– Ion Manea –
almanah;
Casa bunicilor, Peripetiile lui Ionut, Cine rade la urma.
– Virgil Mocanu –
almanah;
Soclul, Paiata, Defect, Familia (serie), Micul Tobosar, Ascensiunea, Aventuri submarine, Vreau sa stiu.
completari;
1963 – scenografie la filmul BALADA MAESTRILOR in regia lui Bob Calinescu
1964 – desene la filmul COTIDIENE in regia lui Olimp Varasteanu
1964 – decoruri la filmul 6 FABULE CU UN STRUT in regia lui Constantin Mustetea.
1965 – decoruri la filmul ZAMBETUL in regia lui Contantin Mustetea.
1965 – animatie, decoruri si personaje la filmul SOCLUL in regia lui Marin Ionescu.
1965 – personaje la filmul CINE E DE VINA ? in regia lui Olimp Varasteanu.
1966 – scenariu si regie la filmul BASM.
1966 – decoruri la filmul CHEIA SUCCESULUI…in regia lui Paul Socrate Mateescu.
1966 – animatie la filmul PICATURA in regia lui Sabin Balasa.
1967 – scenariu, animatie si regie la filmul LEGENDA.
– Continuare –
– ” ANIMA – ANIMAE ” – 13
……..- Desenul animat de atelier -……
– In Cehoslovacia spre exemplu, fara a impinge ardoarea cameleonica atat de departe ca Eduard Hoffman care nu numai ca a pus cu indemanare in scena lumea lui Jean Effel in CREATIA LUMII, dar impinge gustul pentru diversitate pana acolo incat in CEI DOISPREZECE TATI AI MEI reuneste douasprezece stiluri grafice diferite ( mai exact unul pentru fiecare tata ),
trebuie sa amintim de Iosef Kabrt, care, in PALARIA DE FIER deschidea drumul unui grafician demn de invidiat; de asemenea, pe prolificul Vaclav Bedrich, ale carui filme ingenioase si de obicei bine puse la punct, pun realmente in scena stiluri foarte deosebite, de pilda trasaturile in mod savant libere din PATRUZECI DE BUNICI (1962) sau caricatura din ULTIMA IMPUSCATURA (1963), care merge foarte bine in ” New Yorker “.
Era nevoie de o echipa organizata pentru ca Jiri Brdecka sa poata duce la bun sfarsit, impreuna cu Zdeneck Seydl, ambitiosul sau balet alegoric VERVA SI RATIUNEA, sau sa dezvolte scenariul efectiv ” cinematografic ” din a sa GALLINA VOGELBIRDAE (1963).
Zdeneck Miller nu putea sa se dispenseze de o echipa constituita pentru a face dovada, cu POVESTEA LUNII (1958), ca stie sa manipuleze cu farmec si cu un sentiment de puritate contagioasa, realismul cel mai obisnuit si feericul zornaitor al filmului sovietic pentru copii.
– Va urma –