1944 – Sfarsit de vara, inceput de toamna

Zvonurile au inceput sa circule la un moment dat cu iuteala unei ploi de vara.
Nu mai suntem cu nemtii! Ne-am dat cu rusii!
Primele semne ale evenimentelor ce au urmat au fost raidurile disperate ale avioanelor germane ce se indreptau din toate partile catre Bucuresti, hotarate sa-l rada de pe suprafata pamantului. In furia lor, mitraliau tot ce se misca.
Intr-una din zile ne-am speriat ingrozitor, cand un imens avion german cu 6 motoare, (cred ca se numea Goliath) a trecut pe deasupra noastra la nici 50 de metri, facand sa trepideze toate casele si avand aceeasi directie. Capitala.
Incet, incet tumultul se linisteste si intr-o zi, incep sa circule informatii ca rusii se apropie facand prapad. Dupa cum se spunea, multi dintre ei nici macar nu stiau ca acum erau aliati cu noi.
Toate tinerele din comuna s-au ascuns de frica soldatilor, circuland zvonuri alarmante despre dezmatul la care se pretau noi ocupanti.
Si deodata ulitele comunei incep sa forfoteasca de soldati plini de praf ce insoteau masinile, carutele si tunurile, unele tractate de camile Bactriane (cu doua cocoase) pe care le vedeam pentru prima data si pana seara toate gospodariile erau ocupate.
Intreaga comuna se transformase la un moment dat intr-un imens targ in care fiecare avea ceva de vandut sau de cumparat. Soldatii faceau troc, de regula pentru bautura, oferind in schimb, de la ceasuri de toate marcile, cizme, caciuli de blana, pana la cai de povara, carute si chiar motociclete. Gazdele noastre s-au capatuit, in urma unui asemenea troc, cu o pereche de cai bavarezi cu intreg harnasamentul.
In sfarsit, dupa ce si-au refacut fortele, trupele au pornit mai departe si imediat dupa asta tata ne-a adus din nou la Bucuresti si astfel s-a incheiat capitolul refugierii noastre.