Omul gospodar isi face iarna car si vara sanie.
( din intelepciunea populara )
De foarte multi ani am observat cum o serie de obiceiuri stramosesti au fost uitate sau transformate in nefericite improvizatii ce n-au nici o legatura cu simbolurile sacre ale Craciunului.
Gandindu-ma ca este suficient timp, pentru ca cei interesati sa
confectioneze o stea pentru colindul de Craciun, voi posta in cele ce urmeaza cateva sfaturi pentru realizarea acestei dorinti.
Deci – Steaua de Craciun
Tata era un adevarat artist in confectionarea stelelor pentru
colindele de Craciun si nu exista an in care sa nu le faca fratilor
mei ” darul ” pentru care toti ii invidiau. O stea.
FOTO 1
Cum proceda ?
Cauta o sita ( A ), de regula pentru faina, cu un diametru de aproximativ 25 cm. apoi ii scotea reteaua metalica ( plasa ) pentru cernut prin indepartarea inelului de fixare ( B ).
Pregatea o bucata de hartie de lungimea sitei ( C ), de circa 78 cm. si lata de 10 – 15 cm. pe care trasa viitoarele locuri de fixare ale razelor si a cozii sau turnul cum i se mai spunea. FOTO 2
Desena sapte patrate cu laturile ( A ) de circa 8 cm. pentru viitoarele raze si un dreptunghi cu lungimea ( B ) de circa12 cm. iar latimea egala cu latura patratelor ( 8 cm. ) pentru turn.
Construia in interiorul fiecarui patrat cate un triunghi, ( marcate cu culori mai inchise ) varfurile acestora reprezentand punctele de fixare ale viitoarelor raze iar colturile dreptunghiului, punctele de fixare ale turnului ( de fapt coada cometei intr-o stilizare deja utilizata in folclor ).
Trasa astfel locurile de fixare ale celor 7 raze, ca niste prisme triunghiulare si a turnului. Spatiile dintre aceste forme era de circa 1 – 2 cm. ( C ). FOTO 2 A
Nota
Cotele sunt aproximative datorita faptului ca sitele au marimi
foarte diferite, dar trebuie retinut principiul de constructie iar
dimensiunile pot fi ajustate in functie de acest lucru.
Rula hartia pe exteriorul ramei de lemn (sita circulara)- FOTO 2
( C ) si dupa ce o lipea provizoriu pe exteriorul sitei, marca cu un varf ascutit (shaber, spitz sau cu un creion ), toate colturile formelor geometrice desenate pe sulul de hartie.
Dupa indepartarea hartiei cu reperele desenate ( 7 triunghiuri pentru raze si un dreptunghi pentru turn ) practica niste gauri ceva mai mici decat grosimea unui creion ( 5 – 6 mm.) in locurile marcate ( D ).
FOTO 2 .
Confectiona apoi 25 de bete de grosimea gaurilor si lungi de circa 35 de cm ( cate 3 pentru fiecare raza si 4 pentru turn ) pe care le introducea in perforatiile existente.
Capetele din afara erau adunate cate 3 (pentru raze) si aliniate in asa fel incat triunghiul dinspre fata stelei sa fie perpendicular pe suprafata sitei. La fel se proceda si pentru turn. Prin aceasta aliniere, toate colturile si turnul, aveau “fetele” in acelasi plan (F). Odata realizata alinierea, cele trei bete erau legate si incleiate atat la partea superioara cat si la cea inferioara.
Cleiul folosit era cleiul de oase care lipea exeptional.
Turnul avea un alt mod de montare. Cele patru bete (scheletul exterior) in partea de jos urmau aceleasi reguli de montare ca la razele triunghiulare.
Atat la interior cat si la exterior, capetele erau infasurate cu sfoara, in asa fel incat cele doua matisari sa rigidizeze cat mai bine fiecare dintre partile scheletului nou format ( D ).
In partea de sus a turnului se monta un dreptunghi ( C ) cu colturile crestete spre interior pentru a pozitiona fiecare bat de sustinere, construit din carton gros sau placaj de 3 mm, mai lung decat dimensiunea celui de la baza cu circa 4 cm., transformand astfel turnul intr-un trunchi de piramida cu baza mare sus.
Suportul dreptunghiular, dupa ce era pozitionat, era fixat cu sfoara legata in diagonale si incleiate ( E ) atat in partea superioara a acestuia cat si dedesubtul lui pentru a-l rigidiza cat mai bine.
FOTO 3
Pentru a fi transportata, steaua avea in partea dinapoi un maner din lemn ( C ) de dimensiuni de 5o cm x 4 cm x 1,5 cm (aproximativ) modul de fixare lasandu-l la aprecierea fiecarui constructor.
Tata il fixa de spatele sitei cu sfoara petrecuta prin alte patru gauri practicate, ( doua sus si doua jos ) si dupa ce il fixa bine, incleia sfoara pentru mai multa siguranta.
Manerul era fixat pe centrul stelei in pozitie verticala ( C1 ), sau ( C2 ), ca in schemele de fata ( A ) si profil ( B ).
FOTO 4
Atentie ! La montarea unei “raze” se are in vedere ca distanta dintre varful acesteia si al urmatoarei raze sa fie egala cu a celorlalte in asa fel incat sa fie dispuse uniform pe intreaga circumferinta, fiecare raza aratand, privita din fata, ca un triunghi isoscel.
Privita frontal, steaua va avea cate trei raze laterale de fiecare parte a turnului si una opusa acestuia.
FOTO 1