Month: January 2009

Imaginea luata in 1961 reprezinta cursantii dupa orele de desen la Muzeul Satului. Langa profesorul de desen, directorul cursurilor Dl Alexandru Camenita(Papa) cum il alintam noi, nea Niculae Hizan, scenograful majoritatii filmelor lui Gopo si in randul de jos, singurii admisi in sectia de animatie a Studioului Cinematografic “Bucuresti”, Adrian Nicolau, Virgil Mocanu si subsemnatul.

Cu putin timp in urma am avut sansa de a ma reintalni cu cativa fosti colegi, impatimiti ai aceleiasi pasiuni ca si mine, animatia clasica. Cu exceptia lui Costel Seltea, care inca mai realizeaza animatie(in stanga foto) ceilalti doi, Florin Saceanu(in dreapta foto) un reputat pictor de biserici si Marian Mihail(in centrul imaginii) un ilustrator de exceptie, au renuntat la filmul de animatie din aceleasi motive pentru care au renuntat si alti animatori si anume, incertitudinea unei activitati continue si a veniturilor mai mult decat modeste cu care trebuiau sa supravietuiasca.
Pentru a-mi argumenta cele de mai sus, va propun spre delectarea ochiului si sufletului, patru lucrari realizate de Marian Mihail, alese cu dificultate dintre multele ilustratii ce poarta semnatura inconfundabila a autorului lor.
Bravo Mariane!

 

Ultima perioada a anului a fost plina de evenimente care m-au facut sa retraiesc intens o perioada draga din viata si anume exact cea a consacrarii mele ca autor de film si pedagog. Am derulat cu incetinitorul toate acele momente, am revazut chipuri de care m-am legat sufleteste si sunt mandru ca am avut sansa de a-i cunoaste si a lucra cu multi dintre ei. Mi-au revenit in memorie imagini si intamplari din acea perioada. Iata una din ele. Se intampla in anul 1968 cand conducerea studioului a hotarat sa inceapa niste cursuri de pregatire pentru a descoperi noi talente in arta animatiei. Zis si facut! Se fac testari cu numerosi amatori si dupa ce sunt alesi un numar de circa 30 de tineri, incepe pregatirea lor. In acea perioada lucram cu echipa la filmul “Jos Masca” si nici prin cap nu-mi trecea ca voi ajunge sa particip la pregatirea noii generatii de animatori. Intr-una din seri, ma trezesc cu un coleg ca ma solicita sa predau eu in ora urmatoare intrucat cel ce trebuia sa conduca pregatirea nu a putut veni. Si iata-ma in fata tinerilor fara sa am niciun plan (de fapt nici nu exista vreunul).
Mi-am amintit de perioada mea de pregatire si dupa ce mi-am adus unul din caietele de la cursurile de animatie am inceput sa ma implic tot mai serios in scolirea viitorilor mei colegi. Pentru o pregatire eficienta a viitoarelor cadre de animatori, organizatorii cursurilor au apelat la o tanara de la Institutul de Arte Plastice din Bucuresti pentru a poza nud la orele de studiu rezervate desenului dupa model si ca prin minune la aceste ore atelierul era populat de toti sefii administrativi ai studioului care voiau sa vada pe viu daca cursantii se pregatesc serios sau nu pentru noua meserie!
La aceste cursuri l-am cunoscut pe Dinu Serbescu(al patrulea de la stanga), mai tarziu animator si realizator de filme de animatie, multe dintre ele sub obladuirea TVR, si pe Valentin Cain(al doilea) un foarte talentat animator care la putin timp dupa terminarea filmului Robinson Crusoe la care a si lucrat, a avut ocazia de a ramane in vest unde si-a continuat activitatea la o serie de studiouri de animatie. Ei a fost doar doi dintre absolventii cursurilor din 1968 ce apar in imaginea alaturata. Primul din stanga, Bujor Stefanescu si ultimul din dreapta Lucian Mihaesteanu(Il Maestro) cum este cunoscut in Statele Unite sunt poate cele mai solicitati artisti ai momentului. Cu ei am avut fericirea sa colaborez cativa ani mai tarziu (cred ca prin ’70 -’71),dupa ce au absolvit cursurile de animatie. Cel din mijlocul imaginii,un alt tanar talentat care la fel ca multi romani a ales calea exilului este Mircea Manta .
Imi aduc aminte o intamplare cu el. Nu stiu cum, intr-o discutie pe teme sportive am ajuns la Tir. Eu declarandu-mi completa necunoastere, i-am cerut lamuriri suplimentare si Mircea a inceput sa-mi faca o adevarata demonstratie despre acest sport in care eram total “novice”. La sfarsitul demonstratiei la care el se intrecuse cu un alt coleg la fel de tanar ca si el, Constantin Paun(mai tarziu regizor), sa ma lamureasca cu ce se mananca sportul acesta, ma apropii de masa mea de lucru si dintr-un sertar scot legitimatia de Maestru al Sportului si le-o arat. Va puteti imagina ce figuri au facut. Din pacate despre Mircea nu mai am niciun fel de stiri de foarte multa vreme. Stiu ca a activat ca animator pe coasta de vest a Americii si ca studiourile care l-au solicitat sunt dintre cele mai pretentioase. Sper sa-i fie bine pe unde s-o afla. Aceasta imagine am primit-o de la Bujor si dateaza din 1974.