul.

Daca nu tinea el ghemul, cred ca ma lua pe sus, atat de puternic tragea.

Cum au facut zmeul ?

Am tras cu ochiul la realizarea lui si voi incerca sa va spun cum a fost construit.

In prima parte a demonstratiei ma voi referi la zmeul facut de fratii mei. Hartia am stabilit-o verde si cu o nota de transparenta pentru a se observa mai bine spetezele.

Au folosit o coala intreaga, cam 1 m. pe 0.70 m si era cu adevarat urias. Ii urmaream curios cum calculeaza unghiul de atac al zmeului (inclinatia) pentru a corespunde scopului si cum anume au rezolvat problema rezistentei hartiei la forta de portanta.

Pentru obtinerea spetezelor necesare ( structura de rezistanta a zmeului ), au folosit o scandura de brad, groasa de circa 15 mm si lunga de un metru si jumatate ( fara noduri ) pe care au crestat-o, cu un cutit, in lungul fibrelor obtinand cateva ” speteze ” groase de aproximativ 4 – 5 mm.

In imaginea 1 se observa tehnica obtinerii spetezelor prin craparea scandurii si locul unde au fost amplasate.

Doua speteze diagonale (A 1 si A 2 ), o speteaza verticala pe centru ( B ) si o speteaza orizontala in partea de sus a zmeului ( C ).

Daca asupra modului de realizare a unghiului, lucrurile erau clare, trebuia rezolvata problema rezistentei hartiei si solutia finala a fost aceea a consolidarii a trei laturi ale zmeului, lateralele si partea inferioara, cum voi arata mai tarziu.

Au slefuit spetezele cu o bucata de glasspapier fin, pentru a le face o suprafata cat mai neteda si lipsita de asperitati, au calculat apoi lungimile necesare si le-au taiat.

– Un calcul al lungimii spatezelor ne arata ca la dimensiunile colii de hartie de 100 / 70 cm., pentru diagonale erau necesare doua speteze de 126 cm. ( 122 cm. diagonala hartiei plus 4 cm. ( cate doi cm. in plus, pentru pentru fiecare capat ).

Pentru speteaza transversala situata in partea de sus a zmeului, era necesara lungimea de 74 cm., (70 cm. latimea colii plus cei doi cm. la fiecare capat ).

Speteaza centrala avea aproximativ 52,5 cm. –

Dupa ce coala de hartie a fost intinsa pe masa de bucatarie, au inceput sa le lipeasca cu clei in modul urmator;

Au lipit o speteaza pe una din diagonalele hartiei ( A1 si A 2 ), sa zicem pe “fata” apoi pe verso au lipit a doua speteaza, pe cealalta diagonala.

Spetezele depaseau colturile colii de hartie cu circa doi centimetri. A treia speteaza ( B ) avand lungimea egala cu 2/3 din lungimea colii, a fost lipita chiar pe mijlocul colii de hartie pornind de la marginea orizontala de sus si mergand pana la jumatatea distantei dintre intersectia diagonalelor si marginea de jos a colii. Au luat a patra ( C ) speteaza si au lipit-o pe marginea de sus a colii, peste diagonala si speteaza verticala si depasea tot cu circa doi centimetri marginile hartiei in stanga si dreapta.

In final, au fost lipite trei speteze pe fata si una spatele colii de hartie.

Dupa lipirea spetezelor au luat un fir de sfoara subtire si au consolidat partile laterale si cea de jos legand-o de colturi printr-o desfasurare continua.

Au legat un colt, de sus, au coborat la cel de jos de pe aceeasi parte, au infasurat varful spetezei, au continuat catre urmatoarea speteaza, procedand la fel, apoi au legat cele doua speteze de sus, incheind un contur al celor trei laturi ( laterale si cea de jos ).

Sfoara a fost lipita de hartie cat ma aproape de marginea colii.

Au taiat trei straifuri dintr-o hartie identica cu cea folosita pentru zmeu avand dimensiunile 100 / 3 cm., doua bucati pentru laterale si una de 70 / 3 cm. pentru partea de jos.

Au pliat straifurile in lung apoi au ” imbracat ” cu ele marginile zmeului si sfoara intinsa, lipindu-le si creind astfel un fel de tiv de consolidare a zmeului.

Imaginea 1 A – II – ( B ), ( B1 ) detaliu.

Aceasta operatiune a fost necesara datorita dimensiunilor de exceptie ale zmeului. La un zmeu de dimensiuni ” normale “, ex. de marimea unei coli de hartie A 4, nu sunt necesare asemenea precautiuni.

Pentru consolidarea zmeului se mai ” intareau colturile si centrul acestuia cu straifuri de hartie lipite pe ambele suprafete.

Imaginea 1 A – III , in care se vad cele trei margini “tivite” si utilizarea profilelor ( C ), in zonele mai solicitate ale zmeului.

( De aici, voi prezenta zmeul ca pe unul de dimensiuni mai reduse, care nu necesita consolidari speciale, deci nu voi mai arata toate elementele necesare unui zmeu de dimensiuni mari, regulile constructiei ramanand aceleasi ).

Zmeul era aproape gata. Mai trebuia facute cateva lucruri si putea fi inaltat.

Intai ancorarea prin gasirea unghiului de inclinare ( atac ) al zmeului pentru a-i crea conditii de ascensiune si mentinere a portantei.

Prima operatiune era arcuirea partii de sus a zmeului.

Pentru acest lucru era necesar sa se stie latimea zmeului.

In cazul zmeului fratilor mei se stia ca are 70 de cm.

( L1 in stanga imaginii )

Se facea un calcul aproximativ, dar care functioneaza ca principiu la confectionarea tuturor zmeelor de acest gen si anume ca impartind latimea la 1,1 se obtine lungimea corzii care subintinde arcul creat de curbarea spetezei superioare, in cazul de mai sus 70 : 1,1 = 63,5 cm. (aprox.).

Lungimea corzii ( L2 ) in dreapta imaginii.

Se ia un fir de sfoara, se leaga de varfurile spetezelor de sus, din dreapta sau stanga si se trage spre coltul celalalt de-alungul spetezei orizontale pana cand ” coarda ” va avea lungimea calculata anterior ( 63,5 cm. ), apoi sfoara se leaga strans.

( L2 – coarda A cu rosu )

Odata terminata arcuirea se trece la realizarea unghiului de atac si al ” ancorelor ” aferente.

 

Regula respectarii unghiului de atac al zmeului era urmatoarea;

Un capat al unui fir de sfoara este legat de unul din colturi apoi e intins pana la intersectia spetezelor ( X ) si apoi se prelungeste pana la celalalt colt unde se leaga. Dupa legarea la cele doua colturi se face proba tragand de fir pana ce ajunge exact la intersectia spetezelor ( in forma de V, cu varful exact in centrul zmeului ( X ) si cu deschiderea intre cele doua extremitati ale spetezei orizontale de sus. V-ul ( ancora laterala ) nu trebuie sa fie nici mai scurt si nici mai lung.

In imaginea 3 – ( I ) se observa ancora laterala ( B ) cu albastru, pornind dintr-un colt, ajungand la centrul X si mergand pana la coltul opus. Se observa deasemenea si coarda A ( cu rosu ).

In centru zmeului, ( intersectia diagonalelor ), se strapunge usor hartia si se introduce un alt fir de sfoara cu care se infasoara cele doua speteze, apoi este legata strans. Capatul ramas liber este intins in sus pana la nivelul spetezei orizontale ( ancora centrala ) si se leaga strans de varful V-ului realizandu-se o ancora cu trei brate.

Imaginea 3 – ( II ), ( C ) – cu negru.

De nodul central se lega sfoara cu care era inaltat zmeul si care tinand seama de suprafata acestuia trebuia sa fie suficient de rezistenta pentru a nu se rupe.

In imaginea 3 – ( III ) se observa ancora centrala care atarna de ancora laterala, chiar din centrul zmeului ( X ).

In imaginea 3 – ( IV ), vedem din lateral, cum vor arata cele doua ancore si arcurile de cerc care definesc dimensiunile acestora. Cu albastru pentru ancora laterala si cu negru pentru cea centrala.

Urmatoarea operatiune este montarea cozii zmeului

Pentru acest lucru se leaga de capatul de jos al unei speteze un fir care se curbeaza in sus pana la circa un sfert din inaltimea coalei, ( aproximativ 15 cm ), apoi se prelungeste pana la cealalta speteaza de jos si se leaga de aceasta – asemanator cu ancora laterala in V, dar V-ul are unghiul mai deschis.

La mijlocul acestei sfori se leaga o ” coada ” de lungime variabila, 3 – 4 metri lungime, (uneori doua sau chiar trei cozi), facuta din fasii de carpa late de circa 3 cm. si , legate sau cusute una de cealalta.

Coada este foarte importanta deoarece, daca este prea usoara sau prea scurta, zmeul intra in viraje incontrolabile, sfarsind de cele mai multe ori prin izbirea de sol cu urmari greu de prevazut. Cel mai bine este sa se incerce cu o coada putin mai grea si mai lunga si dupa cateva incercari sa se scurteze corespunzator usurandu-se implicit.

Daca se vrea a se monta o “vajaitoare”, in imaginea 5 se observa bucata de hartie franjurata care se va fixa pe coarda de curbare a zmeului. Este confectionata de fapt, dintr-o coala de hartie ( daca e hartie de calc e si mai bine ), indoita, franjurata pe lungimea ei cam din 4 in 4 centimetri si care “incaleca” coarda, lipindu-se doar pe zona de contact cu aceasta.

Ghemul era alcatuit dintr-o bucata de lemn de circa 15 – 20 centimetri lungime si cam 1-1,5 cm grosime, pe care infasuram in “opt” sfoara necesara inaltarii zmeului. Un asemenea mod de infasurare a ghemului are doua avantaje. Unul era acela ca daca scapam ghemul din mana, acesta ramane in locul in care a cazut, fara a se rostogoli si desfasura, iar al doilea este un punct de sprijin solid in actionarea zmeului tinand ghemul in palma iar sfoara trecuta printre degetele aratator si mijlociu cu rol de opritor. Slabind stransoarea ghemului, zmeul isi tragea atata sfoara cata i se permitea, inaltandu-se.

Un zmeu la fel de performant se poate realiza dintr-o coala A 4 respectandu-se modul de lucru de mai sus si calculele privind arcuirea pentru determinarea dimensiunii coardei.

In acest caz, latimea fiind de 21 cm. coarda va fi calculata pe acelasi principiu 21 impartit la 1,1 si va avea 19 cm.

La calcul se vor lua zecimalele prin aproximare rotunjindu-se cifra in mod corespunzator( + ),( – ).

Eu am realizat un asemenea zmeu iar pentru speteze am folosit o trestie crapata in lung in cateva fasii late de cam 8 mm.

Rezultatul a fost cel dorit. Zmeul s-a inaltat si “dansa” cum il jucam. Pentru asta procedam in felul urmator.

Tinand ghemul in mana stanga, tineam sfoara cu dreapta intinsa inainte si miscam mana tragand-o cand spre stanga cand spre dreapta. Daca voiam sa urce in trepte, tineam mana dreapta intinsa oblic inainte sus si flexand cotul, trageam sfoara spre inapoi cu miscari scurte. Din cand in cand ii mai “dadeam” sfoara, lasand sa-mi alunece printre degete cativa centimetri. Ghemul era la fel cu cel de mai sus, dar sfoara era mai subtire, ( bumbac de 2 mm. grosime ).

Necesar materiale pentru un zmeu “obisnuit” de formatul unei coli A 4.

– o coala de hartie ( 29,7 / 21 cm )

– patru speteze astfel;

– doua speteze pentru diagonale de 40 cm. (36 + 2 + 2)

– o speteaza orizontala sus de 25 cm. (21 + 2 + 2)

– o speteaza verticala pentru centrul zmeului de 22 cm.

– aracet sau alt adeziv cu uscare mai putin rapida ( nu din gama Super Glue ).

– un ghem sfoara de bumbac de circa 2 mm. grosime si cel putin 30 metri lungime pentru ancore si inaltat.

Nota. Unui zmeu bine facut ii trebuiesc uneori si peste 50 metri de sfoara rezistenta.

– cativa metri de panza taiata in fasii de 3 – 4 cm. latime,

pentru cozi.

Se folosesc bucati de panza de diferite calitati si culori, innodate sau cusute una de cealalta, de regula din resturi fara utilitate in gospodarie.

Pot fi facute una sau doua cozi de circa 3 metri fiecare.

De incercat cu ambele, apoi renuntat la una sau la jumatate din ea in functie de rezultat.

V-am prezentat le inceputul expunerii, metoda ridicarii zmelui de pe loc. O alta metoda de inaltare a zmeului, este din alergare.

Pentru asta se ridica zmeul cat permite bratul si tinandu-l de sfoara cat mai aproape de ancore, se incepe alergarea avand grija sa lasam sa alunece incet sfoara printre degete ajutandu-l astfel sa se inalte.

Metoda este folosita cand vantul e slab sau chiar lipseste. Prin alergare, zmeul preia ” curentul ” de aer format si isi incepe ascensiunea. Atentie insa. In ambele cazuri trebuie avuta in vedere evitarea agatarii cozii(lor) zmeului, in tufe, pietre, etc. Un teren curat, lipsit de obstacole, este cel mai nimerit pentru inaltarea lui. O plaja este ideala. Daca nu exista un asemenea teren, atunci ” trena” zmeului trebuie pliata de doua trei ori si asezata, fie pe un umar, fie tinuta suficient de lejer in mana libera. In caz de blocare a cozii, trebuie oprita imediat operatiunea de inaltare, acest lucru facandu-se prin eliberarea rapida si totala a sforii de inaltat. In caz contrar, coada se poate rupe sau si mai rau, se deterioreaza geometria fragila a zmeului distrugandu-l.

V-am dat, cred, toate informatiile necesare privind constructia unui zmeu si poate cine stie…va veti incumeta sa faceti unul si pentru cei mici.

Succes !