Zi de toamna insorita si blanda a anului 195…
Doi colegi de club, Gaby si Ion, ambii pistolari, primul ” de precizie ” iar al doilea ” de viteza ” , cum nu erau solicitati la nici un concurs in zilele respective, hotarasc sa dea o ” fuga ” pana la Brasov, in imprejurimile caruia avea loc un important concurs de motocros.
Cu Gaby la conducerea motocicletei personale, cei doi ajung, dupa un drum fara peripetii la orasul de la poalele Tampei.
Isi gasesc un loc bun pentru a privi desfasurarea cursei de unde urmaresc cu interes virajele si salturile spectaculoase ale competitorilor. Incet timpul trece si a venit vremea ca cei doi sa porneasca spre casa.
– Eram la intrarea in Predeal, ne povestea Ion in lunea urmatoare in
vestiarul poligonului…. si ne trezim cu ditamai pietroiul in mijlocul drumului,… Gaby nu face nici un gest de ocolire a obstacolului si… Zdrangbrumm.., roata din fata a motocicletei izbeste bolovanul si amandoi disparem in santul din dreapta soselei.
Nu inteleg nici acum ce a fost in capul lui….si doar soseaua era libera, nici tipenie! Noi aveam niste zgarieturi fara importanta, dar roata din fata a motocicletei era facuta opt.
– Pur si simplu nu am vazut bolovanul !, completeaza Gaby.
– Si ce-ati facut ?, intreaba unul din colegi.
– Am scos roata si am incercat sa o indreptam, ciocanind-o cu un pietroi chiar pe linia trenului, dar nu aveam spor de loc, continua Gaby.
– Si ?
– I-am zis lu’ Ion sa caute, pe la vreo vila, un ciocan.
– Pai numai asa am reusit sa indreptam janta, il completeaza Ion.
– De unde a-ti luat ciocanul?
– Am gasit la o vila, un cetatean foarte amabil care ne-a imprumutat un
ciocan de vreo doua kilograme, continua Ion.
– Cred ca si acum ne blesteama, continua Gaby.
– Cum asa ?
– Pai dupa ce am terminat treaba, i-am zis lui Ion sa duca ciocanul
inapoi si sa-i multumeasca omului pentru binele facut…
– Si atunci de ce sa va blesteme?
– Pentru ca s-a ales cu un geam spart la vila.
– !!!???
– Pai daca am vazut ca nu raspunde la ciocanitul meu in poarta, m-am gandit sa-i arunc ciocanul in curte…., completeaza Ion.
– Da, numai ca tu i-ai aruncat ciocanul ca pe o grenada,….
– M-am gandit sa fie mai aproape de casa, sa nu-l caute prin toata curtea…
– Si ?…
– Ciocanul aruncat de Ion, a cazut in coada, s-a arcuit si a disparut cu
o hodorogeala grozava, prin fereastra de langa intrare.
Bine inteles ca am incalecat rapid si am sters-o urgent.
Pana la Bucuresti, ne-am tot uitat in urma sa nu vina omul dupa noi.
Povestea cu facutul binelui nu este o inventie.
Dovada?
Cele de mai sus care s-au intamplat cu adevarat.