Poveste de linistit copiii

(absolut reala) – REZUMAT

Era prin vara anului 1970. Incepusem pregatirile pentru Robinson Crusoe si intr-una din zile mi-am luat de lucru acasa.
Odrasla mea care avea vreo cinci anisori, vazand desenele rasfirate pe masa, si-a luat si ea ceva de lucru si asezandu-se langa mine a inceput incet, incet sa ocupe tot mai mult spatiul de lucru pana cand a trebuit sa renunt sa mai desenez. Vazand ca am incetat sa lucrez a gandit ca e timpul sa se opreasca si ea si dupa ce si-a pus creioanele si caietul de desen pe o noptiera a venit cu o propunere mai mult decat constructiva: – Spune-mi te rog o poveste !
Daca nu-i spuneam, era in stare sa se apuce de orice activitate care ar fi avut acelasi final – o harababura totala – iar pentru a nu intoarce casa pe dos, am fost de acord imediat si am inceput : – Acum doua zile, in drum spre studiou, m-am intalnit cu directorul Paraianu,.. – tu il stii pe directorul Paraianu, nu-i asa ?… dupa ce primesc confirmarea ei prin inclinarea capului, continui,…. tocmai atunci doi muncitori, cu casti albe pe cap, ieseau dintr-un sant sapat in fata studioului iar o locatara de peste drum, cu o craticioara cu lapte fiert, ca la ei se oprise apa, traversa strada cand deodata de pe acoperisul casei cade chiar in laptele femeii, uite-asa o caramida. Paraianu s-a suparat atunci si le-a spus : -Sa vina la mine in birou sa vedem ce putem face dar pisica ar fi bine sa o duca cineva acasa pana nu pateste ceva. Avea camasa rupta
si o zgarietura adanca pe fata iar troleibuzul nu a putut sa opreasca in statie din cauza unei masini de pompieri din care sareau tot felul de suruburi, tevi si cutii de conserve care mai de care mai colorate ca intr-un film de animatie.
– In timp ce-i vorbeam, era cu ochii atenti la mine incercand sa faca conexiuni – (inexistente) – din povestirea mea.
Continui. Cand l-am vazut in halul in care era, desi ii spusese si Laurentiu,…- tu il stii pe Laurentiu colegul meu …. iar primesc confirmarea ca il stie si pe acesta si continui…. sa nu se mai duca acolo, n-a vrut sa inteleaga si dupa ce ca si-a rupt piciorul, a mai cazut si intr-o groapa plina cu var de i-a stropit pe toti cu vopsea rosie din cap si pana-n picioare de aratau ca niste papagali. Unul, incaltat doar cu un papuc, tipa la un gunoier sa-i dea inapoi catelul care tocmai se cocotase pe gard si latra in disperare. Nu te baga tinere!Da’ matale de ce te uiti ? Iesisera oamenii la ferestre, dar pana sa vina militia, barbatul deja se urcase in pom si incepuse sa cante. Imediat a trebuit sa cobor cu toata echipa in strada sa dam zapada de pe
trotuar, ca sa poata intra in curtea studioului masina de la Buftea. Se umpluse curtea de oameni care se uitau in sus, doar, doar o trece vreun avion. Un cetatean cu o galeata intr-o mana in care avea un aspirator iar in cealalta un pian cu doua picioare l-a oprit pe mecanicul care venise sa repare una din mesele noastre de montaj si pana sa opreasca tramvaiul a cazut si s-a rostogolit chiar la picioarele femeii de serviciu care a si inceput sa spele geamurile de la sala sala de proectie pana le-a albit complet de rotunde ce erau.
Pe intreaga durata a povestirii presaram cu gesturi convingatoare si zgomotele inerente actiunii. Din cand in cand o implicam asteptand confirmarea ei ca recunoaste personajele naratiunii. O tineam in priza directa si faptul ca nu-si lua ochii de la mine, participand parca si ea la intamplarile extraordinare cu oameni pe care ii cunostea imi garanta linistea necesara. Imaginati-va povestea de mai sus durand aproape doua ore !!!
Cum vi se pare ?