Tag: Marin Tarangul

Cu Marin Tarangul, m-am intalnit ultima oara, acum cativa ani, cu ocazia vernisajului de la sala Simeza a lucrarilor colegului nostru Ion Truica .
Colaborarea dintre ei tinea de multi ani si a fost benefica filmelor la care Marin Tarangul a fost redactor.
“Marea zidire”, “Hidalgo”, “Vazduh”, “Furtuna”, pentru a cita doar cateva din filmele lui Truica, au avut in eruditul Marin Tarangul, suportul
necesar transpunerii pe ecran a ideilor generoase propuse de scenarii.
Numeroasele premii obtinute de aceste filme, sunt o marturie vie a
colaborarii fructoase dintre cei doi.
Din nefericire, Marin Tarangul, unul dintre cei mai fideli discipoli ai lui
Constantin Noica, ne-a parasit prematur pentru a-si cauta odihna
alaturi de marile spirite ale omenirii.
Alatur acestor randuri, imaginea primita ieri de la fostul nostru coleg,
redactorul Andrei Roman, pentru a reimprospata amintirile celor care
l-au cunoscut pe marele disparut.
Cum spunea Marin Tarangul “- Momentul in care omul se lasa purtat de
amintiri nu este un moment oarecare al vietii. Lumea amintirilor nu apare
intamplator. Ea este dictata de o dispozitie spirituala aparte.
In acest moment omul intra in legatura cu partea cea mai profunda a vietii lui, o parte pe care nu o poate controla, ci care isi alege de la sine infatisarile.”

Din nefericire vin sa va dau o veste proasta pe care am primit-o la randul meu de la un fost coleg – Marin Tarangul nu mai este printre noi.

Cel care spunea ca …” Viata ingerilor nu este o eternitate castigata
brusc “… s-a inaltat pentru a li se alatura.

Ne-a parasit un OM deosebit.
Poetul si eseistul Marin Tarangul, nu mai este printre noi. Prin trecerea sa in nefiinta, a lasat un gol imens in sufletele noastre, cei care l-am cunoscut si apreciat.
La revedere Marine.
Nu te vom uita nicicand.

***

Marin Tarangul s-a nascut la 1 mai 1938 in Bucuresti. In 1959 isi ia licenta in teologie la Institutul Teologic din Sibiu, unde intre 1959 si 1961 continua studii de doctorat in istoria religiilor. In 1961–1964 este arestat politic. In 1971 obtine o alta licenta la Institutul de Istoria si Teoria Artei din Bucuresti. Intre 1966 si 1979 publica poezii si eseuri in principalele reviste culturale bucurestene, este membru al Uniunii Scriitorilor, redactor la revista Amfiteatru si la Animafilm. Ii sunt respinse sau amanate de catre cenzura o serie de texte, acesta fiind si motivul in baza caruia cere oficial expatrierea. In 1979 se stabileste in Franta. Aici obtine doua doctorate in filozofie, la Institutul Catolic si la Sorbona (cu teza Icoana, experienta si realitate – discurs acrotatic), iar in 1987 un doctorat la Institutul de Studii Orientale, sectia romana (cu teza Poezia lui Nichita Stanescu si arta poetica).
Humanitas