Realizarea fabulelor ( Greierele si furnica si Stejarul si trestia ) m-au pus in situatia de a interveni in structura personajelor datorita lui La Fontaine, care avea o optica foarte ciudata a relatiilor dintre eroii fabulelor sale.
Sa ma explic.
Pentru inceput voi incerca sa motivez unele modificari aduse caracterelor personajelor din fabula ” Greierele si Furnica “.
Cele doua personaje ale fabulei, greierele ( de fapt greieroaica -La cigalle- ) reprezinta artistul daruit artei sale in timp ce furnica este preocupata doar de a agonisi provizii pentru perioada iernii sau bani albi pentru zile negre cum spune o vorba din batrani.
La Fontaine nu are nicio remuscare daca un artist, precum greieroaica, moare de foame datorita artei careia i s-a daruit in totalitate.
Pentru el, doar obsesia de a agonisi toata viata reprezinta partea pozitiva a vietii, singurul ei sens. Cei ce nu se incadreaza in acest tipar pot sa piara. Chiar asa ?
Cert este ca personal nu am fost de acord cu punctul sau de vedere care mi s-a parut total lipsit de sensibilitate.
Ce-am facut atunci ?
Am ingrosat caracterul greieroaicei, prezentand-o mai preocupata de persoana sa dacat de arta adevarata. Reamintesc scena in care descoperim ghitara ascunsa sub cutia de chibrituri transformata intr-un pat. Stim ca artistii adevarati au un adevarat cult pentru mijloacele de exprimare, in timp ce pentru ” artista ” noastra, ghitara e doar un obiect fara importanta iar locul acesteia poate fi chiar si sub un pat.
Pentru sublinierea caracterului ” ghitaristei ” am mai apelat la un montaj paralel ca intr-un ” dialog ” la distanta intre cele doua personaje.
Reamintesc scenele;
– Intr-un atelier, furnicile ascuteau niste coase necesare activitatii in comunitate, in timp ce greieroaica isi pilea unghiile.
– In momentul in care ea se ruja, furnicile vopseau electrocarele din furnicar sau scena in care ea se piaptana, furnicile strangeau cu greblele gramajoarele de ierburi necesare vietii in furnicar, etc.
Si am mai intervenit in naratiune, introducand un politist care supraveghea furnicile permanent, libertatea de miscare a acestora fiind oarecum limitata si motivand in acelasi timp modul cvasi-mecanic al activitatii lor.
Mai ciudata mi s-a parut optica lui La Fontaine privind caracterul personajelor din fabula ” Stejarul si Trestia ” in care ni se explica de ce trebuie sa ne unduim ca trestia pentru a reusi in viata si nu sa ne purtam cu demnitate ca un stejar.
La Fontaine imi da ca exemplu pozitiv un personaj “alunecos” care
reuseste in viata unduindu-se precum trestia.
Lumea e plina de oportunisti care se unduiesc printre noi. Totusi, pentru a nu crede ca atitudinea semeata a stejarului trebuie taxata cu orice pret doar pentruca are verticalitate, i-am adaugat acestuia trasaturi noi, straine, autorului fabulelor.
L-am facut arogant, cinic, un tip insensibil, pe scurt un personaj negativ, caruia daca i se intampla ceva rau, nu regreta nimeni acest lucru, ba chiar merita sa i se intample. Cei ce au avut ocazia sa vizioneze acest film, isi amintesc cu siguranta, cum dincolo de propria importanta, stejarul, prin comportamentul sau, se manifesta cu cinism implicandu-se in conflictul declansat de vultur impotriva castorilor. S-a ajuns la un moment dat ca stejarul si vulturul sa lupte cot la cot impotriva tuturor.
Aceste lucruri nu figureaza in fabula originala, dar a trebuit sa gasesc o motivare, contrara opiniei lui La Fontaine, pentru a demonstra ca nu
toti ” stejarii ” au verticalitate si ca nu toti sunt reprezentantii curajului si mandriei, ci ca sunt si destule “uscaturi” care arata ca niste stejari, dar de fapt prin comportament n-au nimic comun cu simbolul fortei si tariei de caracter.
Daca nu faceam unele modificari, mai mult ca sigur ca aceste fabule nu s-ar fi regasit in filmografia mea.
In fabula ” Iepurii si broastele “, La Fontaine imi demonstreaza ca si
un fricos notoriu, precum iepurele, poate ajunge la un moment dat sa sperie si el pe altii. Citind fabula, mi-a trecut imediat teama si am incercat sa procedez ca atare vrand sa sperii pe cineva. Am incercat cu o potaie de catel dintr-o curte.
Urmarea ? S-a repezit sa ma muste. Daca nu era gardul dintre noi……
Iata un comentariu facut pe acest blog si semnat Jaqueline, citez;
– Sunt bune aceste povestiri ca iti formeaza o idee dar nu trebuie sa copiem exact ce este scris acolo.
Corect ! Asa este.
