Numarul minim de desene folosit la o repetitie, (un ciclic) este de doua, dar repetarea lor in modul 1 > 2 > 1 duce la aparitia stroboscopiei chiar daca s-a apelat la efecte. Rezultat nedorit, alteori cautat, in care se vad ambele desene in acelasi timp cu o palpaire obositoare. Indiferent de numarul de fotograme pe care l-am folosi pentru fiecare desen efectul ar fi la fel de neinteresant. Intre una – doua fotograme per desen avem stroboscopie iar peste doua fotograme obtinem sacadare. Deci si intr-un caz si in celalalt scopul este ratat. (Foto B1)
Animatorii americani au apelat la un “artificiu” in care l-au implicat si pe spectator si anume silindu-l sa priveasca “intre” doua personaje aflate in miscare dar putand fi cuprinse dintr-o privire si ochii trimitand creierului informatii in compensare fara a mai avea impresia de stroboscopie. (Foto B2)
Acest lucru l-au folosit la bataia aripilor a doua vrabii, situate una aproape de cealalta si efectul a fost obtinut cu doar doua desene. In primul desen, vrabia din stanga avea aripile in sus, iar cea din dreapta in jos. In al doilea desen, invers. Daca va amintiti secventa in care “Alba ca zapada”, din filmul cu acelasi nume, era ajutata de celelalte animale sa faca curatenie in casa piticilor.
Iata cat de importanta este plasarea personajelor la o distanta ce poate fi acoperita dintr-o privire. Daca aceleasi personaje ar fi fost plasate in cadru la distanta mare unul fata de celalalt, in asa fel incat spectatorul sa observe clar, fie doar unul dintre personaje, fie pe celalalt, efectul de stroboscopie ar fi fost sesizat imediat, desi se foloseau aceleasi desene si in acelasi mod.
Interesant, nu?
In desenul anexat sunt aratate cele doua modalitati de a repeta desenele (ciclic din 2 desene).
Unul va da stroboscopie, celalalt nu.
Oricum, dupa schema aratata, nu trebuie sa incercati sa miscati pasari cu aripile mari, vulturi, berze, gaste, etc.
Ele se misca dupa alte reguli.
Mai sus discutam de ciclicul din doua desene si motivam ca se referea la o pasare de mici dimensiuni.Tot acolo am spus, ca pentru pasarile cu aripi mari, vulturi, berze, condori dar si porumbei, bufnite, soimi etc.,
se folosesc miscari ample ce nu pot fi realizate cu doua desene. In Foto G3 se vad cele 6 capete. Se mai observa ca intre doua dintre ele nu se introduc desene intermediare (intre 11 – 12 si 21 – 1).
Variatii in ciclice, utilizand un numar variat de desene.
Desi majoritatea ciclicelor de mers sunt realizate cu ajutorul a 4 capete de miscare, sunt insa si alte tipuri de mersuri care folosesc un numar diferit in functie de genul miscarii acestuia (inot, serpuire, zbor, etc.) precum ciclicul de mai sus, sau de caracterul miscarii personajului (umil, tantos, hoteste, etc.)
In Foto G2 va prezint un tip de mers din 6 capete.
Observati ca intre unele capete exista niste scheme duble (accelerare – incetinire), dar si capete ce urmeaza unul dupa altul fara nici un intermediar ( din 7 direct in 8 si din 26 in 1) ca la zborul pasarilor cu aripi mai mari.
Acest mod de miscare este tipic mersului falnic, cu pasi rari si apasati. In Foto G3 va prezint schematic tehnica miscarii si ca si la mersul cocosului exista acelasi principiu, dupa capete cu intermediare, capete fara intermediare intre ele.
Miscarea e ampla, cu moliciuni exagerate uneori.
Acest mod de a imprima contra intentiei de avansare, o rezistenta mai mare a mediului in care se misca, 
in acest caz aerul, da miscarii o nota de eleganta.
Se observa in Foto G4 cum actioneaza cele doua componente ale miscarii. Pe intentia de ridicare a aripilor, varfurile sunt curbate in jos si invers cand aripile coboara.
Acest mod de a marca dificultatile pe care le intampina un personaj intr-un mediu oarecare, dau un plus de plasticitate miscarii cu bune rezultate in intelegerea inscenarii.